joi, 21 august 2008

APARIŢIE EDITORIALĂ: Iulian Mihai L. Constantinescu, Biserica şi instituţia căsătoriei. Condiţiile administrării căsătoriei, Ed. Aius, Craiova, 2008.


APARIŢIE EDITORIALĂ:

Iulian Mihai L. Constantinescu, Biserica şi instituţia căsătoriei. Condiţiile administrării căsătoriei. Studiu juridico-canonic, Editura Aius, Craiova, 2008, 252 p., (ISBN 978-973-1780-81-8).

Prezenta carte, Biserica şi instituţia căsătoriei. Condiţiile administrării căsătoriei. Studiu juridico-canonic, a Domnului Lect. Univ. Dr. Iulian Mihai L. Constantinescu a apărut cu binecuvântarea IPS Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, în condiţii grafice deosebite la Editura Aius din Craiova, în august 2008, având 252 de pagini, două capitole ample şi numeroase subcapitole. Lucrarea, fără a se pretinde a fi o tratare exhaustivă a dreptului matrimonial privind condiţiile pentru căsătorie şi cununie, este rodul activităţii autorului de documentare şi de cercetare ştiinţifică de mai mulţi ani asupra problematicilor diverse ale domeniului matrimonial, atât din perspectivă canonică ortodoxă, cât şi din perspectiva tradiţiei canonice a Bisericii Romano-Catolice, precum şi cu evidenţierea legislaţiei din România privind reglementarea condiţiilor de fond şi de formă ale căsătoriei. După cum însuşi autorul afirmă „în ultimii ani s-au dezvoltat diferite lucrări care au vizat tratarea căsătoriei din perspectiva teologiei sistematice şi istorice, constatând în acelaşi timp puţine studii în cadrul teologiei practice, dacă avem în vedere actualele secţii teologice cu disciplinele lor, cu excepţia anumitor lucrări de teologie liturgică şi pastorală. Este cert faptul că lucrările de drept canonic şi legislaţie civilă, cu o viziune juridică actuală asupra condiţiilor căsătoriei, sunt din ce în ce mai puţine, atât în Biserica Ortodoxă Română, cât şi în celelalte Biserici Ortodoxe locale, o explicaţie fiind prezenţa a puţini specialişti în Drept canonic şi cu studii în domeniul juridic în sânul Bisericii”.
Din cuprinsul cărţii: Capitolul I Căsătoria în Biserică şi în reglementările autorităţii seculare; I. Căsătoria – Sfântă Taină a Bisericii; II. Secularizarea căsătoriei şi revendicarea competenţei matrimoniale. Căsătoria în dreptul familiei din România; 1. Căsătoria între legislaţia bisericească şi autoritatea imperială; 2. Secularizarea instituţiei căsătoriei în unele ţări. Situaţia actuală în România; 3. Prevederi ale dreptului familiei privind căsătoria; a. Instituţia juridică a familiei în legislaţia civilă; b. Principiile generale şi noţiunea de căsătorie în dreptul familiei din România; c. Actul juridic bilateral al căsătoriei; 4. Raportul dintre cununie şi căsătoria civilă; Capitolul II Condiţiile de fond şi de formă la căsătorie şi cununie; I. Noţiuni introductive; II. Condiţiile de fond ale căsătoriei civile şi cununiei ortodoxe; III. Condiţiile de formă ale căsătoriei civile şi cununiei ortodoxe; IV. Căsătoria în Catolicismul Roman. Noţiunea de căsătorie (can. 1055-1062) şi condiţiile celebrării.
Referindu-se la prezenta lucrare, Părintele Conf. Univ. Dr. Dumitru Găină, specialist în Drept canonic, precizează: „Lucrarea de faţă este un studiu juridico-canonic de înaltă ţinută academică, bazată pe valoroase izvoare şi temeinică cercetare ştiinţifică în domeniul matrimonial. Este de semnalat puterea de analiză şi sinteză dovedită de autor în a prezenta căsătoria, atât din punct de vedere ortodox şi romano-catolic, cât şi privind legislaţia din România. Prin întregul ei conţinut, lucrarea este un aşteptat compendiu ce clarifică unele probleme canonice şi juridice privind dreptul canonic matrimonial ortodox în raport cu normele dreptului familiei din România, precum şi cu dreptul canonic romano-catolic în domeniu. Structura şi fundamentarea ei dezvăluie că Domnul Lect. Univ. Dr. Iulian Mihai Constantinescu este un veritabil căutător de izvoare istorice, canonice şi juridice, din care cu mult rafinament intelectual şi maximă credibilitate a ştiut să prezinte în chip analitic, critic şi obiectiv această problemă; să îmbine prezentul cu trecutul şi să vadă în perspectivă rânduieli şi modalităţi de integrare a familiei ortodoxe în contextul european, unde tot mai des apar căsătoriile mixte. Lucrarea este rodul activităţii sale de documentare şi de cercetare teologică de mai mulţi ani, în ţară şi în străinătate, în perioada studiilor de specializare în domeniu. Autorul expune sistematic şi comparativ chestiuni aflate în discuţie, din perspectiva ortodoxă şi romano-catolică, dar şi a legislaţiei civile privind căsătoria, găsind răspunsuri la diferite întrebări de specialitate, având întotdeauna în vedere principiile de interpretare specifice abordărilor canonico-juridice pentru evaluarea corectă a tradiţiei canonice a Bisericii Ortodoxe şi a Bisericii Romano-Catolice privind dreptul matrimonial canonic”.
Autorul, ca teolog şi jurist, a încercat prin demersul ştiinţific de faţă o tratare interdisciplinară şi interconfesională (aspectele canonico-juridice în Ortodoxie şi în Catolicismul Roman), apreciind de reală importanţă şi definitorie abordarea acestui subiect în contextul teologiei practice, sistematice şi istorice, cu unele referiri la teologia biblică, pentru a întări ideile promovate, având în vedere şi aspectele juridice privind condiţiile încheierii căsătoriei ca act juridic bilateral şi aceasta din perspectivă ortodoxă. Tratarea interdisciplinară canonică şi juridică, adică din perspectiva dreptului canonic şi a dreptului familiei din România, este de bază, plecând de la considerentul prezenţei căsătoriei civile ca obligatorie pentru căsătoria religioasă în ţara noastră. În acest raport, pe lângă sublinierea celor mai importante aspecte canonice şi juridice, s-a dorit scoaterea în evidenţă a decalajelor de viziune asupra căsătoriei în cele două legislaţii, bisericească şi civilă, dar şi viziunea catolică privind contractul căsătoriei, promovând anumite idei şi soluţii la coliziunile ce iau naştere între legea bisericească şi cea civilă, relaţia Biserică-Stat fiind esenţială în găsirea căilor legale posibile pentru reglementarea condiţiilor căsătoriei pe bazele autentice ale moralei şi disciplinei bisericeşti.

Având în vedere actualitatea, necesitatea şi importanţa unei astfel de lucrări astăzi, Domnul Lect. Univ. Dr. Iulian Mihai L. Constantinescu afirmă: Consider că lucrarea de faţă va fi de folos atât teologilor, canoniştilor şi specialiştilor în ştiinţele juridice, cât şi studenţilor teologi şi credincioşilor mireni interesaţi, fiind un impuls în lupta actuală a Bisericii pentru afirmarea pe baze canonice a căsătoriei, o poziţie actuală faţă de problemele ridicate în domeniul matrimonial de condiţiile pentru căsătorie şi cununie în societatea parcă tot mai săracă spiritual în care trăim, o reconsiderare canonică, teologică şi juridică a căsătoriei ca Sfântă Taină a Bisericii şi ca instituţie juridică de dreptul familiei din România.

Autocefalia în Biserica Ortodoxa

Dreptul de acordare a autocefaliei in Biserica Ortodoxa
Notiunea termenului "autocefalie". - Termenul "autocefalie" este de origine greaca si inseamna independenta sau neatarnarea unei unitati bisericesti de alta unitate bisericeasca sub raport interbisericesc administrativ-teritorial. In acest context, cu mult mai tarziu, termenul "autocefalie" a inceput sa fie intrebuintat de renumitii comentatori ai dreptului bisericesc rasaritean : Alexie Aristen, Ioan Zonara si Theodor Balsamon. De pilda, Theodor Balsamon, vorbind despre independenta Bisericilor, afirma : "Sa nu ti se para curios daca gasim si alte Biserici autocefale, precum: a Bulgariei, a Ciprului, sau a Iviriei (adica a Gruziei).
Sinoadele ecumenice s-au preocupat de principiul autocefaliei, asa cum rezulta din diferite canoane : 4, 5, 6, 7 ale Sinodului I ecumenic, 2 si 3 ale Sinodului II ecumenic, 8 al Sinodului III ecumenic. De asemenea, si unele sinoade locale au luat decizii cu privire la autocefalie. Dar, nici in canoanele sinoadelor ecumenice, nici in cele ale sinoadelor locale - cu referinta directa la notiunea de autocefalie bisericeasca - nu se intrebuinteaza termenul "autocefalie". O explicatie privind structura termenului "autocefalie" o intalnim in canonul 34 apostolic, care exprima clar faptul ca treburile fiecarei Biserici locale se hotarasc de episcopatul ei, prin mijlocirea primului episcop "protos", care prin aceasta nu este considerat ca detine putere in plus fata de ceilalti episcopi. Cel dintai document oficial bisericesc, in care se intalneste termenul "autocefalie", este lista ( ektesis ) alcatuita de Sfantul Epifanie al Ciprului, privind conducatorii de Biserici contemporani lui.
Despre principiul autocefaliei diferitelor Biserici marturisesc si multe alte personalitati, cu autoritate bisericeasca, precum Nichifor, patriarhul Constantinopolului ( 829) si Leon Filosoful ( 912). De asemenea patriarhul Fotie vorbeste despre autocefalia Bisericii Armene; Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei (Ohridei), ( 1008) vorbeste-despre autocefalia Bisericii Bulgare, iar Theodor Balsamon (1203) - dupa cum s-a remarcat - vorbeste despre "alte Biserici autocefale, precum: a Bulgariei, a Epirului, sau a Iviriei".
Termenul "autocefalie" s-a intrebuintat intr-o raspandire mai larga in lucrarile canonice si teologice, in genere, românesti, grecesti, rusesti, sarbesti si bulgaresti, de mai tarziu.
Premise istorice pentru autocefalia bisericeasca. - In secolul al IV-lea au aparut diocezele ca unitati administrativ-teritoriale bisericesti, care cuprindeau, fiecare, cateva mitropolii provinciale si erau conduse de exarhi.
In secolul V a aparut sistemul patriarhal al organizarii administrativ-teritoriale bisericesti, potrivit careia un patriarhat cuprindea mai multe exarhate. Odata cu acest proces juridic si istoric de organizare si de adaptare la impartirea administrativ-politica de stat, aceste unitati bisericesti si-au pierdut cu totul autocefalia. Episcopiile, incluzandu-se in organizatiile mitropolitane, si-au pierdut autocefalia, dar au continuat sa existe ca autonome. In secolele IV si V mitropoliile, incluzandu-se in exarhate, iar dupa aceea in patriarhate, si-au pierdut si ele autocefalia, continuand sa existe ca autonome.
In secolul V, apar asa-zisii arhiepiscopi autocefali. De fapt acestia erau in inteles juridic contemporan "arhiepiscopi autonomi". De pilda, in documentul oficial al Sfantului Epifanie al Ciprului se insira 33 de mitropoliti subordonati scaunului din Constantinopol - subordonare din care rezulta caracterul autonomiei lor. Dupa afirmatia profesorului V. V. Bolotov, in secolul al IX-lea, la 34 de mitropolii ale scaunului din Constantinopol, s-au perindat 41 de : "arhiepiscopi autocefali" al caror numar a ajuns la inceputul secolului X deja la 51 de "arhiepiscopi autocefali", de unde rezulta iarasi caracterul autonomiei lor. La 15 aprilie 535, imparatul Justinian I (527-565), printr-o novela speciala, adresata episcopului Catelianus al Tesalonicului, anunta independenta noii arhiepiscopii Justiniana Prima, in Tauresium (Illyricum). Acolo a fost randuit un arhiepiscop cu drept de autocefalie. Peste 10 ani, in anul 545, prin novela CXXV, Justinian I a fost constrans sa limiteze aceasta autocefalie. In anul 1019, imparatul Vasile II Bulgaroctonul (977-1025) a cucerit Macedonia, plasand in Orhida pe arhiepiscopul Ioan, cu drept de autocefalie. In gramata imparatului bizantin Mihail VIII Paleologul (1259-1282) din anul 1272 se confirma egalitatea arhiepiscopiei de Orhida cu arhiepiscopia Justiniana Prima, recunoscandu-i-se toate drepturile conferite de imparatul Vasile II Bulgaroctonul.
Arhiepiscopia autocefala - despre care vorbeste si Theodor Balsamon, in interpretarea la canonul 8 al Sinodului III ecumenic - a fost si este cea gruzina. Principiul autocefaliei bisericesti a existat si in Occident, asa cum reiese din viata Bisericii Britanice, independenta de Roma, din anul 446 pana in 1960, sau Bisericile : Aquillei, Galicana, Mediolana. In perioada moderna, in Rasarit, acest principiu reiese din autocefalia Arhiepiscopiei Belgradului, Mitropoliei Ungro-Vlahiei, Mitropoliei Moldo-Vlahiei, Mitropoliei Eladei si altele.
Pozitia canonica a Bisericilor autocefale pentru autocefalia bisericeasca - Ortodoxia este formata din Biserici autocefale locale, care, din punct de vedere administrativ-teritorial, se conduc in mod independent; ele pastreaza totusi intre ele in mod obligatoriu - unitatea dogmatica, cultica si canonica.
Asadar, faptul ca o Biserica ortodoxa locala se conduce in mod independent fata de alte Biserici de acelasi fel, nu lezeaza unitatea Ortodoxiei ecumenice si nici nu contravine canoanelor sinoadelor ecumenice si locale, pentru ca toate Bisericile autocefale locale sunt intr-o permanenta comuniune dogmatica, liturgica si canonica. a) Puterea apostolica si competenta ei pentru confirmarea autocefaliei bisericesti. - Toate comunitatile crestine primare erau dependente numai prin obligatii religioase si morale. Nicio Biserica nu era subordonata altei Biserici si nici un episcop nu era subordonat altui episcop. Exista, totusi, o unitate vizibila in Biserca dar fara implicatii jurisdictionale. Din cuprinsul canonului 34 apostolic reiese limpede faptul ca treburile fiecarei Biserici locale se hotarasc definitiv de catre episcopatul ei, in frunte cu primul episcop.
Principiul autocefaliei bisericesti este ilustrat si prin canonul 35 apostolic care hotaraste ca: "Episcopul sa nu cuteze sa hirotoneasca in afara limitelor eparhiei sale, in orasele si satele nesubordonate lui. Cine va savarsi aceasta, fara ingaduinta celor ce au in supunere acele orase si sate, sa fie depus si el si hotararile lui". Prin canonul mentionat se interzice cu severitate episcopului sa-si exercite puterea bisericeasca in afara granitelor jurisdictionale bisericesti proprii.
Principiul autocefaliei bisericesti se confirma si prin canonul 37 apostolic, care vorbeste despre sinodul episcopilor. Asadar, canoanele 34, 35 si 37 apostolice formeaza temeiuri canonice fundamentale pentru aplicarea principiului autocefaliei, in Biserica Ortodoxa in cuprinsul careia alaturi de principiul egalitatii in putere a episcopatului unei Biserici nationale exista insa si un aspect determinat de independenta unei natiuni organizata intr-un stat independent, ce indreptateste astfel o forma de manifestare a principiului adaptarii unitatilor teritoriale bisericesti la impartirea administrativ-politica de stat.
Competenta sinoadelor ecumenice si locale pentru acordarea autocefaliei bisericesti. - Principial, puterea suverana a fondarii Bisericilor autocefale apartine episcopatului ecumenic, care este expresia glasului obstesc si autoritar al Bisericii. Episcopatul ecumenic, manifestand puterea sa suprema suverana a hotarat cele mai insemnate probleme privind autocefalia bisericeasca.
Principiul autocefaliei bisericesti apare, se fundamenteaza si se dezvolta in lumina urmatoarelor canoane ale sinoadelor ecumenice si locale : 4, 5, 6 si 7 ale Sinodului I ecumenic; 2 si 3 ale Sinodului II ecumenic; 8 al Sinodului III ecumenic 5, 9, 12, 17, 19 si 28 ale Sinodului IV ecumenic ; 8, 17, 36 si 39 ale Sinodului VI ecumenic 6 al Sinodului VII ecumenic ; 9, 13, 16, 17, 19, 20 si 22 ale sinodului local din Antiohia 3, 6 si 15 ale sinodului local din Sardica ; 40 al sinodului local din Laodiceea ; 13, 18, 48, 49, 50, 51, 73, 76, 95 si 120 ale sinodului local din Cartagina.
De pilda, canonul al 6-lea al Sinodului I ecumenic precizeaza drepturile jurisdictionale ale Bisericilor Alexandriei, Romei si Antiohiei (dioceza Rasaritului), afirmand, totodata, ca aceasta jurisdictie nu se intemeiaza pe drepturi precedente, ci numai ca "sa se pastreze vechile obiceiuri".
Canonul 2 al Sinodului II ecumenic vorbeste despre limitele Bisericilor autocefale ale Alexandriei, Antiohiei, Pontului si Traciei. Prin acelasi canon se interzice episcopilor regionali sa-si intinda puterea jurisdictionala dincolo de limitele regiunii lor, pentru hirotonie sau oricare alte dispozitii. Canonul 8 al Sinodului III ecumenic apara autocefalia Bisericii din Cipru si proclama, in mod autoritar, principiul neatarnarii ei, interzicand episcopului de Antiohia sa se amestece in treburile ei interne : "De asemenea, sa se pastreze si in alte regiuni si pretutindeni in eparhii, ca nimeni dintre iubitorii de Dumnezeu episcopi sa nu-si intinda puterea asupra altei eparhii".
Canonul 39 al Sinodului VI ecumenic afirma pentru a doua oara autocefalia Bisericii Ciprului", iar canonul 28 al Sinodului IV ecumenic confirma autocefalia Bisericii din Contantinopol, si in acelasi timp, subordoneaza jurisdictiei sale Bisericile Asiei, Pontului si Traciei. Canonul 3 al Sinodului II ecumenic, 28 al Sinodului IV ecumenic si 36 al Sinodului VI ecumenic, stabilesc rangurile onorifice ale celor 5 Biserici autocefale: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalimul, iar canonul 1 al Sinodului din Constantinopol (879) recunoaste aceleasi drepturi jurisdictionale ale Bisericii Romei si Bisericii din Constantinopol.
Puterea sinodala si ierarhica a Bisericilor autocefale contemporane si autoritatea ei pentru confirmarea dreptului de acordare a autocefaliei in Biserica Ortodoxa - Biserica nu este conditionata in existenta si desfasurarea lucrarii sale numai de sinoadele ecumenice si locale. Ea a existat si inainte de Sinodul I ecumenic si exista si dupa cel de al VII-lea Sinod ecumenic, cu aceeasi plenitudine, esentiala, dogmatica, cultica si canonica. Istoria vietii bisericesti dovedeste faptul ca principiul autocefaliei bisericesti a existat si inainte de epoca sinoadelor ecumenice si in timpul sinoadelor ecumenice si dupa epoca sinoadelor ecumenice. De asemenea, istoria vietii bisericesti evidentiaza cu claritate faptul ca toate autocefaliile unor Biserici ortodoxe contemporane s-au produs in mod spontan, intr-un timp mai scurt sau mai lung, si nu in mod organizat, cu forme si randuieli canonice. De pilda, prin deciziile Bisericii din Constantinopol au fost proclamate ca autocefale Bisericile: Bulgara, Sarba, Rusa, Greaca, Româna, Albaneza, acestea fiind recunoscute si de celelalte patriarhii rasaritene autocefale : a Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului. Deci, nu exista nici o deosebire intre Bisericile autocefale, care au primit autocefalia in timpul sinoadelor ecumenice si Bisericile autocefale confirmate de alte Biserici autocefale, pentru ca acestea din urma - in ultima instanta - pot fi confirmate prin hotararile unor viitoare sinoade ecumenice sau panortodoxe.
In lumea crestina contemporana se exercita acel "consensus Ecclesiae dispersae", care are valoarea hotararii unui sinod ecumenic sau panortodox, pentru ca participa si hotarasc toate sinoadele locale ale Bisericilor Ortodoxe autocefale, in deplin acord, in lamurirea unor probleme dogmatice, cultice si canonice. In ce priveste dreptul de acordare a autocefaliei in Biserica Ortodoxa, desi s-a procedat si se procedeaza intr-un anumit mod, adica acordand autocefalia - in principiu - o singura Biserica autocefala si solicitand, abia dupa acordarea autocefaliei, recunoasterea din partea celorlalte Biserici autocefale, calea cea mai justa este ca mai inainte de aceasta acordare oficiala a autocefaliei, respectiva Biserica autocefala - in drept sa acorde aceasta autocefalie - sa solicite lamurirea acestei cerinte a Bisericii-fiice, celorlalte Biserici autocefale, care ar putea sa solutioneze problema printr-o analiza minutioasa a celor mai experti canonisti in aceasta problema, sau abordand solutionarea ei, in cadrul unei conferinte panortodoxe. Fiecare Biserica autocefala are dreptul sa acorde autocefalia numai acelei Biserici care se afla sub jurisdictia ei proprie in diaspora ortodoxa. A acorda autocefalia unei alte comunitati bisericesti, neapartinand Bisericii autocefale respective, inseamna a incalca principiile normative fundamentale ale inviolabilitatii dreptului fiecarei Biserici autocefale asupra diasporei ortodoxe proprii .
Acordarea unei noi autocefalii constituie unul dintre cele mai insemnate momente din viata tuturor Bisericilor autocefale, pentru ca de noua autocefalie sunt legate schimbari radicale sub raportul relatiilor interortodoxe. Totodata, se schimba si statutul unitatii bisericesti respective, conform randuielilor canonice si practicii Bisericii Ortodoxe. In acest context, dreptul de acordare a autocefaliei unei unitati bisericesti nu este o simpla problema de schimbare a "numelui", ci contine schimbari radicale si insemnate in statutul de organizare al acelei unitati bisericesti, care este ridicata la vrednicia de autocefala. Bisericile Ortodoxe autocefale n-au stabilit, deocamdata, o practica unitara cu privire la modul de a acorda autocefalia unei Biserici sau cu privire la cine este in drept sa acorde autocefalia unei Biserici. Dar, din felul cum s-a procedat in ultimele secole, se desprind cateva principii cardinale, avand valoare de factori fundamentali si obligatorii in aceasta problema.
a) Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca Biserica-fiica pentru a i se acorda autocefalia.
1. - Trebuie sa argumenteze ca, pana in acel timp, a pastrat neschimbate dogmele dumnezeiesti ale Bisericii lui Hristos si a actionat in conformitate cu sfintele canoane, in deplin acord cu intreaga traditie normativa panortodoxa a Bisericii rasaritene.
2. - Trebuie sa dovedeasca maturitate in autoconducerea vietii bisericesti.
3. - Trebuie sa aiba un numar suficient de arhierei, nu mai putin de 3-4 arhierei, ca sa poata savarsi in mod independent hirotonirile de episcopi si sa poata forma sinodul ei autocefal.
4. - Trebuie sa aiba un numar suficient de preoti pentru slujirea independenta si normala a vietii bisericesti.
5.- Trebuie sa aiba venituri suficiente pentru procurarea materialului necesar la nivel de Biserica autocefala.
6. - Sa exprime dorinta privind necesitatea autocefaliei nu numai o parte de arhierei ci intregul cler si popor.
7. - Sa expuna manifestarea ei benevola de a primi autocefalia intr-un document oficial sinodal, in care sa argumenteze necesitatea autocefaliei.
8. - Sa trateze aceasta problema cu statul, pe teritoriul caruia se afla, ea solicitand ca statul respectiv sa o recunoasca in frontierele sale ca Biserica autocefala.
9. - Dupa dobandirea autocefaliei, trebuie sa comunice acest fapt, prin scrisori oficiale, tuturor celorlalte Biserici autocefale, rugandu-le sa o recunoasca in familia Bisericilor Ortodoxe autocefale.
10. - Ca Biserica, poate sa primeasca autocefalia deplina si canonica numai de la Biserica-mama autocefala), sub a carei jurisdictie canonica s-a aflat pana in acel timp.
b) Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca Biserica-mama autocefala.
1. - Acordand autocefalia unitatii sale bisericesti - din diaspora proprie - sa nu se amestece nici in treburile diasporale ale altor Biserici surori si nici in treburile noii Biserici autocefale.
2. - Inainte de a acorda autocefalia, trebuie sa aiba loc consultatii anticipate intre reprezentantii Bisericii-mame autocefale si ai Bisericii-fiice, semnandu-se acordul principal referitor la statutul de organizare si functionare al noii Biserici autocefale.
3. - Face cunoscuta cererea privind autocefalia, primita in numele sinodului episcopilor Bisericii-fiice.
4. - Prin sinodul sau primeste sau respinge decizia privind acordarea autocefaliei, conducandu-se dupa principiile normative ale dreptului bisericesc ortodox.
5. - Trimite scrisoare irenica tuturor celorlalte Biserici autocefale surori, co-municandu-le acordarea autocefaliei.
6. - Prin mijlocirea sinodului local, inmaneaza Tomosul patriarhal si sinodal, privind acordarea noii autocefalii, delegatiei Bisericii-fiice, condusa de un episcop •
7. - Publica in revistele oficiale Tomosul patriarhal si sinodal, privind recunoasterea noii Biserici autocefale.
8. - Adreseaza, catre toate Bisericile surori si catre toti reprezentantii Ortodoxiei chemarea de a recunoaste aceasta noua Biserica autocefala.
9. - Trebuie ca ea insasi sa treaca in diptice noua Biserica autocefala, sa pomeneasca la sfintele slujbe numele Intaistatatorului noii Biserici autocefale, rugind si pe celelalte Biserici autocefale sa o treaca in dipticele liturgice si sa fie in comuniune cu ea, in conformitate cu sfintele canoane, cu traditia patristica si cu practica normativa bisericeasca a Rasaritului.
Respectandu-se aceste randuieli canonice, in lumea crestina contemporana sunt recunoscute ca autocefale urmatoarele Biserici Ortodoxe: Patriarhia din Constantinopol, Patriarhia din Alexandria, Patriarhia din Antiohia, Patriarhia din Ierusalim, Patriarhia din Moscova, Patrarhia Sarba, Patriarhia Româna, Patriarhia Bulgara, Patriarhia Gruziei, Biserica Ortodoxa a Ciprului, Biserica Ortodoxa a Greciei, Biserica Ortodoxa a Cehoslovaciei. Bisericile autocefale au dreptul sa recunoasca, sau sa respinga acordarea unei noi autocefalii atunci cand aceasta nu corespunde normelor canonice fundamentale.
In trecutul Bisericii, mai precis, dupa ce Biserica s-a dezbinat prin marea schisma de la 1054 au fost dese situatiile cand unele Biserici s-au proclamat cu de la sine putere "autocefale", altele fiind proclamate ca atare de imparatii bizantini, dar dintre acestea, receptarea ulterioara a Ortodoxiei - in intregimea ei - n-a consacrat ca Biserici autocefale decat pe cele care au indeplinit conditiile canonice fundamentale.
Dreptul de acordare a autocefaliei il are - in Ortodoxie - Biserica, in intregimea ei, neexistand vreo alta autoritate superioara sau suprapusa consensului general-bisericesc panortodox. Acordarea autocefaliei unei Biserici de catre o singura Biserica Ortodoxa autocefala si respingerea ei, sau abtinerea tacita a tuturor celorlalte Biserici autocefale sau a majoritatii lor - ca in situatia autocefaliei americane - demonstreaza cu claritate faptul ca in Ortodoxie nu pot sa existe initiative juridice particulare, atunci cand problema este de competenta si de interes general ortodox. In ortodoxie exista o singura cale de orientare si actiune, care se realizeaza si se pastreaza prin "consensus Ecclesiae dispersae", cel mai indicat si mai adecvat mijloc pentru timpul cat Ortodoxia nu se intruneste in sinoade ecumenice sau panortodoxe.
In concluzie, dreptul de acordare a autocefaliei in Biserica Ortodoxa il atesta si il certifica in mod suveran - toate Bisericile ortodoxe autocefale, procedand pe cale de consens general la respingerea acestui drept, si implicit, la confirmarea sau infirmarea calitatii de "autocefala" a oricarei unitati bisericesti, proclamate ca atare de catre orice Biserica ortodoxa autocefala contemporana.
Marcel Ciucur
Sursa: www.crestinortodox.ro ; 21 aug. 2008

Biserica Ortodoxă a Rusiei şi poziţia ei despre demnitate, libertate şi drepturile omului

Biserica rusă şi bazele doctrinei despre demnitate, libertate şi drepturile omului
Din 24 până pe 29 iunie 2008 s-a ţinut la Moscova un sinod al episcopilor Bisericii ruse. Acesta a adoptat "Fundamentele doctrinei Bisericii ortodoxe ruse despre demnitate, libertate şi drepturile omului". O prezentare a documentului, în franceză, se află aici sur cette page (in english).
Sursa: www.orthodoxie.com ; 21 aug. 2008

duminică, 17 august 2008

P. Rodopoulos, an Overview of Orthodox Canon Law


Mitropolit Panteleimon Rodopoulos, «An Overview of Orthodox Canon Law»
Mitropolit Panteleimon Rodopoulos, «An Overview of Orthodox Canon Law», Orthodox Research Institute, Rollingsford, New Hampshire, 2007, 301 p. Aceasta carte a Mitropolitului Panteleimon Rodopoulos (Patriarhia de Constantinopol) este traducerea engleza a cursului de drept canonic predat intre 1988 si 1998 studentilor de la Facultatea de Teologie a Universitatii din Tesalonic.

Sursa: http://www.orthodoxie.com/ ; 17 aug. 2008

Hirotonia episcopului vicar al Arhiepiscopiei Sibiului




Noul Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului a fost hirotonit ieri, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Ieri, 15 august a.c., de praznicul Adormirii Maicii Domnului, a avut loc hirotonirea întru episcop a noului Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Într-o atmosferă de mare sărbătoare, mii de credincioşi s-au adunat ieri, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată în paraclisul de vară al Mănăstirii Brâncoveanu, ctitorie a mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, de către Înaltpreasfinţitul Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, alături de Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Europei Centrale şi de Nord, Preasfinţitul Episcop Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, şi Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. În cadrul Sfintei Liturghii a avut loc hirotonirea întru Episcop-Vicar a părintelui arhimandrit Andrei Nicolae Moldovan, care a primit numele de Făgărăşanul, Preasfinţia Sa fiind noul Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, în locul Episcopului Visarion Răşinăreanul, care a fost numit Episcop titular în Episcopia Tulcei. Prezent la Sfânta Liturghie, părintele Teofil Părăian a ţinut un cuvânt de învăţătură credincioşilor adunaţi la sărbătoare, tâlcuind Evanghelia rostită în cadrul Sfintei Liturghii. Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, i-a trasmis binecuvântări şi felicitări noului Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, evidenţiind, în cuvântul rostit, însemnătatea misiunii de ierarh, cel care Îl întruchipează pe Hristos. Înalt Preasfinţia Sa a făcut apoi un apel de suflet pentru credincioşii ardeleni de a strânge ajutoare constând în bani şi materiale de construcţii pentru cei loviţi de năpasta apelor. În cadrul aceluiaşi eveniment, a avut loc şi hirotesirea întru arhimandrit a protosinghelului Hristofor Bucur, stareţul Schitului „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“ din Poiana Braşovului, dându-se citire mesajului Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 189/ 16 august 2008)

miercuri, 6 august 2008

Patriarhul României împlineşte astăzi 21 de ani de călugărie


Astăzi, 6 august 2008, se împlinesc 21 de ani de când Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a depus voturile monahale. Evenimentul a avut loc în anul 1987, în paraclisul „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana“ al Mănăstirii Sihăstria, din judeţul Neamţ, iar la această slujbă au participat obştea mănăstirii, mulţi credincioşi, fraţii candidatului la monahism, dar şi câţiva clerici, invitaţi ai acestuia de la Bucureşti. L-a tuns în monahism stareţul mănăstirii, arhimandritul Victorin Oanele, iar naş de călugărie i-a fost părintele Cleopa Ilie. Data de 6 august a fost aleasă de vrednicul de pomenire, patriarhul României, Teoctist Arăpaşu, atunci când, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în Palatul mitropolitan de la Iaşi, l-a îndemnat pe tânărul teolog Dan Ilie Ciobotea să scrie sub ochii lui cererea de intrare în monahism. Data de 6 august avea o semnificaţie deosebită pentru arhiereul de atunci al Moldovei, căci, în ziua Schimbării la Faţă a Mântuitorului, cu 52 de ani înainte, tânărul frate Toader Arăpaşu depusese el însuşi voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa. „Evenimentul propriu-zis s-a desfăşurat la o oră târzie din ajunul Schimbării la Faţă. Părintele Cleopa i-a fost naş de călugărire, însoţindu-l pe tânărul Dan Ilie Ciobotea pe acest drum către altarul în faţa căruia şi-a făcut făgăduinţele. După ce s-a închinat la toate icoanele şi după ce a luat blagoslovenie de la stareţul mănăstirii şi iertare de la întreaga obşte, îmbrăcat numai într-o cămaşă albă, cu capul descoperit şi în ciorapi albi - arătând starea de curăţenie sufletească şi trupească - a mers în spatele bisericii. Naşul de călugărie îl acoperă pe cel care vrea să devină monah cu o mantie largă, astfel încât el poate merge sub această mantie şi în genunchi, fără să fie observat. Apoi, când s-au terminat cele trei cântări deosebite, care se cântă în timpul slujbei, candidatul la călugărie s-a răstignit cu faţa în jos înaintea altarului, după care a purtat cu oficiantul dialogul acela cutremurător, păstrat de tradiţia Bisericii noastre pentru astfel de momente. Dialogul cuprinde cele trei voturi pe care le face monahul, dar şi câteva îndemnuri specifice“, ne-a declarat exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, arhim. Timotei Aioanei, pe atunci elev la Seminarul teologic „Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamţ, participant la slujba de călugărire a Patriarhului Daniel. ( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 180/ 6 august 2008)

Hirotonia femeilor-episcopi în Biserica anglicană. O reacţie a Bisericii ortodoxe ruse


Biserica ortodoxă rusă deplânge decizia sinodului general al Bisericii din Anglia de a hirotoni femei episcopi

Biserica ortodoxă rusă, prin intermediul departamentului de relaţii externe, a făcut cunoscut că deplânge decizia sinodului general al Bisericii anglicane din Anglia, luată pe 7 iulie a.c., de a hirotoni femei episcopi. Această decizie afectează dialogul între creştinii ortodocşi şi anglicani, care s-a dezvoltat în ultimele decenii. De asemenea, decizia suscită o divizare şi mai mare în lumea creştină.

Se aminteşte că Biserica rusă a deplâns întotdeauna hirotonia femeilor. "O astfel de practică este împotriva tradiţiei pluri-seculare a Bisericii care datează de la prima comunitate creştină. Creştinii ortodocşi consideră hirotonia femeilor-episcopi ca şi mai inacceptabilă", precizează documentul. Tradiţia creştină a considerat întotdeauna că episcopii sunt "succesorii spirituali direct de la apostoli care le-au acordat o binecuvântare specială pentru a conduce poporul lui Dumnezeu, de a păstra nealterată credinţa şi de a fi simboluri şi garanţi ai unităţii". Se constată, de asemenea, că decizia sinodului general al Bisericii anglicane a fost dictată de ideea egalităţii între sexe în toate aspectele vieţii şi nu de o trebuinţă teologică sau practică a Bisericii.

Sursa: Interfax ; vezi şi http://www.orthodoxie.com/ ; 6 aug. 2008

Pentru relaţiile Bisericii ortodoxe ruse cu anglicanii, a se vedea cele două note recente: 1, 2

marți, 5 august 2008

WWW.BASILICA.RO


VĂ RECOMANDĂM SITE-UL OFICIAL AL AGENŢIEI DE ŞTIRI A PATRIARHIEI ROMÂNE WWW.BASILICA.RO, UNDE PUTEŢI AFLA TOATE EVENIMENTELE CARE AU LOC ÎN VIAŢA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE.

luni, 4 august 2008

IPS Părinte Mitropolit Dr. Irineu Popa, invitat special al postului TVS Craiova



În această seară, de la ora 20.30, Inaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit dr. Irineu Popa va fi invitatul special al emisiunii "La ordinea zilei", realizată la postul de televiziune TVS Craiova, de către Tania Levcenco. În cadrul emisiunii vor fi abordate principalele proiecte şi obiective ce figurează pe agenda de lucru a noului Întâistătător al Bisericii din Oltenia.

Sursa: http://www.m-ol.ro/ ; 4 aug. 2008

Eparhiile istorice constitutive ale Mitropoliei Basarabiei nu au fost desfiinţate niciodată


În legătură cu unele speculaţii răuvoitoare la care s-au dedat anumite persoane şi cercuri interesate, privind pretinsa necanonicitate, caracter politic şi absolut nou al eparhiilor constitutive şi sufragane ale Mitropoliei Basarabiei, ţinem să precizăm următoarele:1. Mitropolia Basarabiei este o Biserică Creştină Ortodoxă Autonomă Locală şi istorică din cadrul Patriarhiei Române. Ea nu a fost desfiinţată canonic de nimeni niciodată şi a fost reactivată la 14 septembrie 1992.2. Mitropolia Basarabiei, în calitatea sa de cult autonom înregistrat, este ca atare şi a fost recunoscută oficial, prin decizie judecătorească definitivă (Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova, 2004) şi prin decizie administrativă (Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, 2006) drept „succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944 inclusiv”, ceea ce presupune în consecinţă revenirea la situaţia canonico-administrativă anterioară anului 1945, ţinând cont de noiile realităţi politico-administrative şi de frontiera de stat a Republicii Moldova.3. Patriarhia Română, din care a făcut istoric parte şi face parte şi în prezent Mitropolia Basarabiei, a binecuvântat, recunoscut, confirmat şi întărit sinodal şi public Statutul, drepturile, privilegiile şi garanţiile oferite şi recunoscute Mitropoliei Basarabiei printr-un act canonic special, cu caracter solem şi derogativ, anume Actul Patriarhal şi Sinodal din 19 decembrie 1992. Acel act confimă că Mitropolia Basarabiei nu este o simplă eparhie, ci o grupare de eparhii.4. Statutul Mitropoliei Basarabiei înregistrat de Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor la 30 iulie 2002, „Sub raportul orânduirii canonice şi administrative, eparhiile sunt grupate în Mitropolie” (Art. 72, capitolul A. Mitropolia, Secţia V, Partea I. Organizarea).5. Încă de la reactivarea sa, Mitropoliei istorice a Basarabiei i s-a recunoscut la cel mai înalt nivel intern bisericesc dreptul de a-şi organiza şi administra vechile ei episcopii constitutive. Sfântul Sinod, ca cea mai înaltă autoritate canonică a Patriarhiei Române a decis la 19 decembrie 1992 că „Sfânta Mitropolie a Basarabiei, care şi-a reluat activitatea, este o Mitropolie autonomă cu Statut propriu (...), iar fiecare eparhie componentă are propria sa Adunare eparhială.” Actul Sinodal şi Patriarhal al Patriarhiei Române din 19 decembrie 1992 se referă şi în alte articole la eparhiile componente ale Mitropoliei Basarabiei, garantând că „în libertate, Mitropolitul Basarabiei şi ceilalţi arhierei ai Sinodului Mitropolitan, fără vre-o confirmare superioară, vor numi şi hirotoni diaconi şi preoţi, vor rândui protopopi şi vor institui stareţi şi stareţe, egumeni şi egumene în sfintele mănăstiri şi schituri din Mitropolia Basarabiei. De asemenea, Ierarhii Mitropoliei Basarabiei vor acorda distincţii şi ranguri clericilor şi mirenilor din eparhiile lor.” Aceste prevederi sunt derogatorii de la cele ale Statutului şi Regulamentelor Bisericii Ortodoxe Române aprobate în modul stabilit de autorităţile Statului Român. Conceptele şi noţiunile de Mitropolie, de automomie, de cult religios înregistrat, de parte componentă a cultului sunt în sine tot atâtea argumente în favoarea dreptului la existenţă juridică a eparhiilor componente ale Mitropoliei Basarabiei. 6. Potrivit prevederilor articolelor 49 şi 50 din Statutul Mitropoliei Basarabiei: „49. Eparhiile sunt unităţi teritoriale bisericeşti sub conducerea unui episcop, constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate, şi din mănăstirile aflate pe acel teritoriu. Eparhiile sunt episcopii sau arhiepiscopii, după cum sunt conduse respectiv de către episcop sau arhiepiscop. 50. Eparhiile au, ca organ de conducere harismatică, catehetică şi jurisdicţională, pe un Episcop sau Arhiepiscop, ca organ deliberativ – Adunarea eparhială, iar ca organ executiv – Consiliul Eparhial”.7. Gradul de organizare efectivă, ca şi numărul de credincioşi, clerici şi comunităţi, diferă în prezent de la o eparhie constitutivă la alta date fiind greutăţile şi piedicile ridicate în faţa lor. Cu excepţia Arhiepiscopiei Chişinăului care îşi are propriul ierarh titular ales la 20 octombrie 1995, celelalte eparhii constitutive ale Mitropoliei Basarabiei sunt conduse harismatic, catehetic şi jurisdicţional şi reprezentate oficial de către Înatpreasfinţitul Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor ca Locţiitor de Episcop, până la alegerea canonică a titularilor. În acest moment şi deocamdată, Mitropolia Basarabiei nu consideră de stringentă prioritate alegerea unor titulari ai eparhiilor sufragane. Ele vor fi puse în organizare efectivă după o consultare a clerului şi credincioşilor din cuprinsul lor, cu binecuvântarea Mitropolitului Basarabiei şi informarea Patriarhiei Române. Recunoaşterea acestor eparhii istorice de către stat este un bun recâştigat şi constituie o bază solidă pentru refacerea lor plenară în ordinea canonică a Mitropopoliei Basarabiei de îndată ce va fi cu putinţă.8. Mitropolia Basarabiei respinge ca fiind false şi pătimaşe speculaţiile câtorva preoţi zgomotoşi în jurul eparhiilor ei constitutive şi arată că aceste eparhii nu sunt noi, ci istorice, nu sunt politice, ci canonice. Aceste eparhii nu au fost desfiinţate de nimeni niciodată şi au fost recunoscute oficial de autorităţile competente ale statului din Republica Moldova. Eparhiile constitutive ale Mitropoliei Basarabiei au jurisdicţie teritorială în limitele administative recunoscute internaţional ale Republicii Moldova. 9. Patriarhia Română a luat act cu binecuvântare, în octombrie 2007, de faptul că eparhiile istorice sufragane ale Mitropoliei Basarabiei au fost recunoscute şi înregistrate juridic de către autorităţile de stat ale Republicii Moldova şi a reflectat această realitate în statutul său de organizare şi funcţionare.

Sursa: http://www.basilica.ro/ ; 4 august 2008

sâmbătă, 2 august 2008

Şase ani de la recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei de către autorităţile de stat ale Republicii Moldova


Astăzi, 30 iulie 2008, se împlinesc 6 ani de la recunoaşerea Mitropoliei Basarabiei de către autorităţile de stat ale Republicii Moldova.Amintim că Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992 prin voinţa clericilor şi credincioşilor ortodocşi români din R. Moldova. Mitropolia Basarabiei a traversat un deceniu negru, când a fost aruncată în afara legii şi supusă unor persecuţii metodice şi sistematice din partea autorităţilor statului. La 30 iulie 2002 Mitropolia Basarabiei a fost admisă în legalitate de către Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor prin ordinul 1651 din 30 iulie 2002, ca urmare a Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13.12.2001 în dosarul “Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Moldova”. În anul 2004 Curtea Supremă de Justiţie a R. Moldova a recunoscut Mitropolia Basarabiei drept suscesoare canonică, spirituală şi istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944.Mitropolia Basarabiei cuprinde patru eparhii istorice sufragane, recunoscute de către autorităţile R. Moldova. Din 1995 are rangul superior de Exarhat al Plaiurilor cu drept de Jurisdicţie extrateritorială. Cu ocazia împlinirii a 6 ani de la intrare în legalitate a Mitropoliei Basarabiei, Înalt Preasfinţitul Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat un Tedd Deum la Paraclisul Mitropolitan “Sfântul Ioan Teologul” din Chişinău, după care a depus un buchet de flori la monumentul Binecreddinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, canonizat de către Biserica Otodoxă Română în acelaşi an cu reactivarea Mitropoliei Basarabiei.
Biroul de Presă al Mitropoliei BasarabieiComunicat 151 / 30.07.2008

O nouă biserică şi un aşezământ destinat bătrânilor, în Craiova


Joi, 31 iulie 2008, începând cu ora 11.00, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu Popa, împreună cu un sobor de preoţi, a săvârşit slujba de punere a pietrei de temelie a bisericii cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” şi a unui aşezământ rezidenţial pentru bătrâni care vor fi construite în cartierul Craioviţa Nouă din municipiul Craiova. Locaţia se află în spatele fostului cinematograf, lângă Şcoala nr. 32, la parohia în care slujeşte preotul paroh Ion Iovănel.Aşezământul pentru persoanele de vârsta a treia va fi construit din fonduri guvernamentale, va adăposti un număr de circa 75 de persoane şi va funcţiona după normele europene, în administrarea parohiei “Naşterea Maicii Domnului”.
Sursa: www.basilica.ro ; 3 august 2008

RELIGIA ÎN ŞCOLILE DIN GRECIA


Predarea religiei ortodoxe în şcolile din Grecia va deveni facultativă

Predarea religiei ortodoxe în şcolile de nivel primar şi gimnazial va deveni facultativă, conform unui nou ordin al Ministerului Educatiei şi Cultelor din Grecia. În curând, părinţii elevilor vor putea cere ca aceştia din urmă să nu mai participe la clasele de religie ortodoxă, fără a fi nevoie de un motiv declarat. Până în prezent, acest lucru era posibil doar prin declararea apartenenţei la o altă religie decât cea ortodoxă. Măsura a fost luată în urma presiunilor Uniunii Europene.Aproximativ 90 la sută din cetăţenii Greciei sunt de religie creştin-ortodoxă. Biserica Ortodoxă a Greciei a menţionat că va aştepta precizări suplimentare ale Ministerului Educaţiei şi Cultelor asupra aplicării acestei directive, înainte de a prezenta o poziţie oficială.
Sursa: www.basilica.ro ; 3 august 2008