LA MULTI ANI!

LA MULTI ANI, SANATATE, BUCURII SI REALIZARI TUTUROR CELOR CARE POARTA NUMELE SFANTULUI APOSTOL ANDREI, CEL DINTAI CHEMAT, OCROTITORUL ROMANIEI!

2010 - se împlinesc 100 de ani de la nașterea celui mai erudit canonist ortodox român: Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu STAN

Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan (1910-1973). Cel mai mare canonist ortodox român, care a revoluţionat cercetarea ştiinţifică a studiilor de Drept canonic în Biserica Ortodoxă Română şi în întreaga Ortodoxie, în secolul al XX-lea, s-a format în studiile teologice la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1928-1932), unde l-a avut profesor de Drept roman şi Drept bisericesc pe profesorul Dr. Valerian Şesan. Cu aprobarea Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, un ierarh iubitor al Dreptului canonic, Liviu Stan a studiat şi la Facultăţile de Teologie şi Drept la Atena (1932-1934). După 1934 a mai urmat cursuri de teologie, drept şi litere la Universitatea din Varşovia, apoi cursurile Facultăţii de Drept canonic şi de Teologie a Universităţii Gregoriene din Roma (1935-1936), precum şi cursuri de filosofie şi drept la Munchen (1936-1937). În cadrul acestor studii, Liviu Stan şi-a finalizat teza de doctorat în teologie (1936), un adevărat monument al Dreptului canonic ortodox din perspectivă istoric-canonică, Mirenii în Biserică, Sibiu, 1939, „operă care aşează pe baze noi, reale, colaborarea dintre elementul cleric şi laic în cadrul Bisericii Ortodoxe”[1]. Din 1937 devine profesor universitar la Academia Teologică din Sibiu, din 1943 titularul disciplinei Drept bisericesc, pentru ca din 1949 să se transfere ca profesor la Institutul Teologic din Bucureşti unde a funcţionat până în anul 1972. Profesorul Liviu Stan, în urma studiilor de specialitate din ţară şi din străinătate, s-a implicat în cercetarea ştiinţifică, cunoscând şi multe limbi moderne şi clasice, fiind întotdeauna în strânse legături cu colegii săi din străinătate şi bine informat asupra problemelor, preocupărilor şi proiectelor canoniştilor ortodocşi[2]. A participat la Conferinţele Panortodoxe de la Rhodos (1961) şi Chambésy (1968), precum şi la Adunarea generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Uppsala (1968). Fiind un canonist foarte competent, cu o vastă operă în Drept canonic, a participat la numerose conferinţe în străinătate, a publicat în cele mai importante reviste ortodoxe, primind în anul 1968 titlul de Doctor honoris causa al Facultăţii de Teologie din Tesalonic. Încetarea sa din viaţă în 1973 a lăsat un mare gol în învăţământul teologic superior[3], în urma sa rămânând „o operă deosebit de valoroasă, iar prin întreaga activitate s-a afirmat ca un teolog şi canonist desăvârşit care a făcut cinste şcolii teologice şi Bisericii Ortodoxe Române pe care cu devotament a slujit-o”[4].

---

[1] Sorin JOANTĂ, Contribuţia Pr. Prof. Dr. Liviu Stan la dezvoltarea dreptului bisericesc, Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2002, p. 5.

[2] REDACŢIA, „Necrolog Pr. Prof. Dr. Liviu Stan”, in: Biserica Ortodoxă Română, 3-5 (1973), p. 479.

[3] Ibid., p. 478.

[4] Sorin JOANTĂ, Contribuţia Pr. Prof. Dr. Liviu Stan la dezvoltarea dreptului bisericesc, p. 8.

100 de ani de la nasterea eruditului canonist ortodox, Pr. Prof. univ. dr. Liviu Stan (1910-1973)

liviu stan (Profesor de teologie, canonist)

N. 11 iul 1910, în Socet, jud. Hunedoara, în familie de preot, decedat la 1 apr. 1973, în Bucureşti.

Studiile liceale la Deva şi Lugoj (1920- 1928), Facultatea de Teologie la Cernăuţi (1928- 1932), cu licenţa în 1932 şi doctorat în 1936, studii la Facultatea de Drept din Cernăuţi (1930- 1932, neterminate). Trimis de mitropolitul Nicolae Bălan pentru studii de specializare în Dreptul bisericesc la Facultăţile de Teologie şi Drept ale Universităţii din Atena (1932-1934), la Facultăţile de Drept, Teologie ortodoxă şi Litere ale Universităţii din Varşovia (1934 - 1935), la Facultăţile de Drept canonic şi de Teologie ale Universităţii Gregoriene din Roma (1935-1936), la Facultăţile de Filosofie şi Drept ale Universităţii din Munchen (1936-1937). După reîntoarcerea de la studii, a fost numit profesor suplinitor de Apologetică şi duhovnic la Academia Teologică “Andreiană" din Sibiu ( 1937- 1938), profesor suplinitor (1938), apoi titular (1941) la catedra de Drept bisericesc. La 2 dec. 1948 a fost transferat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, la catedra de Drept canonic şi Administraţie bisericească, unde a funcţionat până la pensionare (1 aug. 1972); membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului, un timp consilier în Ministerul Cultelor, protopop, iconom stavrofor (1950), “doctor honoris causa" al Facultăţii de Teologie din Tesalonic (1968). A fost delegat al Bisericii Ortodoxe Române la prima Conferinţă panortodoxă de la Rhodos (1961), la a patra Conferinţă panortodoxă de la Chambesy (1968), la a patra Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Uppsala (1968) şi la alte întuniri interortodoxe sau intercreştineş a conferenţiat la diferite Facultăţi de Teologie din Grecia şi Germania.

A fost unul din cei mai de seamă canonişti ai Ortodoxiei în genere, cu o pregătire deosebită, cunoscător al mai multor limbi moderne. A lăsat o opera canonică şi teologică impresionantă, ca volum şi calitate, în care a tratat probleme de o mare diversitate: rolul mirenilor în Biserică, autocefalia şi autonomia, raporturile Bisericii cu statul, diaspora ortodoxă, canonizarea sfinţilor, problema unui viitor sinod panortodox, probleme actuate ale Ortodoxiei, ş.a., toate legându-se de nevoile concrete ale vieţii bisericeşti din timpul său.

Lucrări principale:

v Mirenii în Biserică. Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939, XII + 816 p.;

v 0 novelă necunoscută a împăratului bizantin Andronic II Paleologul cel Bătrân. Text, traducere şi comentar, în Ţnuarul XV al Academiei <>", Sibiu, 1939, p. 170-216 (.;i extras, 50 p.);

v Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae al Ardealului şi principiul autonomiei bisericeşti, Sibiu, 1940,47 p.; (vezi si vol. Omagiu I. P. S. Sale Dr. Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului, p. 214 - 248);

v Rasă şi religiune, Sibiu, 1942, IV + 152 p.;

v Ontologia juris, în,,Anuarul XIX (1) al Academiei teologice "Andreiane", Sibiu, 1943, p. 407-611 (şi extras, 203 p.);

v Dreptul în gândirea românească, Braşov, 1943, 48 p.; Sfinţii români, Sibiu, 1945, 79 p.

v Statutul Bisericii Ortodoxe Române, în ST, an.I, 1949, nr. 7-8, p. 638-661;

v Adevărul asupra unirii religioase de la 1700, în “Ortodoxia", an.I, 1949, nr. 4, p. 47-103 (semnat Leon Pădureanu);

v Despre canonizarea sfinţilor în Biserica Ortodoxă, în “Ortodoxia", an.II, 1950, nr. 2, p. 260 - 278;

v Diaspora ortodoxă, în BOR, an. LXVIII, 1950, nr. 11 - 12, p. 603-617;

v Importanţa canonică şi juridică a Sinodului al IV-lea ecumenic, în “Ortodoxia", an. III, 1951, nr. 2-3, p.441-450;

v Locurile sfinte din Orient, în “Ortodoxia", an. IV, 1952, nr. 1, p.5-77;

v Relaţiile dintre Stat şi Biserică. Studiu istorico juridic, în “Ortodoxia", an. IV, 1952, nr. 3-4, p. 353 - 461;

v Importanţa canonică şi juridică a Pravilei de la Târgovişte (1652), în ST, an. IV, 1952, nr. 9-10, p. 561-579,

v Impăratul Justinian, Sinodul V ecumenic şi papalitatea, în ST, an. V, 1953, nr. 5-6, p. 347-364;

v Indrumător canonic, în Vol. Legiunile Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1953, p.453-494;

v Despre apocrisiari sau soli bisericeşti, în “Ortodoxia", an. VI, 1954, nr. 1, p.300-338;

v Probleme de ecclesiologie, în ST, an. VI, 1954, nr. 5-6, p. 295-315;

v Legislaţia bisericească şi valoarea ei canonică, în MO, an. VI, 1954, nr.11 - 12, p.598-617;

v Succesiunea apostolică, ln ST, an.VII,1955, nr.5-6, p.305-323;

v Biserică şi cult în Dreptul internaţional, în “Ortodoxia", 1969, nr. 3-4, p. 155-163;

v Codificarea an. VII, 1955, nr. 4, p. 560-592;

v Biserica şi dreptuli, în MO, an. VIII, 1956, nr. 4, p. 482-489;

v Societăţile religioase în Biserica veche, în ST, an.VIll, 1956, nr. 1-2, p.109-134;

v Despre autocefalie, în “Ortodoxia", an. VIII, 1956, nr. 3, p. 369-396;

v Instituţiile de asistenţă socială în Biserica veche, în “Ortodoxia an. IX, 1957, nr. 1, p. 94 - 118 şi nr. 2, p. 258-279;

v Despre autonomia bisericeascăl, în ST, an. X, 1958, nr. 5-6, p. 376-393;

v Perspectiva canonică a relaţiilor dintre Ortodoxie şi Anglicanism, în ,,Ortodoxia", an. X, 1958, nr. 2, p. 287-301;

v Vechile noastre pravile, în MMS, an. XXXIV, 1959, nr. 9-10, p. 745-762;

v Pravila lui Alexandreu cel Bătrân vechea autocefalie a Mitropoliei Moldovei, în MMS, an. XXXVI, 1960, nr. 3 - 4, p. 170 - 214,

v Tradiţia pravilnică a Bisericii însemnătatea şi folosul cunoaşterii legilor după care se conduce Biserica, în ST, an XII, 1960, nr. 7-8, p. 467-483;

v 0 nouă Patriarhie: Biserica din Etiopia, în “Ortodoxia", an. XII, 1960, nr. 1, p. 34-73;

v Obârşia autocefaliei şi autonomiei, în MO, an. XIll, 1961, nr. 1-4, p. 80-113;

v Autocefalia şi autonomia în Ortodoxia, în MO, an. XIII, 1961, nr. 5,6, p. 278-316;

v Pravila Sfântului Calinic. Un veac de la apariţia ei, în MO, an. XIV, 1962, nr 3-4, p. 209-223;

v Ortodoxia şi diaspora. Situaţia actuală şi poziţia canonică a diasporei ortodoxe, în “Ortodoxia", an. XV, 1963, nr.11 p. 3 - 38;

v Premise şi perspective pentru unirea Bsericilor, în “Ortodoxia", an. XV, 1963, nr. 34, p. 621-629;

v Despre “receptia" de către Biserică a hotărârilor Sinoadelor ecumenice, în ST, an XVII, 1965, nr. 7-8, p. 395-401;

v Problema unui viitor sinod ocumenic şi pozitia Bisericii Ortodoxe faţă de el, în “Ortodoxia", an. XX, 1968, nr.2, p.331-337

v Expunere şi analiză canonică a unor măsuri de reorganizare a Bisericii catolice luate de Conciliul II Vatican, în "Ortodoxia", an. XX, 1968, nr. 3, p. 486-495;

v Căsătoriile mixte şi ultimele măsuri Iuate de Vatican în privinţa lor, în ST, an. XX, 1968, nr. 7 - 8, p. 487 -497;

v Canonizarea sfinţilor după în văţăturas şi după rânduielile Ortodoxiei, în MO, an. XX, 1968, nr. 5-6, p. 360-368;

v Poziţia laicilor în Biserica Ortodoxă, în ST, an.XX, 1968, nr.3-4, p.195-203;

v Biserica cu sau fără laici?, în “Ortodoxia", an. XXI, 1968, nr. 4, p.608 -616;

v Desre sinodalitate, în ST, an. XXI, 1969, nr. 3-4,p. 155-163;

v Codificarea canoaneor, în ST an XXI, 1969, nr. 9-10 p.627-648,

v Iconomie şi intercomuniune, în “Ortodoxia",an.XXII, 19-70,nr. l, p. 5-19;

v Har şi jurisdicţie, în ST, an. XXII, 1970, nr. 1-2, p. 5 - 29;

v Instituţie şi instituţionalizare în viaţa bisericească, în MMS, an. XLVI, 1970, nr. 3 -6, p. 241 - 257;

v Pentru serbarea Sfintelor Paşti la aceeaşi dată de întreaga creştinitate, în ST, an. XXII, 1970, nr. 5-6, p. 368-383;

v Ortodoxia în zilel ecumenismului. Perspective ecumenice, în MO, an. XXII, 1970, nr. 7-8, p. 743-777;

v Contribuţii şi poziţii ale teologilor români în probleme de Drept bisericesc, în ST, an. XXIII, 1971, nr.3-4, p.149-173;

v lmportanţa vechilor sinoade ecumenice şi problema unui viitor sinod ecumenic, în ST, an. XXIV, 1972, nr. 3-4, p. 190-211

v Structura primară a comunităţii creştine, în ST, an. XXIV, 1972, nr. 9- 10, p. 674 - 683;

v Despre modul de însuşire a vechilor pravile: receptare sau asimilare? în ST, an. XXV, 1973, nr. 1-2, p. 12 - 20.

0 serie de studii au fost publicate peste hotare:

v Periton themeliodon kanonikon arhon tes. Orthodoxias, extras din rev. “Theologia", Atena, 1968, 16 p.;

v Der Stellung das Laien în der Orthodoxen Kirche, extras din rev. “Kyrios" Berlin, VIII, 1/2, 1968, p. 96-105;

v Das Wesen des orthoxen Kirchenrechtsgottliche Setzun, oder geschichtlich wandelbar, extras din “Kyrios", VIII, 1968, p. 180-189;

v Fur eine okumenische Theologie, extras din “Kyrios", IX, 1969, p. 109-116;

v Uber die Rezeptation Beshluss der okumenischen Synoden seitens der Kirche, extras din “Theologia", Atena, 1969, 15 p. etc.

v Alte articole, recenzii, dări de seamă în “Revista Teologică" - Sibiu, “Telegraful Român" şi alte pefiodice. Unele din studiile sale au fost traduse în Iimbile rusă, germană, engleză, greacă şi publicate în reviste teologice de peste hotare: “Jurnal Moskovskoi Patriarhii" - Moscova, “Theologia" - Atena, “Grigorios Palamas" - Tesalonic, “Ecclisiastikos Faros" - Alexandria, “Kyrios" - Berlin, în publicaţiile Councils and the Ecumenical Movement şi Konzile und die ekumenische Bewegung Geneva.

Sursa: http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/LiviuStan.html

85 de ani de Patriarhat

Astăzi, 4 februarie 2010, se împlinesc 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, prin Hotărârea Sfântului Sinod din 4 februarie 1925, confirmată prin Decretul regal din 25 februarie 1925. Potrivit Biroului de Presă al Patriarhiei Române, citat de „Ziarul Lumina“, în toate catedralele ortodoxe române din ţară şi străinătate, astăzi va fi oficiat un Te Deum, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru realizarea acestui act istoric de demnitate şi prestigiu din viaţa Bisericii noastre. Te Deumul va fi urmat de slujba de pomenire a adormiţilor întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu. La Patriarhia Română, aniversarea a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie va fi marcată - în ziua de 4 februarie 2010 - printr-o şedinţă solemnă a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, care va avea loc, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, de la ora 10:00. Cu acest prilej, părintele dr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal coordonator al Sectorului Patrimoniu cultural, va susţine o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea şi însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. În continuare, de la ora 12:00, în Catedrala patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia Te Deumul şi va înălţa o rugăciune de pomenire pentru patriarhii Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu, la mormintele lor din Catedrala patriarhală. La aceeaşi oră va fi săvârşită o slujbă de pomenire şi pentru patriarhul Justinian Marina, la mormântul său din biserica Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti.

Hotărârea Sfântului Sinod din februarie 1925 privind ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române

Sfântul Sinod în unanimitate şi cu însufleţire hotărăşte:

1. Se înfiinţează în Ţara-Românească pentru Biserica ortodoxă autocefală Română demnitatea de PATRIARH;

2. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de PATRIARH al Bisericii ortodoxe autocefale române;

3. Înalt Prea Sfinţitul D. D. MIRON, actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, PATRIARH al Bisericii ortodoxe române;

4. Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. Canoane şi legile ţării;

5. Hotărârea aceasta va fi înaintată Onor. Guvern spre legiferare printrâo lege specială şi sancţionată de M. S. Regele;

6. Alegerea, confirmarea şi învestirea viitorilor patriarhi se va face potrivit unei legi speciale;

7. Nu vor putea fi eligibili la demnitatea de Patriarh decât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai Sfintei noastre Biserici;

8. Se va comunica această hotărâre şi tuturor celorlalte Biserici surori ortodoxe de răsărit;

9. Se deleagă o Comisiune alcătuita din I. P. S. Mitropolitul Nectarie şi. P. P. S. S. Episcopi Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin şi Lucian al Romanului, care să întocmească actul de notificare ce se va face celorlalte Biserici ortodoxe surori şi care se va înscrie în Condica Sfântă a Sf. Sinod.

I. P. S. Arhiepiscop Gurie Preşedinte salută şi mulţumeşte P. P. S. S. Membrii pentru însufleţirea cu care a primit propunerea făcută de a se înfiinţa Patriarhat in Biserica noastră şi pentru hotărârea luată, apoi părăseşte scaunul presedinţial.

I. P. S, Mitropolit Primat D. D. Miron. Prin glasul unanim al Sf. Sinod, exprimat cu însufleţirea izvorîtâ din importanţa epocală a faptului, şi din motivarea atât de strălucită a reprezentantului Onor Guvern, Dl. Ministru de Culte Al. Lapedatu, putem constata că factorul bisericesc legal şi competent a ridicat Biserica noastră la rangul de Patriarhat. Iară, cât priveşte împrejurarea, ca - în aceste timpuri de epocale prefaceri în viaţa poporului român şi a ţării sale - umila mea persoană ocupă în mod vremelnic scaunul de Mitropolit Primat al României, şi astfel demnitatea patriarhiei încoronează şi munca încordată depusă de mine timp de 30 de ani în via Domnului, ridicându-mă la cel mai înalt grad de cinste, aceasta - daţi-mi voe - s-o înţeleg în hotarele principiilor noastre ortodoxe şi a Sfintelor Canoane. Suprema putere în Biserica noastră nu e individuală, ci colectivitatea şi anume colectivitatea în Sf. Sinod: «Unde sânt doi sau trei adunaţi în numele meu», acolo şi Sf. Duh călăuzeşte destinele noastre. El dă normele, după cari cei chiemaţi conduc Biserica.

Deci - dat fiind acest principiu - ridicarea Bisericii la rangul de Patriarhie şi ridicarea mea la rangul de PATRIARH, nu este o onoare numai pentru persoana mea vremelnică, ci -daţi-mi voe-să o răsfrâng asupra Sf. Sinod în genere şi asupra fiecăruia dintre P. P. S. S. Voastre în parte, cari toţi formaţi episcopatul ei, eu nefiind de cât, după zisa Sf. Apostol, un «vas» vremelnic, în care se concentrează azi, cinstea întregei Biserici române.

In această nouă situaţie eu doresc, ca - după ce Dumnezeu ne va ajuta să desăvârşim prin lege această hotărâre de ridicare a Bisericii noastre la această înaltă demnitate - să stăruim, ca ea să se manifesteze tot mai simţitor atât în viaţa internă a Bisericii, cât şi în afară.

Lege pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal

Ferdinand I

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României

La toţi de faţă şi viitori, sănătate.

Corpurile legiuitoare au votat şi adoptat, iar Noi sancţionăm ce urmează:

Art. 1. - Scaunul Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungro-Vlahiei se ridică, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal.

Art. 2. - Actualul Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Înalt Prea Sfinţitul D. D. Dr. Miron Cristea, devine, în calitatea sa de Primat al României, Patriarh al Bisericii ortodoxe române.

Art. 3. - Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. canoane şi legile ţării.

Un regulament special, întocmit de Sf. Sinod va determina mai deaproape aceste drepturi.

Art. 4. - Pe viitor, alegerea Patriarhului Bisericii ortodoxe române se va face de un colegiu electoral compus din membrii Adunării, care, după legea de organizare a acestei Biserici, va alege pe Arhiepiscopul şi Mitropolitul Ungro-Vlahiei şi din membrii de religiune ortodoxă ai Corpurilor legiuitoare.

Un regulament special, întocmit de Ministerul Cultelor, de acord cu Sf. Sinod şi aprobat de consiliul de miniştri, va determina modul după care se va săvârşi actul alegerii.

Confirmarea alegerii o face, la propunerea Sf. Sinod şi a guvernului, Maiestatea sa Regele, care va da apoi învestitura, potrivit datinelor ţării pentru capii Bisericii ortodoxe române.

Art. 5. - Nu vor putea fi aleşi în demnitatea de Patriarhi ai Bisericii ortodoxe române de cât Mitropoliţii şi Episcopii în funcţiune ai acestei Biserici.

Această lege sâa votat de Senat în şedinţa dela 12 Fevruarie anul 1925 şi sâa adoptat cu majoritate de optzeci şî nouă voturi, contra două.

Preşedinte, M. PHEREKYDE,

(L. S. S.) Secretar, Preotul Gr. Popescu-Breasla

Această lege sâa votat de Adunarea deputaţilor in şedinţa dela 17 Aprilie anul 1925 şi sâa adoptat cu umanitate de una sută cincizeci şi şase voturi.

Preşedinte, M. G. ORLEANU, (L. S. A. D.)

Secretar, Petre P. Gârboviceanu

Promulgăm această lege şi ordonom ca să fie învestită cu sigilul Statului şi publicată în Monitorul Oficial. Dat în Bucureşti, la 23 Februarie 1925.

(L. S. St.)

FERDINAND

Ministrul Cultelor şi Artelor,

Al. Lapedatu

No. 669

Ministrul Justiţiei G, G. Mârzescu

(Monitorul Oficial No. 44, Miercuri 25 Februarie 1925)

Recunoaşterea şi învestitura primului patriarh

- acte de recunoaştere -

Biserica Constantinopolului

Marea Biserică a Constantinopolului, mama tuturor Bisericilor naţionale ortodoxe, potrivit îndreptăţirii canonice a fost cea dintâi, care a recunoscut vrednicia de Patriarh în Biserica ortodoxă română.

Recunoaşterea sa a fost transmisă Bisericii noastre în chipul cel mai sărbătoresc.

Astfel, o delegaţie alcătuită din Înalt Prea Sfinţitul loachim Mitropolitul Halcedonoului, Înalt Prea Sfinţitul Ghermanos Mitropolitul Sardeonului, însoţită şi de Marele Dragoman al Sfintei Patriarhii, d. Spiru Constantinidis, a fost trimisă de către Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Vasilie să aducă Bisericii noastre Tomosul Patriarhal de recunoaştere.

Delegaţiunea Sfintei Patriarhii a sosit Ia noi, venind din Polonia, în ziua de Miercuri 23 Septembrie, iar înmânarea Tomosului sâa sorocit pentru ziua de Duminecă 27 septembrie.

In acest scop Sâmbătă seara, 26 Septembrie, sâa săvârşit slujba privegherii In biserica catedrală a Patriarhiei. Au fost de faţă, pe lângă înalţii Oaspeţi, înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron, Prea Sfinţiţii Membri ai Sfântului Sinod aflaţi în Capitală, preoţii din Capitală şi mulţi credincioşi. Cântările la strană sâau cântat alternativ în limba română şi în cea grecească.

A doua zi, Duminecă, sâa slujit Sfânta Liturghie de către Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului şi de Prea Sfinţiţii arhierei români Platon şi Teofil, însoţiţi de tot clerul Patriarhiei. Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron a stat la Sfânta Liturghie în strana arhierească, îmbrăcat în mantie. De faţă mai erau, afară de credincioşi şi preoţi cari nu mai încăpeau în biserică, d-l Ministru al Cultelor, Al. Lepadatu, d-l Ministru al Instrucţiunii Publice Dr. C. Angelescu, d-l Ministru al Poloniei şi alţi mulţi demnitari ai Statului.

După otpustul Sfintei Leturghii, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit loachim al Halcedonului a păşit în mijlocul bisericii şi a dat cetire următoarei scrisori de înputernicire a Sanctităţii Sale Patriarhului ecumenic, prin care cei doi Înalt Prea Sfinţiţi Mitropoliţi sunt delegaţi a aduce Tomosul patriarhal:

Patriarhia ecumenică

No. 1891.

Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii autocefale a României, în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite frate al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Sfinţia Voastră, prea iubit nouă, în Domnul frăţeşte îmbrăţişându-Vă, prea dulce vă salutăm.

Marea Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, sâa bucurat cu bucurie mare, pentru toate evenimentele mari şi prea slăvite, cari în timpul din urmă, prin dreapta Domnului sâau săvârşit, cu evlaviosul popor român şi cu Sfânta Biserică a României.

Dorind deci, ca şi mai de aproape să manifestăm această bucurie a noastră, cu mulţumire am însărcinat sinodiceşte, pe prea iubiţii membri ai sfântului şi veneratului nostru Sinod, şi fraţi ai noştri întru Hristos, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi Ioachimos al Halchedonului şi Ghermanos al Sardeonului, ca fiind purtători ai scrisorilor noastre încredinţate P. P. S. S. Lor, fiind însoţiţi şi de primul dragoman al Patriarhiei noastre, d. S. Constantinidis, să exprime şi prin viu graiu, cât de mare bucurie sufletească a simţit marea Biserică a lui Hristos - mumă - pentru mărirea la care acum a ajuns prea iubita sa fiică si soră, sfânta Biserică a României şi binecuvântatul popor român şi să arate în acelaşi timp, cât de stăruitoare doxologii şi rugăciuni înălţăm către Cel Prea Înalt ca sus să reverse cu îmbelşugare harul şi binecuvântarea Sa, pentru ca şi in viitor, atât Biserica cât şi poporul Român, cu vrednicie să progreseze încă spre mai bine.

Rugând pe Prea Fericirea Voastră, ca să primească cu dragoste pe aceşti trimişi ai noştri, cu bunăvoinţă să-i prezinte iubitorului de Hristos Rege şi prea Cinstitului Guvern regal, iarăş Vă îmbrăţişăm cu sărutare sfântă Intru Domnul şi rămânem,

Al Prea Fericirii Voastre iubit Frate In Hristos,

† VASILE al Constantinopolului

1925 August 29.

Apoi Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Ghermanos al Sardeonului a cetit Tomosul Sfintei Patriarhii:

Patriarhia Ecumenică

Nr. 1579

Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii ortodoxe autocefale a României, în Hristos Dumnezeu şi prea iubite şi prea dorite frate conliturghisitor al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Fericirea Voastră, prea scump Nouă, frăţeşte îmbrăţişându-Vă, întru Domnul, prea dulce Vă salutăm.

Cu căldură felicităm pe Prea Fericirea Voastră pentru noua vrednicie de ânaltă cinste, care, prin hotărâre unanimă, este recunoscut de către Sfântul şi veneratul Nostru Sinod. Sfânta Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, preţuind şi înţelegând avântul şi hotărârea prea iubitei şi prea cinstitei sale fiice şi soră în Hristos, Prea Sfânta - Biserică a României-, nu a găsit nici o piedică invincibilă, ca folosind cu bun chip iconomia, de acum, să-şi dea cu dragoste consimţământul şi recunoaşterea Sa, la cele ce prin hotărâre comună a Bisericii şi a statului sâau săvârşit în România.

Bine înţeles, aceasta cu convingerea şi nădejdea, că şi toată Sfânta Noastră Biserică Ortodoxă, la primul prilej, adunată întrâun Sinod ecumenic sau şi altfel de Sinod mare, care după rânduiala strict canonică are căderea de a decide în ultimă instanţă, asupra unor astfel de chestiuni, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii mai înainte sâau săvârşit.

De asemenea, ţinând socoteală şi de alte exemple reale de mai înainte, avem convingerea sigura, că, în aceste vederi ale Noastre, vom avea cu păreri comune şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi Patriarhi şi întâii stătătorii tuturor Bisericilor autocefale ortodoxe surori.

Şi de acum chiar va fi asentimentul tuturora, pentru ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală, atât pentru cinstire şi răsplată, cât şi pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, întreg poporul bine-credincios Român, mărindu-se prin unirea sa politică, această cinstire este bine venită şi îndreptăţită. Mai adăugând încă la aceasta şi nădejdea unui şi mai mare progres şi înflorire în credinţă şi evlavie, socotim că ridicarea Bisericii Române Ia demnitatea de Patriarhie, este şi necesară şi utilă.

Urmă deci, ca ridicarea Bisericii surori a României la treapta şi înălţimea patriarhală, astfel săvârşită, să fie pentru ea, punct de plecare spre o nouă şi o mai mare prosperitate şi întotdeauna, de sus să se coboare asupra ei, tot harul şi tot darul desăvârşit.

Noi, bucurându-ne, că de acum încolo urmează să ne adresăm către Prea Fericirea Voastră, ca spre capul unei Biserici Patriarhale, şi frăţeşte urându-vă toată vrednicia, iarăşi vă îmbrăţişăm frăţeşte întru Domnul şi rămânem cu multă dragoste.

30 Iulie 1925.

Al Prea Fericirii Voastre iubit şi prea dorit frate în Hristos.

Vasilie al Constantinopolului.

Scrisoarea Patriarhiei Ecumenice pentru înştiinţarea Bisericilor Ortodoxe autocefale privind ridicarea Bisericii Ortodoxe Române autocefale

Copie

Nr. 2458

Prea Fericite şi Prea Sfinţite.... în Hristos Dumnezeu prea iubite şi prea dorite Frate Domnule.... pe Prea Fericirea Voastră, prea iubit nouă, în Domnul îmbrâţişându- Vă, prea dulce Vă salutăm.

Purtarea de grije a Prea Bunului Dumnezeu, care toate le chiverniseşte spre interesul sfintelor Biserici, a binevoit, ca prin unitatea politică a întreg evlaviosului popor român, întâmplată în timpul din urmă, să ajungă la un mai mare punct de înflorire şi mărire şi cele privitoare la Prea Sfânta Biserică soră a României; ceia ce sâa şi făcut cu înălţarea ei la rangul de patriarhie, prin hotărârea comună a Bisericii şi a statului.

Luând în primire îndatoririle privitoare la corabia sfântă încredinţată Nouă, am găsit, pe biroul sfântului şi veneratului Nostru Sinod, scrisorile de vestire din 12 Martie a. c. privitoare la această hotărâre a Sfintei Biserici ortodoxe a României, cari aşteptau răspunsul nostru.

Deşi este lămurit, că ridicarea Ia vrednicia patriarhală a unei oare cari dintre sfintele lui Dumnezeu Biserici în parte, după rânduiala strict canonică şi după cum mărturisesc exemplele părinţilor, este supusă hotărârii sinodului ecumenic, totuşi Marea noastră Biserică a lui Hristos, judecând şi înţelegând năzuinţele şi hotărârea Sfintei Biserici ortodoxe a României, fiică şi soră a ei întru Hristos, nu a găsit piedică de netrecut pentru ca cu bună voinţă, folosindu-se în chip bun de economie, să-şi dea consimţimântul ei frăţesc şi să recunoască lucrul deja consumat. Această consimţire şi recunoaştere sâa făcut cu încredinţarea, că având şi alte exemple reale de mai înainte Marea Biserică a lui Hristos va avea în aceste vederi ale sale, cu păreri şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi şi Prea cinstiţi patriarhi şi preşedinţi ai tuturor sfintelor biserici autocefale ortodoxe surori şi încă cu nădejdea că şi toată sfânta biserică ortodoxă, adunată în sinod ecumenic sau şi altfel de sinod mare, care, după rânduiala strict canonică, are dreptul de a hotărî în ultima instanţă, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii sâau săvârşit mai înainte.

Aşa dar, adresându-ne către întâi stătătorul Bisericii române, iubitul frate în Hristos Domnul Miron, ca, către Patriarhul sfintei biserici autocefale ortodoxe a României, dăm şi primim dreaptă comuniune. Şi nu numai atât, dar printrâo comisiune alcătuită dintre membrii Sfântului şi veneratului nostru Sinod, Prea Sfinţiţii Mitropoliţi loachim al Halchedonului şi Ghermanos al Sardelor, am vestit Prea Fericirii Sale în scris şi oficial, recunoaşterea înălţării la vrednicia patriarhală a Bisericii române surori şi am exprimat bucuria Bisericii nosstre pentru acest eveniment îmbucurător.

Acum păşim cu bucurie, scriind şi comunicând tuturor Bisericilor surori, hotărârea şi lucrul de mai sus al Bisericii noastre. In acest scop ne îndreptăm şi către Fericirea Voastră, Prea venerabilă şi formulăm frăţească rugăminte şi recomandaţiune, ca şi Biserica soră de acolo să-şi dea consimţimântul şi recunoaşterea sa, la cele săvârşite şi să vină în contact şi comuniune cu Prea Fericitul Patriarh Domnul Miron, înmulţind astfel bucuria Prea Sfintei Biserici a României şi a obştei evlavioase din care ea este alcătuită şi să împuternicească sfintele legături de dragoste şi unitate cu Biserica română, spre folosul şi propăşirea tuturor sfintelor lui Dumnezeu Biserici.

Cu acestea iarăşi îmbrăţişându-Vă în Domnul, rămânem cu dragoste,

Al Prea Fericirii Voastre iubit frate în Hristos

†Vasilie al Constantinopolului

Notă: Conţinutul documentelor a fost reprodus ad litteram după „Patriarhia Românească. Acte şi documente“, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1925.
Sursa: www.basilica.ro

INTRU MULTI ANI, INALTPREASFINTITE STAPANE!

În urmă cu 52 de ani, la data de 16 noiembrie, se năştea în satul Spinu din comuna vâlceană Peştişani cel care avea să fie ales prin pronie dumnezeiască pentru a conduce spre mântuire sufletele credincioşilor din Oltenia. A primit la botez numele de Ioan, iar părinţii săi, Gheorghe şi Maria, au fost primii oameni care i-au îndreptat paşii spre Biserica lui Hristos. După ce a absolvit şcoala primară din satul natal, dovedindu-se un elev sârguincios, tânărul Ioan Popa a bătut în anul 1974 la poarta Mănăstirii Frăsinei, unde a fost primit ca frate. Fascinantul pelerinaj prin domeniul studiior teologice l-a început în anul 1975 prin înscrierea la cursurile Seminarului Teologic „Sfântul Grigorie Teologul”. În perioada 1981-1985 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar de la Bucureşti pe care le-a încheiat prin susţinerea tezei de licenţă cu titlul: Cunoaşterea lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa. După absolvirea facultăţii, tânărul frate primeşte calda îmbrăţişare a „Braţelor părinteşti” şi pecetluirea cu numele de Irineu, după care, pe rând, primind şi hirotonia întru ierodiacon (1985) şi ieromonah (1986).
În anul 1985 a urmat cursurile doctoratorale la Institutul Teologic din Bucureşti pe specialitatea Patrologie, susţinând dizertaţia cu tema: Politica religioasă a împăratului Iustinian, sub coordonarea Pr. prof. dr. Ştefan Alexe. După ce timp de un an (1986-1987) a urmat cursuri de limba şi literatura franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Grenoble, şi-a continuat studiile doctorale în specialitatea Dogmatică la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge" din Paris (1987—1990), pe care le-a absolvit cu calificativul „magna cum laude“, în urma susţinerii tezei La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a Pr. prof. dr. Boris Bobrinskoy. În paralel, a urmat şi cursuri de limba engleză la Londra (1989-1990), precum şi de arheologie biblică la Institutul de Arheologie Biblică din Tantur - Ierusalim (1990-1991). Între anii 1990-1991, a predat Istoria Bisericii Universale la Institutul Teologic „Saint Serge" din Paris.

Vicar al Episcopiei de Râmnic
La data de 6 septembrie 1991, a fost rânduit, prin hotărârea Sfântului Sinod, ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului, primind titulatura de „Slătineanul”. A fost recunoscut ca arhiereu prin Decretul nr.77 din 6 septembrie 1991 al Preşedintelui României, fiind hirotonit întru arhierie la 6 octombrie 1991. Din anul 2000, a fost ales ca referent pentru manuale de religie din cadrul Comisiei teologice şi liturgice a Sf. Sinod, iar din 2003, îndeplineşte funcţia de secretar al Comisiei speciale pentru canonizarea sfinţilor români, din cadrul Sf. Sinod.
PS Irineu a participat activ la diferite simpozioane şi întruniri ecumenice în ţară şi peste hotare, dintre care menţionăm următoarele: Congresul liturgic al Institutului Teologic „Saint Serge“ din Paris (12-19 iunie 1986), Colocviul internaţional „Ortodoxia şi frumuseţile ei într-o lume secularizată“ (Bossey, Elveţia, 17-24 aprilie 1987), Colocviul ştiinţific „Rolul religiei în cultura şi civilizaţia popoarelor“, organizat de Institutul Mondial al Religiilor din Paris (5-8 martie 1988), Simpozionul „Rolul Sfântului Nicodim în monahismul românesc“ (Mănăstirea Tismana, 23 septembrie 2006), Colocviul „Toward Jerusalem Concil Two“ (TJC II) - „Spre al doilea sinod de la Ierusalim“ (Mănăstirea Sâmbăta de Sus, 16-19 octombrie 2006) ş.a.
Începând cu anul 1991 a predat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova, ca profesor suplinitor la Catedra de Istoria culturii şi civilizaţiei bizantine (1991-1994), venit prin transfer de la Institutul "Saint Serge" din Paris, apoi ca profesor de Teologie Dogmatică şi Morală (1994-1997), profesor titular la Catedra de Teologie Dogmatică (din 1997), şef al Catedrei de Sistematico-Practice (2004-2008) şi decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul aceleiaşi instituţii (din 24 ianuarie 2008). În perioada 1999-2001, a activat pe postul de profesor de teologie morală la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ din Sibiu. PS Irineu este autorul a numeroase cărţi, studii, articole şi traduceri.
În perioada 2002-2005, PS Irineu a urmat cursuri doctorale la Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu“ din Craiova, obţinând în anul 2005 titlul de doctor în drept civil, cu teza Raportul dintre preceptele morale creştine şi normele juridice, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a Acad. Prof. Dr. Ion Dogaru şi care a obţinut calificativul "magna cum laude".
Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscopul Craiovei
Data de 8 iulie 2008 s-a dovedit providenţială pentru poporul cel binecredincios din părţile Oltenei, PS Irineu Slătineanu fiind rânduit prin hotărârea Sfântului Sinod în scaunul Mitropoliei Olteniei, pentru a fi Întâistătător al credincioşilor în mijlocul cărora a crescut şi s-a format. La data de 27 iulie 2008, Catedrala Mitropolitană Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Craiova a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii care au venit să-l întâmpine pe noul lor arhipăstor. A fost momentul în care Înalt Preasfinţia Sa a fost instalat oficial ca Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. Din acea clipă inima şi gândul Înalt Preasfinţiei Sale s-au îndreaptat într-o singură direcţie: mântuirea poporul credincios şi bunăsterea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici.
Acum, la ceas aniversar, în numele întregului cler şi al tuturor credincioşilor Mitropoliei noastre, vă urăm, Înalt Preasfinţite Părinte Mitropolit, multă sănătate, putere de muncă şi dăruire în iconomia pe care Bunul Dumnezeu v-a încredinţat-o sprea lauda Sa şi spre a noastră mântuire!




Întru mulţi şi fericiţi ani
Înalt Preasfinţite Părinte Mitropolit!

UN AN DE LA INTRONIZAREA INALTPREASFINTITULUI DR. IRINEU, ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI SI MITROPOLITUL OLTENIEI

INTRU MULTI SI FERICITI ANI INALTPREASFINTIA VOASTRA!

Astăzi, 27 iulie 2009, se împlineşte un an de la întronizarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Irineu. Astfel, în ziua de 27 iulie 2008, în Duminica a VI-a după Rusalii, în Catedrala Mitropolitană 'Sfântul Dumitru' din Craiova, a avut loc întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu Popa ca Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. La ceremonia oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de un sobor de 18 arhierei, în Catedrala „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“, au participat preoţi şi credincioşi din Oltenia şi din alte zone ale ţării, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice româneşti. Ceremonia de întronizare a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată de soborul de arhierei prezenţi la Craiova, condus de către Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un număr impresionat de preoţi şi diaconi. După Sfânta Liturghie a avut loc ceremonia propriu-zisă de întronizare. Momentul solemn a început cu citirea Gramatei Patriarhale de către Preasfinţitul Episcop Gurie Gorjeanul, după care Preasfinţitul Irineu a primit însemnele mitropolitane. Astfel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit pe rând crucea pectorală, engolpionul, camilafca neagră cu cruce şi cârja mitropolitană, „ca să păstoriţi turma cuvântătoare a lui Hristos din Mitropolia Olteniei, cea încredinţată Înalt Preasfinţiei Voastre“. După aceasta, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teofan şi Înaltpreasfinţitul Mitropolit Laurenţiu l-au condus pe Înaltpreasfinţitul Irineu spre tronul mitropolitan, iar Patriarhul României a rostit: „Vă înălţăm şi Vă aşezăm, de Hristos iubitorule şi al nostru preaiubit frate în Domnul, Înalt Preasfinţite Părinte Irineu în tronul de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei“. Apoi, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Irineu a binecuvântat credincioşii cu dichero-tricherele aduse de diaconi. După aceste momente solemne, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de felicitare, prin care a subliniat, în primul rând, misiunea arhiereului în Biserică şi grija sa pentru credincioşii pe care trebuie să-i conducă pe calea mântuirii, dar şi responsabilitatea pe care Înaltpreasfinţitul Irineu o va avea în noua slujire.

Sursa: episcopiaseverinului.ro

Intru multi si fericiti ani, Preafericirea Voastra!

În ziua de 22 iulie 2009, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împlineşte 58 de ani. Aflat la manastirea Sfânta Maria – Techirghiol, judeţul Constanţa, stavropighie patriarhală, la acest moment aniversar, de la orele 12.00, Patriarhul României va participa la slujba de Te Deum oficiată în biserica mănăstirii, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Preafericirii Sale, Bisericii Ortodoxe Române şi poporului român. Slujba de Te Deum va fi urmată de un scurt moment aniversar.O rugăciune de mulţumire la aniversarea zilei de naştere a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române va fi rostită în timpul Sfintei Liturghii oficiată la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Mesajele de felicitare cu ocazia aniversării zilei de naştere a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pot fi înmânate direct Părintelui consilier patriarhal Paisie Teodorescu în holul Reşedinţei Patriarhale din Bucureşti sau trimise la adresa de e-mail cabinet.patriarhal@patriarhia.ro, ori la numărul de fax 021.406.71.62.Sărbătoarea oficială a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel este în ziua de 30 septembrie, data întronizării Preafericirii Sale în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Sursa: BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

11 iulie 1910 s-a nascut Parintele Profesor Liviu Stan, teolog si canonist

Profesorul Liviu Stan a făcut studiile liceale la Deva şi Lugoj (1920- 1928), Facultatea de Teologie la Cernăuţi (1928- 1932), cu licenţa în 1932 şi doctoratul în 1936; studii la Facultatea de Drept din Cernăuţi (1930- 1932, neterminate). A fost trimis de mitropolitul Nicolae Bălan pentru studii de specializare în Dreptul bisericesc la Facultăţile de Teologie şi Drept ale Universităţii din Atena (1932-1934), la Facultăţile de Drept, Teologie ortodoxă şi Litere ale Universităţii din Varşovia (1934 - 1935), la Facultăţile de Drept canonic şi de Teologie ale Universităţii Gregoriene din Roma (1935-1936), la Facultăţile de Filosofie şi Drept ale Universităţii din Munchen (1936-1937). După întoarcerea de la studii, a fost numit profesor suplinitor de Apologetică şi duhovnic la Academia Teologică “Andreiană' din Sibiu ( 1937- 1938) - profesor suplinitor (1938), apoi titular (1941) la catedra de Drept bisericesc. La 2 decembrie 1948 a fost transferat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, la catedra de Drept canonic şi Administraţie bisericească, unde a funcţionat până la pensionare (1 aug. 1972); membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului, un timp consilier în Ministerul Cultelor, protopop, iconom stavrofor (1950), “doctor honoris causa' al Facultăţii de Teologie din Tesalonic (1968). A fost delegat al Bisericii Ortodoxe Române la prima Conferinţă panortodoxă de la Rhodos (1961), la a patra Conferinţă panortodoxă de la Chambesy (1968), la a patra Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Uppsala (1968) şi la alte întuniri interortodoxe sau intercreştine; a conferenţiat la diferite Facultăţi de Teologie din Grecia şi Germania.A fost unul din cei mai de seamă canonişti ai Ortodoxiei în genere, cu o pregătire deosebită, cunoscător al mai multor limbi moderne. A lăsat o opera canonică şi teologică impresionantă, ca volum şi calitate, în care a tratat probleme de o mare diversitate: rolul mirenilor în Biserică, autocefalia şi autonomia, raporturile Bisericii cu statul, diaspora ortodoxă, canonizarea sfinţilor, problema unui viitor sinod panortodox, probleme actuale ale Ortodoxiei, ş.a., toate legându-se de nevoile concrete ale vieţii bisericeşti din timpul său.
Sursa: www.basilica.ro

IPS Dr. Irineu Popa, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei, la ceas aniversar

Astăzi, 16 noiembrie 2008, IPS Părinte dr. Irineu Popa, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, îşi sărbătoreşte ziua de naştere.Înaltpreasfinţitul Irineu, s-a născut la 16 noiembrie 1957, în localitatea Perişani, judeţul Vâlcea (nume de botez: Ioan).Formarea teologică a dobândit-o la Seminarul Teologic din Craiova (1975—1980) şi Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1981—1985), unde a fost admis şi pentru cursurile de doctorat, cursuri ce le-a continuat la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge" din Paris (1987—1990), unde i s-a conferit titlul de doctor în 1990. Între 1986-1987 a urmat cursurile de Limba si literatura franceză la Universitatea din Grenoble.În 1974 intră ca frate la Mânăstirea Frăsinei, unde este tuns în monahism în anul 1985, iar ulterior a fost hirotonit ierodiacon (1985) şi ieromonah (1986). În 1991 a fost ales ca Arhiereu Vicar al Episcopiei Râmnicului cu numele „Slătineanul”.Începând cu 1990 a predat ca profesor de Istoria Bisericii Universale la Institutul Teologic „Saint Serge" (1990—1991), şi ca suplinitor al catedrei de Istoria culturii şi civilizaţiei bizantine (1992—1995). Din 1995 este titular la catedra de Teologie Dogmatica si Morală la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova, iar din 24 ianuarie 2008 este decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Craiova.Pe lângă activitatea didactică, a desfăşurat şi o bogată activitate misionar-pastorală, precum şi ştiinţifică, concretizată în cărţi, studii şi articole. A publicat 17 cărţi şi traduceri şi circa 70 de articole şi studii de cercetare teologică. Participant activ la congrese, conferinţe, simpozioane şi întruniri ştiinţifice naţionale şi internaţionale.În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8 iulie 2008 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. Ceremonia de întronizare, oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a avut loc în data de 27 iulie 2008, la Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova.Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani, Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit!

Sursa: http://www.m-ol.ro/ ; 16 nov.2008

Patriarhul României împlineşte astăzi 21 de ani de călugărie

Astăzi, 6 august 2008, se împlinesc 21 de ani de când Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a depus voturile monahale. Evenimentul a avut loc în anul 1987, în paraclisul „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana“ al Mănăstirii Sihăstria, din judeţul Neamţ, iar la această slujbă au participat obştea mănăstirii, mulţi credincioşi, fraţii candidatului la monahism, dar şi câţiva clerici, invitaţi ai acestuia de la Bucureşti. L-a tuns în monahism stareţul mănăstirii, arhimandritul Victorin Oanele, iar naş de călugărie i-a fost părintele Cleopa Ilie. Data de 6 august a fost aleasă de vrednicul de pomenire, patriarhul României, Teoctist Arăpaşu, atunci când, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în Palatul mitropolitan de la Iaşi, l-a îndemnat pe tânărul teolog Dan Ilie Ciobotea să scrie sub ochii lui cererea de intrare în monahism. Data de 6 august avea o semnificaţie deosebită pentru arhiereul de atunci al Moldovei, căci, în ziua Schimbării la Faţă a Mântuitorului, cu 52 de ani înainte, tânărul frate Toader Arăpaşu depusese el însuşi voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa. „Evenimentul propriu-zis s-a desfăşurat la o oră târzie din ajunul Schimbării la Faţă. Părintele Cleopa i-a fost naş de călugărire, însoţindu-l pe tânărul Dan Ilie Ciobotea pe acest drum către altarul în faţa căruia şi-a făcut făgăduinţele. După ce s-a închinat la toate icoanele şi după ce a luat blagoslovenie de la stareţul mănăstirii şi iertare de la întreaga obşte, îmbrăcat numai într-o cămaşă albă, cu capul descoperit şi în ciorapi albi - arătând starea de curăţenie sufletească şi trupească - a mers în spatele bisericii. Naşul de călugărie îl acoperă pe cel care vrea să devină monah cu o mantie largă, astfel încât el poate merge sub această mantie şi în genunchi, fără să fie observat. Apoi, când s-au terminat cele trei cântări deosebite, care se cântă în timpul slujbei, candidatul la călugărie s-a răstignit cu faţa în jos înaintea altarului, după care a purtat cu oficiantul dialogul acela cutremurător, păstrat de tradiţia Bisericii noastre pentru astfel de momente. Dialogul cuprinde cele trei voturi pe care le face monahul, dar şi câteva îndemnuri specifice“, ne-a declarat exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, arhim. Timotei Aioanei, pe atunci elev la Seminarul teologic „Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamţ, participant la slujba de călugărire a Patriarhului Daniel. ( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 180/ 6 august 2008)

PF DANIEL, PATRIARHUL BOR LA 57 DE ANI

Patriarhul României împlineşte 57 de ani
Sfânta Liturghie şi Te Deum
Ziua de naştere a Patriarhului va fi marcată, astăzi, prin Sfânta Liturghie, oficiată în paraclisul din incinta Palatului Patriarhal, iar de la ora 12:00, se va săvârşi o slujbă de Te Deum. Va urma un moment aniversar la care vor participa colaboratorii Preafericitului Părinte Daniel de la Administraţia Patriarhală şi ai Arhiepiscopiei Bucureştilor. Sărbătoarea oficială a Patriarhului României va avea loc pe 30 septembrie, dată întronizării în cea mai mare demnitate a Bisericii Ortodoxe Române.
Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împlineşte, astăzi, 57 de ani. S-a născut la 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, ca al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea. Între anii 1958 şi 1962 urmează şcoala primară în satul natal Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic, judeţul Timiş, între anii 1962 şi 1966. În anul 1966, începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care, din anul 1967, le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu“, absolvind în anul 1970.
După ce obţine bacalaureatul, în anul 1970, este admis ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu pe care îl absolvă în anul 1974, susţinând şi teza de licenţă în Teologie (Noul Testament).
În perioada 1974-1976, frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig“ din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).
Teologul Dan Ilie Ciobotea îşi susţinea, în 15 iunie 1979, teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată „Réflexion et vie chrétiennes aujourdâhui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité“ (424 p.). Pentru teza pregătită sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi, Gerard Ziegwald şi André Benoît, tânărul teolog Daniel Ciobotea primeşte calificativul maxim, devenind astfel doctor al Universităţii din Strasbourg.
Pregăteşte şi o versiune extinsă a acestei teze, sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, pe care o susţine la 31 octombrie 1980, la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, sub titlul: „Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală“.
În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, doctorandul Dan Ilie Ciobotea este declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Cu acest prilej, Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae a spus: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi, mai ales, pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei, se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică“.
În 1987, intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, din Judeţul Neamţ, cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe preacuviosul părinte arhimandrit Cleopa Ilie.
Promotor al culturii şi educaţiei
În activitatea sa de până acum, PF Părinte Patriarh Daniel s-a remarcat ca fondator de instituţii, publicaţii, organizator a 27 de simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii, iniţiator, sprijinitor şi coordonator a 14 programe sociale, culturale şi educative. A înfiinţat şi susţinut mai multe instituţii de învăţământ teologic, facultate şi seminarii, în Arhiepiscopia Iaşilor, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, mai multe asociaţii social-filantropice şi centre cultural-pastorale.
În anul 2008, la Bucureşti, Patriarhul Daniel a spus bazele primului Centru de presă al Bisericii Ortodoxe Române, BASILICA, care cuprinde Radio Trinitas, TV Trinitas, „Ziarul Lumina“, Agenţia de ştiri „Basilica“ şi Biroul de Presă al Patriarhiei Române.
În perioada în care a fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Preafericitul Părinte Patriarh a înfiinţat peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 protopopiate şi a iniţiat şi sustinut construirea a peste 250 de biserici noi. De asemenea, a organizat 15 aniversări, comemorări şi proclamări de canonizare în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. În timpul arhipăstoririi sale în Moldova, pelerinajul prilejuit de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi a căpătat o amploare deosebită, numărându-se printre cele mai mari pelerinaje ale Ortodoxiei. Preafericirii Sale i se datorează aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Bogată activitate academică şi teologică
Părintele Patriarh deţine mai multe funcţii şi onoruri, cum ar fi cea de membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles, şi a obţinut mai multe titluri şi distincţii. Este Doctor Honoris Causa a Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi şi a Universităţii Catolice „Sacred Heart“, Fairfield, Connecticut - S.U.A., iar la 30 septembrie 2007, când a fost întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a primit, din partea Preşedintelui Traian Băsescu, Ordinul „Steaua României“ în grad de mare Cruce.
Patriarhul Bisericii noastre a fondat mai multe publicaţii şi a participat la 116 simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale şi a publicat şapte volume. De asemenea, se află în curs de apariţie cinci cărţi. Este autorul a 49 de broşuri; 876 de articole, studii, cuvântări, prefeţe în limba română; 45 de studii şi articole scrise în limba franceză; 35 de studii şi articole scrise în limba engleză; 19 studii şi articole scrise în limba germană; 14 studii şi articole apărute în alte limbi.

Sursa: http://www.ziarullumina.ro/ ; 22 iulie 2008.

SĂ NE TRĂIŢI ÎNTRU MULŢI ANI, PREAFERICIREA VOASTRĂ!

Preafericitul Daniel, Patriarhul României, împlineste 57 de ani

Duminica, 20 iulie a.c., la sarbatoarea Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, aniversam ziua numelui de botez (Dan-Ilie) a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, iar marti, 22 iulie 2008, Preafericirea Sa împlineste 57 de ani. Intru multi ani, Preafericite Parinte Patriarh!Preafericitul Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a nascut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobresti, comuna Bara, judetul Timis, ca al treilea copil în familia învatatorului Alexie si Stela Ciobotea. A primit la botez numele Dan-Ilie. Scoala primara a urmat-o în satul natal (1958-1962), iar gimnaziul în localitatea Lapusnic, judetul Timis (1962-1966). În anul 1966 începe cursurile liceale în orasul Buzias, pe care le continua în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).Dupa absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970-1974), unde sustine si Teza de licenta în teologie (la catedra de Noul Testament).În perioada 1974-1976 frecventeaza cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti, Sectia Sistematica, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae. Îsi continua studiile în strainatate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestanta a Universitatii de Stiinte Umane din Strasbourg (Franta) si doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolica (Germania).În 15 iunie 1979 îsi sustine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulata:Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p). Teza a fost pregatita sub îndrumarea a doi reputati profesori francezi: Gerard Ziegwald si André Benoît si a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universitatii din Strasbourg.O versiune extinsa a acestei teze a fost pregatita sub îndrumarea mentorului sau, Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae si a fost sustinuta la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti sub titlul: Teologie si spiritualitate crestina. Raportul dintre ele si situatia actuala.În urma examenului oral si a sustinerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxa, de asemenea, cu calificativul maxim. Pr. Prof. Dr. D. Staniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare ca are în fata sa un candidat bine pregatit, bine informat si mai ales patruns de dorinta si râvna de a trai o viata teologica de adâncime duhovniceasca. Noua asemenea oameni ne trebuie, oameni care sa traiasca în învatatura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevarata a preotului aceasta este: sa traiasca în asa fel încât sa poata raspunde si întrebarilor omului de azi, dar sa ramâna si preot adevarat. Cu o preotime fara cultura teologica si fara trairea demnitatii si misiunii sublime a preotiei se va ajunge la îndepartarea poporului credincios de Biserica.”În 1987 intra în viata monahala la Manastirea Sihastria, Jud. Neamt, cu numele Daniel, avându-l ca nas de calugarie pe Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Cleopa Ilie. Este hirotonit ierodiacon la 14 august 1987 si ieromonah la 15 august 1987. In 1988 este hirotesit protosinghel si numit Consilier Patriarhal, Director al Sectorului „Teologie Contemporana si Dialog Ecumenic”. Tot in anul 1988 devine Conferentiar la Catedra de Misiune Crestina a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti.Este ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, cu titlul de Lugojanul si este hirotonit arhiereu la 4 martie 1990. La 7 iunie 1990 este ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Intronizarea s-a facut la 1 iulie 1990. A desfasurat o bogata activitate pastoral-misionara, culturala si social-filantropica in perioada 1990-2008, în demnitatea de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.La 12 septembrie 2007 Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales in functia de Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române si Loctiitor al Tronului Cezareei Capadociei. Intronizarea Prefericitului Patriarh Daniel s-a facut duminica, 30 septembrie 2007, la Catedrala patriarhala din Bucuresti.FUNCTII SI ONORURI: · 1980-1988 – Lector la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elvetia) si profesor asociat la Geneva si Fribourg în Elvetia · 1988 – Consilier Patriarhal, Director al Sectorului „Teologie Contemporana si Dialog Ecumenic” · 1988 – Conferentiar la Catedra de Misiune Crestina a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti · 1990 (4 martie) – Ales si hirotonit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei · 1990 (iunie) – Ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei · Din 1992 – Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” – Iasi · Presedinte al Comisiei Sinodale Nationale pentru Educatia Religioasa (Bucuresti) · Presedinte al Comisiei Teologice si Liturgice a Sfântului Sinod al B.O.R. · Membru de onoare al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice (Bucuresti) · Membru al Comitetului Executiv si Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998) · Membru al Prezidiului si Comitetului Central al Conferintei Bisericilor Europene (din 1997) · Vicepresedinte al celei de-a II-a Adunari Generale a Conferintei Bisericilor Europene (Graz, 1997) · Membru titular al Academiei Internationale de Stiinte Religioase de la Bruxelles (din 2000) · Presedinte al fundatiei internationale 'Omenia'· Profesor al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (2007) DISTINCTII SI TITLURI: · Ordinul «Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce» acordat de catre Presedintele României, Emil Constantinescu, Bucuresti, 2000 · Premiul „Pro Humanitate” acordat de Fundatia Europeana pentru Cultura „Pro Europa” (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania, 2002 · Doctor Honoris Causa al Universitatii Catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut – S.U.A., 2003 · Senator de onoare al Universitatii „Dunarea de Jos”, Galati, 2003 · Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi – 14 ianuarie 2006· Ordinul National “Steaua României în Grad de Mare Cruce”, acordat de catre Presdintele României, Traian Basescu, Bucuresti, 30 septembrie 2007· Membru de onoare al Academiei Române, 19 decembrie 2007ACTIVITATI EDUCATIONALE SI CULTURALE: I) Fondator de institutii: · Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” (reactivata), Iasi - 1990 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Cuvioasa Parascheva”, Agapia - 1991 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Gheorghe”, Botosani - 1992 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Iacob”, Dorohoi - 1993 · Scoala Teologico-Sanitara Postliceala, Piatra Neamt - 1993 · Academia Ortodoxa „Sf. Ioan de la Neamt”, Manastirea Neamt - 1993 · Scoala Teologico-Sanitara Postliceala „Sf. Cuv. Parascheva”, Iasi - 1994 · Centrul Mitropolitan de Cercetari T.A.B.O.R. - 1994 · Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, Durau - 1995 · Biblioteca Ecumenica „Dumitru Staniloae”, Iasi - 1995 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare”, Iasi - 1995 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Împarati Constantin si Elena”, Piatra Neamt - 1996 · Institutul Ecumenic si Social-Pastoral „Sf. Nicolae”, Iasi - 1997 · Institutul Cultural-Misionar TRINITAS (Editura Trinitas, tipografie si Radio Trinitas), Iasi - 1997 · Centrul de Conservare si Restaurare a Patrimoniului religios „Resurrectio” – 1998 · Trinitas TV (post de televiziune), Bucuresti – 2007 · Centrul de presa „Basilica” ce cuprinde: Radio Trinitas, Trinitas TV, Ziarul Lumina, Agentia de stiri „Basilica” si Biroul de Presa al Patriarhiei Române, Bucuresti - 2007 II) Fondator de publicatii: · „Vestitorul Ortodoxiei”, periodic de informatie bisericeasca, teologie si spiritualitate al Patriarhiei Române (1990) · „Candela Moldovei”, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei · „Teologie si Viata”, revista de gândire si spiritualitate (Iasi, 1992) · „Lumina”, primul cotidian crestin din România (2005)· “Vestitorul Ortodoxiei”, revista de informatie bisericeasca, serie noua, Bucuresti, 2008 III) Organizator de simpozioane, colocvii, congrese si expozitii.IV) Initiator, sprijinitor si coordonator a 14 programe sociale, culturale si educative.ACTIVITATI SOCIAL-CARITATIVE Fondator de institutii si sustinator activ al lor: · Cabinetul stomatologic „St. Pantelimon”, Iasi - 1993 · Asociatia Medicilor si Farmacistilor Ortodocsi din România, Iasi - 1993 · Departamentul socio-caritativ „Diaconia”, Iasi - 1994 · Cantine pentru saraci la Iasi, Pascani, Dorohoi, Hârlau - 1993-1995 · Dispensar policlinic „Sf. Ap. Petru si Pavel”, Iasi - 1998 · Centrul de diagnostic si tratament „Providenta”, Iasi - 2000 · Fundatia „Solidaritate si Speranta”, Iasi - 2002 · Centrul de educatie si informare medicala „Providenta II”, Iasi - 2002 · Institutul social-caritativ „Diaconia”, Iasi - 2003 · Centrul Social-Cultural „Sfântul Paisie de la Neamt”, Manastirea Neamt - 2004 · Centrul Social-Cultural „Sf. Ilie”, Manastirea Miclauseni, 2005 ACTIVITATI LITURGICE SI MISIONARE · I) Aducerea moastelor unor sfinti si a unor relicve sfinte la Iasi si în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei si Bucovinei: o 1992 – fragment din lemnul Sfintei Cruci care se pastreaza la Manastirea Xiropotamu din Muntele Athos – Grecia o 1996 – moastele Sfântului Apostol Andrei din Patras – Grecia o 2000 – moastele Sf. M. Mc. Gheorghe din Livadia – Grecia– moastele Sf. Ierarh Vasile cel Mare si Sf. Grigorie Teologul din Bucuresti o 2001 – Brâul Maicii Domnului din Volos – Grecia o 2002 – moastele Sf. Ioan Casian din Marsilia – Franta o 2003 – moastele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, din Tesalonic – Grecia o 2004 – fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se pastreaza la Manastirea Panaghia Soumela, Veria – Grecia o 2005 – moastele Sf. Apostol Pavel din Veria – Grecia o 2006 – moastele Sf. Nectarie din Eghina – Greciao 2007 – aducerea moastelor Sf. Ioan Gura de Auro 2007 – punerea pietrei de temelie si sfintirea locului pentru noua Catedrala patriarhala din Bucuresti· II) A înfiintat peste 300 de parohii, 40 de manastiri si schituri, 5 Protopopiate (Iasi I, Darabani, Saveni, Roznov si Ceahlau) si a initiat si sustinut construirea a peste 250 de biserici noi. · III) A organizat 16 aniversari, comemorari si proclamari de canonizare în Mitropolia Moldovei si Bucovinei. · IV) A participat la 120 simpozioane, congrese, conferinte, colocvii sau întruniri nationale si internationale. ACTIVITATE STIINTIFICA SI PUBLICISTICA · I) Lucrari în volum: A. Publicate: o „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”. 12 Scrisori pastorale de Craciun si Pasti, Trinitas, Iasi, 1996, 100 p. o Confessing the Trouth in Love: Orthodox Perceptions on Life, Mission and Unity, Trinitas, Iasi, 2001, 258 p. o Faclii de Înviere – Întelesuri ale Sfintelor Pasti, Trinitas, Iasi, 2005, 184 p. o Daruire si dainuire. Raze si chipuri de lumina din istoria si spiritualitatea românilor, Trinitas, Iasi, 2005, 439 p. o Daruri de Craciun – întelesuri ale sarbatorii Nasterii Domnului, Trinitas, Iasi, 2005, 138 p. o Brâncusi. Sculptor crestin ortodox, Trinitas, Iasi, 2007, 88 p.o Comori ale Ortodoxiei. Explorari în spiritualitatea liturgica si filocalica, Trinitas, Iasi, 2007, 450 p.o Faclii de Înviere – Întelesuri ale Sfintelor Pasti, Basilica, Bucuresti, 2008, 184 p. o Foame si sete dupa Dumnezeu. Întelesul si folosul postului, Basilica, Bucuresti, 2008, 220 p. B. În curs de aparitie: o Stiinta mântuirii (Studii de teologie sociala si misionara, 350 pagini); o Teologie si Spiritualitate (teza de doctorat, 372 pagini); o Pastorul Cel Bun (Cateheze si omilii, 450 pagini); o Fais l’oeuvre de l’Evangeliste (studii de spiritualitate ortodoxa si misiune crestina în limba franceza, 215 pagini). · II) Traduceri: o Staniloae Dumitru – Le génie de l’Orthodoxie. Introduction, Edit. Desclée de Brouwer, Paris, 1985, col. Théophanie, 144 p. · III) Alte lucrari: o 52 de brosuri; o peste 900 de articole, studii, cuvântari, prefete în limba româna; o 45 de studii si articole scrise în limba franceza; o 35 de studii si articole scrise în limba engleza; o 19 studii si articole scrise în limba germana; o 14 studii si articole aparute în alte limbi.

Sursa: http://www.basilica.ro/ ; 20 iulie 2008.