Cercetarea teologică – aprofundare a cunoaşterii credinţei şi vieţii Bisericii

Cuvânt de binecuvântare al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Al IV-lea Congres naţional al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, cu titlul Cercetarea teologică – aprofundare a cunoaşterii credinţei şi vieţii Bisericii, Palatul Patriarhiei, Bucureşti, 27 septembrie 2010:


1. Teologia - ştiinţă a mântuirii şi a vieţii veşnice

Teologia este vorbire a oamenilor despre Dumnezeu, bazată pe vorbirea lui Dumnezeu cu oamenii (Revelaţie). Mai precis, teologia este ştiinţă despre Dumnezeu, bazată pe Revelaţia lui Dumnezeu către oameni. Iar punctul culminant al Revelaţiei divine este Persoana Fiului şi Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. Dumnezeu-Cuvântul sau Logosul divin este de la începutul lumii tainic prezent în „cuvintele” tăcute, dar luminoase ale naturii: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” – constată Psalmistul (Ps. 18, 1), iar Apostolul neamurilor îl confirmă arătând că făpturile sau creaturile văzute trimit la însuşirile nevăzute ale Creatorului universului, la Dumnezeu Cel nevăzut, Făcătorul cerului şi al pământului: „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire” (Romani 1, 20). Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut mai cunoscut oamenilor, prin oameni aleşi ai Săi şi prin oameni inspiraţi care au consemnat Revelaţia divină în Sfintele Scripturi: „Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor toate Scripturile cele despre El” (Luca 24, 27).

Revelaţia divină prin făpturi şi prin Scripturi se împlineşte şi culminează în Dumnezeu-Cuvântul Care S-a făcut Om, în Iisus Hristos (cf. Evrei 1, 1-2). Care ne descoperă că Dumnezeu nu este o singurătate veşnică, ci o comuniune de viaţă veşnică şi iubire veşnică: Sfânta Treime, iar omenirea este chemată să participe veşnic la această iubire veşnică (cf. Ioan 1, 14; 14, 11; 15, 26).

Aşadar, scopul sau finalitatea Revelaţiei divine este participarea oamenilor la fericita viaţă veşnică a lui Dumnezeu, adică mântuirea lor. Ca atare, teologia ca tâlcuire a Revelaţiei divine sau ca “explicitare a planului lui Dumnezeu de îndumnezeire a omului” – cum spune Părintele Dumitru Stăniloae, este ştiinţa mântuirii şi a vieţii veşnice, descoperită în Iisus Hristos, Fiul Tatălui ceresc, şi comunicată oamenilor prin Duhul Sfânt în Biserică. Iar viaţa veşnică este cunoaşterea singurului Dumnezeu adevărat, Cel descoperit de Hristos (cf. Ioan 17, 3).

În acest sens, teologia are ca temelie şi centru al ei Revelaţia divină, iar ca finalitate realizarea comuniunii oamenilor cu Dumnezeu în viaţa sacramentală şi în lucrarea pastorală şi misionară a Bisericii în lume.


2. Cercetarea teologică este necesară pentru studiul academic şi folositoare vieţii Bisericii

A cerceta, în limba română, înseamnă: a căuta să afle, a studia, a se informa mai bine, a investiga. În acest sens, aplicată la studiul teologic academic, cercetarea este o necesitate, întrucât prin ea se realizează o aprofundare sau o lărgire a cunoaşterii teologice, o îmbogăţire şi o înnoire a ei. Întrucât Revelaţia divină este consemnată în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie, ambele fiind păstrate şi interpretate de-a lungul veacurilor de către Sfânta Biserică, înţeleasă ca Trup tainic al lui Hristos, arvună şi icoană profetică a Împărăţiei cerurilor, teologia ca explicitare a Revelaţiei divine are un vast câmp de cercetare, şi anume Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi viaţa concretă a Bisericii. Mai precis, toate disciplinele teologice: biblice, istorice, sistematice şi practice au nevoie de cercetare ca aprofundare a cunoaşterii credinţei şi vieţii Bisericii în lucrarea sa mântuitoare în istorie şi în contemporaneitate. Fără cercetare, studiul teologiei devine monoton, repetitiv, superficial, stereotipic şi static. Prin cercetare nu doar se confirmă şi se nuanţează ceea ce se cunoaşte deja în teologie, ci se pot găsi conexiuni şi sensuri noi ale textelor vechi sau legături noi între disciplinele teologice clasice, adesea prea izolate unele de altele în teologia scolastică. De asemenea, se deschid alte perspective de-a prezenta în mod creator noi sensuri spirituale ale legăturii dintre textul sacru al Scripturii şi al Tradiţiei şi contextul socio-cultural al timpului prezent, aşa cum vedem în opera teologică a Părintelui Stăniloae. În teologia sa, relaţionarea Scriptură - Tradiţie Patristică - gândire teologică şi filosofică contemporană a condus la o sinteză teologică creatoare, care evidenţiază actualitatea sau dinamica Tradiţiei pentru viaţa şi misiunea Bisericii astăzi, dar şi facilitează comunicarea teologiei ortodoxe cu gândirea filosofică şi cercetarea ştiinţifică din zilele noastre, mai ales dialogul cu ştiinţele universului fizic.

Acest exemplu călăuzitor pentru noi, teologii ortodocşi de astăzi, confirmă adevărul conţinut în cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos când spune: „Orice cărturar cu învăţătură despre Împărăţia lui Dumnezeu este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi” (Matei 13, 52), dar şi îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Cercetaţi totul şi luaţi ce este bun” sau în altă traducere: „Toate să le cercetaţi, ţineţi ce este bine” (1 Tes. 5, 21). Acest din urmă citat ne arată că, de fapt, cercetarea nu este numai studiu, ci şi discernământ sau selectare critică a informaţiilor dobândite. Mai precis, în cercetarea teologică se va reţine ce este folositor pentru mântuire, adică util intensificării credinţei şi comuniunii de viaţă a omului cu Dumnezeu. Prin urmare, înnoirea care rezultă din cercetare ca aprofundare a însuşirii adevărului de credinţă nu trebuie confundată cu inovaţia ca deviere de la dreapta credinţă a Bisericii lui Hristos, aceasta fiind „stâlpul şi temelia adevărului” ( cf. 1 Timotei 3, 15 ).


3. Un câmp de cercetare puţin explorat: istoria şi viaţa parohiilor din Biserica Ortodoxă Română

Anul trecut, 2009, am avut bucuria începutului unei cooperări fructuoase între Patriarhia Română şi Academia Română în elaborarea şi publicarea unei Istorii a monahismului românesc. Proiectul acestei lucrări în trei volume a început să se desfăşoare promiţător şi sperăm că el va continua cu succes în pofida crizei financiare în care ne aflăm acum. De ce este posibilă realizarea acestui proiect care înseamnă o cooperare academică strânsă între cercetători ai diferitelor Institute de cercetare ale Academiei Române şi istorici din Biserica Ortodoxă Română? Pentru că s-a făcut deja de-a lungul a mai multor decenii o cercetare în acest domeniu care permite acum o sinteză credibilă din punct de vedere ştiinţific – academic, necesară pentru cunoaşterea aprofundată a rolului monahismului în viaţa Bisericii şi a societăţii româneşti, mai ales la nivel cultural, social – caritabil şi spiritual patriotic.

Dacă, însă, punem în paralel mănăstirea şi parohia vedem mai bine că ne lipseşte o cercetare sistematică şi aprofundată în domeniul istoriei şi vieţii parohiilor din Biserica Ortodoxă Română. Personal considerăm că rolul acestora a fost şi este unul imens, atât în viaţa Bisericii, cât şi a societăţii.

În acest sens, arhivele parohiilor, acolo unde există, ale centrelor eparhiale şi mitropolitane, arhivele statului şi alte surse de informare se află de mult în aşteptare pentru a fi temeinic cercetate şi valorificate ştiinţific, mai ales că cei mai mulţi profesori de teologie sunt şi preoţi de parohie.

Întâmplător am răsfoit, pe când eram Mitropolit la Iaşi, un număr din revista Biserica Ortodoxă Română de la sfârşitul secolului al XIX-lea (anii 1880 - 1890) şi am fost plăcut surprins să constat seriozitatea preocupărilor conducerii noastre bisericeşti din acea vreme privind organizarea parohiilor, mai ales a celor din mediul urban, datorită exigenţelor timpului respectiv. O cercetare sistematică şi temeinică a istoriei şi vieţii parohiilor româneşti din ţară şi din străinătate, începând cu teze de licenţe, disertaţii de masterat şi teze de doctorat, pe eparhii şi mitropolii sau provincii, ar putea contribui mult la acumularea de informaţii, astfel încât mai târziu să poată fi elaborată şi publicată o Istorie a vieţii parohiilor româneşti.

Desigur, o astfel de lucrare trebuie să cuprindă şi situaţia parohiilor de azi, afectate de emigraţie şi imigraţie, prozelitism eterodox, secularizare, sărăcie şi alţi factori negativi, dar şi influenţate pozitiv de noi metode de pastoraţie şi comunicare, mai ales mediatică, de creativitatea şi abnegaţia multor preoţi şi credincioşi mireni din parohii. Câmpul de cercetare este vast, dar şi cercetătorii ar putea fi mulţi, ţinând cont de faptul că niciodată în istoria sa Ortodoxia românească nu a avut atâtea şcoli de teologie ca astăzi.

Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să trăim bucuria roadelor îmbelşugate ale unei cercetări temeinice, care ar putea venera memoria miilor de preoţi de parohie din trecut şi ar putea inspira şi încuraja viaţa şi activitatea parohiilor de azi, evidenţiind o dată în plus necesara şi frumoasa legătură dintre şcolile de teologie şi parohiile Bisericii noastre.

Binecuvântăm pe toţi participanţii la Al IV-lea Congres naţional al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, organizat în Anul omagial al Crezului ortodox şi al Autocefaliei româneşti, avânt ca temă principală Cercetarea teologică astăzi. Avem speranţa că lucrările acestui congres naţional teologic vor contribui la consolidarea colegialităţii şi cooperării academice şi la intensificarea comuniunii frăţeşti între Facultăţile de Teologie din Patriarhia Română, care, în noul context european al verificării competenţei şi performanţei academice în domeniul cercetării ştiinţifice, sunt chemate la o activitate de cercetare mai temeinică, astfel încât teologia ortodoxă românească să fie apreciată şi pe plan internaţional.


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.basilica.ro

Congresul Facultăţilor de Teologie s-a încheiat

În Sala „Conventus” din incinta Palatului Patriarhiei s-au încheiat ieri, 28 septembrie, lucrările celui de-al IV-lea Congres Naţional al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, informează 'Ziarul Lumina'. Tema congresului a fost „Cercetarea teologică astăzi” la care au participat reprezentanţii facultăţilor de teologie din ţară ce au susţinut prelegeri despre cercetarea teologică în spaţiul universitar românesc şi au evaluat lucrările celor două zile în care s-a desfăşurat evenimentul.

Lucrările s-au desfăşurat pe parcursul a patru sesiuni, prima sesiune fiind dedicată aniversării Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, iar ultima a avut ca temă 'Cercetarea teologică astăzi'. Cuvântul de deschidere a congresului a fost susţinut de către părintele prof. univ. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Sesiunea aniversară a fost prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a susţinut prelegerea „Cercetarea teologică - aprofundare a cunoaşterii credinţei şi vieţii bisericii”.
Sursa: www.basilica.ro

De asemenea, au mai prezentat alocuţiuni prof. univ. Ioan Pânzaru, rectorul Universităţii din Bucureşti, conf. univ. Adrian Lemeni, secretar de stat pentru culte, şi părintele conf. univ. Mihai Săsăujan, de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, care a prezentat referatul cu tema 'Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, în documentele diplomatice'.

Teme prioritare de cercetare în teologia ortodoxă

În Sesiunea I, al cărei moderator a fost Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, s-a dezbătut tema 'Cercetarea teologică în spaţiul universitar românesc'. Sesiunea a II-a, a cărei temă a fost 'Teme prioritare de cercetare în teologia ortodoxă', a fost moderată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi au fost prezentate referatele: 'Teme prioritare de cercetare în teologia biblică', al părintelui prof. univ. Constantin Coman, în care a arătat că priorităţile în cercetarea biblică românească. Părintele profesor univ. Vasile Leb a susţinut referatul 'Teme prioritare de cercetare în teologia istorică', iar pr. prof. univ. Ioan Tulcan a prezentat 'Teme prioritare de cercetare în teologia sistematică', în timp ce pr. prof. univ. Viorel Sava a evidenţiat 'Teme prioritare de cercetare în teologia practică'.

Sesiunea a III-a a fost moderată de către Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar patriarhal, iar tema a fost 'Cercetarea teologică şi viaţa Bisericii'. Au participat Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Episcop Timotei, al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei. Au fost susţinute referatele: 'Viaţa Bisericii ca obiect al cercetării teologice' (pr. prof. univ. Emil Jurcan, de la Facultatea de Teologie din Alba Iulia); 'Metode, perspective şi finalităţi ale cercetării teologice' (conf. univ. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie din Arad); 'Spre o identitate proprie teologiei ortodoxe' (lect. univ. Radu Preda, de la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca) şi 'Cercetarea teologică şi continuitatea Tradiţiei' (pr. lect. univ. David Pestroiu). La finalul fiecărei sesiuni au avut loc discuţii în plen. Ieri, au avut loc discuţii pe trei grupe potrivit temelor celor trei sesiuni ale congresului, apoi, prezentarea în plen a discuţiilor din grupe şi adoptarea comunicatului final.

„Ceea ce este foarte folositor pentru noi practic acum sunt anumite teme de cercetare pentru fiecare domeniu teologic. Aici mă refer la cele patru mari domenii, biblic, istoric, sistematic şi practic, care vor putea fi folosite de fiecare facultate şi mai ales de şcolile doctorale. De asemenea, s-au făcut anumite propuneri practice ca să existe o colaborare şi o legătură strânsă între şcolile doctorale, între profesorii îndrumători de doctorat în aşa fel încât să fie cunoscute temele care vor fi date, care sunt teme de cercetare de fapt, şi să nu existe suprapuneri sau chiar fraudă. De aceea, considerăm că acest congres a fost o reuşită”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, după cum informează TRINITAS TV.

Tot în cadrul sesiunii finale, au fost lansate şi trei hărţi realizate de Patriarhia Română în parteneriat cu Editura Cartographia şi cu Facultatea de Teologie Ortodoxă 'Justinian Patriarhul' din Bucureşti. Hărţile sunt destinate atât studenţilor şi profesorilor din învăţământul teologic, cât şi profesorilor de religie deoarece conţin informaţii esenţiale din Vechiul şi Noul Testament şi despre Asia Mică şi Capadocia secolului al IV-lea.

Următorul congres naţional al instituţiilor de învăţământ teologic superior va avea loc peste doi ani, la Cluj-Napoca.

2010 - Absolvirea Facultatii de Drept si Stiinte Administrative a Universitatii din Craiova (Drept, zi)

In iunie 2010 am absolvit Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii din Craiova (Specializarea Drept, zi), susţinând lucrarea de licenţă la disciplina Drept civil. Partea generală: Capacitatea civilă a Bisericii Ortodoxe Române, sub conducerea ştiinţifică a Dlui Prof. Univ. Dr. Sevastian Cercel. Festivitatea de decernare a diplomelor de licență pentru absolvenții promoției 2010 s-a organizat în data de 20 iulie 2010, în Sala Albastră a Universității din Craiova.

Diplomele au fost înmânate de decanul facultății, Prof. Univ. Dr. Dan Claudiu Dănișor, în prezența celor doi prodecani, Prof. Univ. Dr. Sevastian Cercel și Prof. Univ. Dr. Daniel Ghiță, după următorul program:
- Specializarea DREPT, cursuri de zi:

- Modulul Drept public (grupele 5401-5404): 900 - 1030
- Modulul Drept privat (grupele 5405-5408: 1100 - 1230
- Modulul Științe penale (grupele 5409-5412): 1300 - 1430

Facultatea de Drept si Stiinte Administrative a fost autorizata sa functioneze pentru specializarea Drept prin Hotararea Guvernului nr. 568 din 28 iulie 1995, iar in sedinta Consiliului National de Evaluare si Acreditare Academica din 24 februarie 1997 s-a propus acreditarea facultatii pentru specializarea Drept, fiind prima facultate din tara infiintata dupa 1990 care, indeplinind toate standardele prevazute de lege, a primit girul acreditarii. In aceeasi sedinta a fost autorizata functionarea in cadrul Facultatii de Drept si Stiinte Administrative incepand cu anul universitar 1997/1998, a specializarii Administratie publica.
Studii universitare de licenta, durata studiilor - 4/3 ani, zi, ID/FR
Domenii: Drept, Stiinte administrative
Master: durata studiilor - 2 ani, zi
Domenii: Drept, Stiinte administrative
Doctorat, domeniul Drept, 4 conducatori de doctorat
Corpul profesoral: 18 profesori, 10 conferentiari, 34 lectori, 25 asistenti si 6 preparatori
Efectiv cursanti: - ciclul de licenta - 2761 - masteranzi - 24

Scurt istoric
Infiintarea unei facultati de drept la Craiova, in inima Olteniei, a fost un vis vechi al locuitorilor acestor meleaguri din randul carora s-au ridicat personalitati ilustre ale dreptului romanesc, precum logofatul Nestor Craiovescu - primul profesor roman de drept si principal autor al Legiuirii Caragea, Nicolae Titulescu - academician, profesor universitar, cel mai mare diplomat roman, Valentin Al. Georgescu - academician, profesor universitar, cel mai valoros romanist si istoric al dreptului romanesc, Ion P. Filipescu - academician, profesor universitar, reputat specialist in dreptul familiei si dreptul international privat, Nicolae Mateescu Matte - academician, profesor universitar, pionier al dreptului international aerian si parinte al dreptului spatial.
Dupa demersurile infructuoase intreprinse in anii '70, invatamantul juridic superior craiovean a devenit realitate in anul universitar 1990/1991 prin crearea unei sectii de drept in cadrul Facultatii de Litere si Istorie. Primind o cifra de scolarizare de 25 de locuri, sectia a functionat in primul an de activitate cu 5 cadre didactice proprii (un profesor, un conferentiar, doi lectori si un asistent universitar). Din anul universitar 1991/1992, pe langa forma de invatamant cursuri de zi, s-a aprobat si forma cursuri fara frecventa.
Prin ordinul Ministrului Invatamantului si Stiintei nr. 8925 din 11 noiembrie 1991 sectia de drept a fost transformata incepand cu 1 decembrie 1991 in facultate care, de la 4 martie 1992, poarta numele marelui diplomat Nicolae Titulescu.
Facultatea de Drept si Stiinte Administrative a fost autorizata sa functioneze pentru specializarea drept prin Hotararea Guvernului nr. 568 din 28 iulie 1995, iar in sedinta Consiliului National de Evaluare si Acreditare Academica din 24 februarie 1997 s-a propus acreditarea facultatii pentru specializarea drept, fiind prima facultate din tara infiintata dupa 1990 care, indeplinind toate standardele prevazute de lege, a primit girul acreditarii. In aceeasi sedinta a C.N.E.A.A. a fost autorizata functionarea in cadrul Facultatii de Drept si Stiinte Administrative, incepand cu anul universitar 1997/1998, a specializarii Administratie publica (invatamant de lunga durata).
In perioada 1994-2001 au absolvit facultatea peste 3000 de studenti.
In prezent, Facultatea de Drept si Stiinte Administrative are peste 3500 de studenti la cursurile de zi si fara frecventa, din care aproape 130 de studenti straini (Albania, Bulgaria, Burkina Faso, Grecia, Iordania, Republica Moldova si Ucraina). Acestia isi desfasoara activitatea profesionala la specializarile Drept, Administratie publica si Asistenta Manageriala si Secretariat
Cele peste 90 de cadre didactice proprii isi desfasoara activitatea in cadrul catedrelor de Drept privat, Drept public si Administratie publica. Personalul didactic auxiliar si personalul tehnic-administrativ este compus din 16 salariati.
Activitatea didactica se desfasoara in spatii de invatamant moderne, constand in 5 amfiteatre si sali de curs si 9 sali de seminar , precum si laboratoare de criminalistica si informatica juridica cu dotari moderne.
De asemenea, facultatea beneficiaza si de o biblioteca juridica proprie.
In cadrul facultatii isi desfasoara activitatea Institutul de cercetari juridice fundamentale, creat in cadrul unui program de cercetare finantat de Banca Mondiala si de Guvernul Romaniei.
Facultatea are incheiate numeroase conventii de colaborare internationala cu urmatoarele universitati partenere:
-Universitatea din Torino, Italia - program Socrates;
-Universitea din Bourbogne, Dijon, Franta - program Socrates;
-Universitatea Robert Schuman, Strasbourg,Franta - program Socrates;
-Universitatea din Fribourg, Elvetia
-Universitatea Makenzie, Sao Paolo, Brazilia;
-Universitatea Manaos, Brazilia;
-Universitatea de stat din Sao Paolo, Brazilia;
-Universitatea Foz de Igoasu, Brazilia;
-Universitatea Anapolis, Brazilia;
-Universitatea Goianis, Brazilia;
-Universitatea Brasilia, Brazilia;
-Saarland University - Saarbruken
-Noua Universitate Bulgara - Sofia

Programe de studii
La nivelul studiilor de licenta a intervenit urmatoarea schimbare majora: a intrat in lichidare invatamantul de scurta durata, respectiv Colegiul de Administratie Publica Locala, si am preluat si transformat specializarea Asistenta Manageriala si Secretariat.
Timp de 4 ani au functionat in fiecare an cel putin 3 programe masterale, incercandu-se adaptarea lor la nevoile practicienilor. Aici a existat o anumita ezitare a conducerii facultatii datorita impreciziei legislative ce a tinut de durata studiilor de master si de nivelul la care se face autorizarea studiilor de master.
O crestere semnificativa a activitatilor specifice s-a simtit la nivelul studiilor doctorale, unde in urma unor eforturi sustinute s-a reusit crearea unei Scoli doctorale care azi poarta numele academicianului Tudor Radu Popescu.

Rezultatele procesului de invatamant
Fara a avea o evidenta statistica foarte precisa, din informatiile centralizate de Ministerul Justitiei, INM, si barourile cu care exista relatii de comunicare bune, se poate spune ca absolventii Facultatii de Drept si Stiinte Administrative s-au aflat constant pe pozitii fruntase, fiind de exemplu in primele trei locuri la examenul de intrare la INM. Deasemenea, multi dintre absolventii specializarii Administratie Publica au pasit cu succes pe portile INA sau in profesia de functionar public. Nu trebuie uitata dimensiunea externa, absolventii facultatii reusind sa se inscrie in programe masterale in afara tarii, sau sa lucreze deja in institutii europene ca stagiari.

In anul 2007, 34 de absolventi ai facultatii au fost admisi la INM (numarul de locuri pentru admitere 150)

Activitatea de cercetare
Activitatea de cercetare pe baza de granturi sau contracte cu tertii s-a materializat in obtinerea de finantare in 25 de proiecte, sumele obtinute fiind utilizate la achizitia de carte, aparatura, sau in organizarea de simpozioane.
Fara a incerca sa nominalizam toate manifestarile stiintifice trebuie remarcata activitatea catedrelor care, in fiecare an au organizat cel putin un simpozion international. Cu titlu de exemplu amintim aici:
a) Simpozionul international "Le phenomene administratif dans l'espace europeenne", la catedra de Administratie publica-aprilie 2007
b) Sesiunea stiintifica internationala de Stiinte Penale "Noutati legislative in spatiul juridic penal european" la Catedra de Drept public - octombrie 2007
c) Influenta dreptului european asupra dreptului national - mai 2007 la Catedra de Drept privat
d) al 11-lea colocviu al romanistilor din Europa centro-orientala si Asia
Activitatea de cercetare a fost recompensata de numeroase premii a Academiei Romane dupa cum urmeaza:
2004 - Premiul "Simion Barnutiu" pentru "Filozofia dreptului marile curente", autori: prof.univ.dr. Ion Dogaru, prof.univ.dr. Gheorghe Danisor, prof.univ.dr. Dan Claudiu Danisor, prof.univ.dr. Nicolae Popa
2005 - Premiul "Simion Barnutiu" pentru "Teoria generala a contractelor aleatorii", autor Roberta Nitoiu
2006 - Premiul "Simion Barnutiu" pentru "Infractiunile de coruptie si cele asimilate sau in legatura cu acestea ", autor Horia Diaconescu
2007 - Premiul "Andrei Radulescu" pentru "Drept civil. Teoria generala a actelor cu titlu gratuit", autori: lect.univ.dr. Manuela Istratoaie, lect.univ.dr. Marieta Soreata, lect.univ.dr. Cristina Stanciu.

Relatii internationale
Programe europene
Cea mai importanta dezvoltare a cunoscut-o colaborarea in programul Erasmus-Socrates, existand in momentul de fata conventii semnate cu Universitatea Bourgogne, Universitatea Lyon III, Universitatea Robert Schumann, Universitatea din Fribourg , Universitatea din Linz si aceea din Saarbruecken. De departe cea mai exploatata conventie a fost aceea cu Universitatea Bourgogne din Dijon, atat pentru mobilitatile studentesti cat si pentru cele ale cadrelor didactice, urmata de conventiile cu Universitatile Lyon III, Saarbruecken si Fribourg, cu precizarea pentru ultimele doua ca au fost exploatate in principal mobilitatile cadrelor didactice.
Anual au beneficiat de mobilitati un numar de aproximativ 15 studenti si 3-4 cadre didactice.

Profesor invitat - Universitatea din Dijon si Istitutul de Inalte Studii Europene Strasbourg: prof.univ.dr. Dan Claudiu Danisor
Profesori care au sustinut cursuri in programul Socrate la universitati partenere: conf.univ.dr. Gabriel Olteanu, lect.univ.dr. Sebastian Raduletu, asist.univ. Sonia draghici, asist.univ. Madalina Nica, prof.univ.dr. Lucian Buse
Granturi de cercetare internationale: prof.univ.dr. Dan Claudiu Danisor - membru in echipa de cercetare a grantului <>, finantat de Ministerul francez al cercetarii, 2006-2007
Colaborari internationale in afara programelor europene, intemeiate pe conventii cu universitati partenere
In ultimii patru ani au fost semnate 5 conventii de colaborare cu universitati partenere: Universitatea Xiamen din China, Universitatea Saarbruecken din Germania, Universitatea din Fribourg, Universitatea Lzon III si Universitatea Cambridge. Ca urmare a acestor conventii au fost organizate:
- doua colocvii internationale in colaborare cu Universitatea Saarbruecken din Germania, unul la Saarbruecken in mai 2006 si unul la Craiova in mai 2007;
- simpozionul "Mircea Eliade et la pensee mythique";
- doua seminarii studentesti in colaborare cu Universitatea din Fribourg, la Craiova in 2006 si Fribourg 2007, pe teme ce tin de criminologie;
- cursuri post universitare sustinute de profesori de la Universitatea din Cambridge.

BAZA MATERIALA
Facultatea de Drept isi desfasoara activitatea in Cladirea Centrala a Universitatii din Craiova, str. A.I. Cuza nr. 13
Spatii de invatamant:
1.-Amfiteatrul "Nicolae Titulescu"-443A-160 locuri
2.-Amfiteatrul "Mihail Eliescu"-443C-120 locuri
3.-Amfiteatrul "Mircea Djuvara"-CM1-138 locuri
4.-Amfiteatrul"Ion Tanoviceanu"-CM6-72 locuri
5.-Amfiteatrul "Grigore Geamanu"-CM7-59 locuri
6.-Sali de seminar-443B, 452, CM2, CM3, CM4, CM5, 504, 505, 506
7-Laboratorul de criminalistica/medicina legala-328-30 locuri
8-Laboratorul de informatica juridica-449-12 statii de lucru/24 locuri

Biblioteca
Ca parte a bibliotecii Universitatii, pe langa Facultatea de Drept si Stiinte Administrative functioneaza o mini-biblioteca cu literatura juridica straina (in jur de 3000 de volume) si unicate.

CONDUCEREA FACULTATII

Decan - prof. univ. dr. Dan Claudiu Danisor

Prodecani
- prof. univ. dr. Sevastian Cercel
- prof. univ. dr. Stefan Scurtu
- conf. univ. dr. Anca Ileana Dusca
- conf. univ. dr. Daniel Ghita

Secretar stiintific - conf. univ. dr. Lucian Sauleanu
Sef Catedra Drept Privat - prof. univ. dr. Pompil Draghici
Sef Catedra Drept public - prof. univ. dr. Adi Oroveanu Hantiu
Sef Catedra Administratie publica - prof. univ. dr. Iulian Nedelcu

Secretar sef - Vali Gabroveanu Foamete
Secretariat zi: Cladirea centrala, camera 327 - Telefon 410427 - int.104
Secretariat frecventa redusa: Cladirea centrala, camera 326 - Telefon 410427 - int.107

Pagina web a Facultatii: http://drept.ucv.ro

Se pot impartasi indracitii?

Indracitii

Deoarece Apostolul striga ca cel care se uneste cu Domnul este un singur Duh cu El (I Cor. 6; 17), este adevarat ca si cel care se imprieteneste cu potrivnicul se face una prin legatura cea catre dansul. Deci, cei care simuleaza a fi demonizati, si prin imoralitate poarta cu fatarnicie chipul acelora, s-a hotarat sa se pedepseasca in orice situatie si sa fie supusi acelorasi aspre vietuiri si suferinte, carora, dupa cuviinta, se supun cei intr-adevar demonizati, spre a se mantui de lucrarea diavolului. (Canonul 60, Sinod II Trulan). Pentru diferite interese ale caror foloase le luau in calcul persoanele la care face referire canonul, acestea se prefaceau ca sunt sub puterea diavolului, aratand aceasta prin semne exterioare. Observand prefacatoria, Sinodul a decis ca intaistatatorii bisericilor sa supravegheze pe acesti inselatori, si pentru a nu mai fi tentati sa se prefaca in continuare, sa ii trimita la inchisoare, dupa cum zice canonistul Theodor Balsamon, unde legati in lanturi sa isi ispaseasca greseala lor. Unii ca acestia doreau sa fie tratati precum cei aflati cu adevarat sub puterea potrivnicului. Prin dispozitia acestui canon Biserica le satisface dorinta!

Intrebare: Daca cineva, fiind credincios, se indraceste, se cuvine a se impartasi cu Sfintele Taine, ori nu?

Raspuns: Daca nu tradeaza Taina, nici intr-alt chip nu o huleste, sa se impartaseasca, dar nu in fiecare zi; caci, indeajuns ii este numai Duminica. (Canonul 3, Timotei Alexandrinul).

Oricine s-ar afla sub puterea diavolului trebuie considerat, in general, ca fiind bolnav si nu trebuie sa fie supus obligatiilor celorlalti credinciosi-insa, deoarece Tainele lucreaza asupra bolnavilor, acestia nu trebuie opriti cu desavarsire de la Sfintele Taine. In cazul de fata se ingaduie impartasirea unui indracit, daca acesta are momente de luciditate, deoarece in momente de furie nu este recomandat pentru el si nici Taina nu trebuie impartasita unei persoane aflata intr-o astfel de stare. Insa, se va avea in vedere ca cel indracit sa nu huleasca puterea sau fiinta Tainei, caci in atare caz nu poate sa fie impartasit. Este de inteles ca unul ca acesta va fi judecat conform opiniilor exprimate in perioadele de luciditate; pentru aceea, atat Ioan Zonaras, cat si Theodor Balsamon opineaza ca doar cei care au momente de luciditate sa fie impartasiti. Canonistii Alexios Aristen si Constantin Harmenopulos considera ca cei indraciti pot primi Sf. Impartasanie, insa numai Duminica. Consideram mai corecta opinia imbratisata de Balsamon si Zonaras. Preotul trebuie sa procedeze cu multa atentie de fiecare data cand va intalni cazuri de acest gen.

Intrebare: Daca catehumenul ar fi demonizat, si el insusi, sau rudele lui, ar dori ca sa primeasca Sfantul Botez, trebuie sa-l primeasca sau nu, si mai ales cand este spre moarte?

Raspuns: Daca cel indracit nu se va curati de necuratul duh, nu va putea primi Sfantul Botez; dar la sfarsitul [vietii] se boteaza. (Canonul 2, Timotei Alexandrinul).

Orice persoana care se afla sub stapanirea demonului nu poate sa primeasca Botezul, decat in cele de pe urma momente ale vietii. Motivul pentru care cel indracit nu are voie sa primeasca Taina Botezului in perioada bolii este ca, pe de o parte, inca nu s-a curatit de pacatele pentru care aceasta boala a venit asupra lui, iar pe de alta, deoarece unul ca acesta nu este in stare sa implineasca marturisirea credintei, mai ales daca s-ar intampla o criza a bolii in timpul savarsirii Tainei.

Intrebare: Se cuvine ca cel demonizat sa se impartaseasca cu Sfintele Taine? Fiindca Sfantul Timotei la intrebarea in aceasta privinta a raspuns intreit fel, iar Sfintii Apostoli intr-alt fel, si urmasii [lor] intr-alt fel.

Raspuns: Daca cineva patimeste de veninul negru, incat se pare ca este indracit, nu se va opri; dar, daca cu adevarat este demonizat, nicidecum nu se va invrednici de cele sfinte, fiindca lumina nu are nici o comuniune cu intunericul. (Canonul 4, Nicolae al Constantinopolului).

Pot sa existe boli care nu au nimic in comun cu puterea diavolului. Precum este cazul unuia care este bolnav de venin negru. In astfel de situatii este ingaduita celui bolnav impartasirea cu Sfintele Taine. Insa, in nici un caz nu se poate cumineca cel care intr-adevar este indracit, caci, dupa cum subliniaza canonul, nu este nici o comunicare intre lumina si intuneric.

Concluzie. Nimeni nu se poate impartasi cu Sfintele Taine daca se afla sub puterea diavolului; cel care s-ar preface sa fie pedepsit de intaistatatorii Bisericii, deoarece a cautat sa insele Biserica cu prefacatoria lui. Insa, in momente de luciditate se poate impartasi de ajutorul Tainelor si cel indracit, daca nu dispretuieste cele savarsite si daca nu le nesocoteste eficacitatea.

Profesor Dimitrie Boroianu

APARIȚIE EDITORIALĂ: M. Constantinescu, De impedimentis matrimonii. De la acrivia canonică la iconomia bisericească, Ed. Universitaria, Craiova, 2010.

La Editura Universitaria a Universității din Craiova a apărut lucrarea Dlui Lect. univ. dr. Iulian Mihai L. Constantinescu: DE IMPEDIMENTIS MATRIMONII. DE LA ACRIVIA CANONICĂ LA ICONOMIA BISERICEASCĂ, Craiova, 2010.

Despre această lucrare, Dl Profesor univ. dr. Vlassios Phidas (Atena) spunea:

Lucrarea Domnului Iulian Mihai Constantinescu expune de o manieră organizată tradiţia ortodoxă privind chestiunea importantă a impedimentelor la căsătorie. În timpurile moderne, această chestiune este mult mai importantă pentru două motive: pe de o parte, adoptarea de legi instituind căsătoria civilă, iar pe de altă parte, extraordinara creştere a căsătoriilor mixte între persoane de confesiuni diferite sau de religii diferite, ca manifestare a societăţii contemporane laice şi multiculturale.

După cum reiese din lectura prezentei lucrări, autorul s-a axat în cercetarea sa pe expunerea tradiţiei ortodoxe privind impedimentele la căsătorie şi pe reflectarea ei în legislaţia şi praxis-ul Bisericii Ortodoxe Române, dezvoltând principiile fundamentale ale tradiţiei canonice ortodoxe, semnalând acordul sau divergenţele observate în aplicarea sa în Biserica Română.

Actualitatea prezentei lucrări, De impedimentis matrimonii. De la acrivia canonică la iconomia bisericească, în care se tratează piedicile sau impedimentele la căsătorie, pusă în lumină şi de ultimele abordări teologice ştiinţifice în domeniul matrimonial, precum şi necesitatea unei abordări actuale sub aspect canonic şi juridic, m-au determinat să tratez acest subiect, aducând unele reflecţii din perspectiva dreptului canonic ortodox, a dreptului canonic romano-catolic[1], precum şi a legislaţiei civile din România cu privire la căsătorie ca instituţie juridică a statului. Raportul între cele două legislaţii este de reală importanţă, iar armonizarea dreptului matrimonial din România se impune a fi rezolvată, tocmai prin lipsa de concordanţă dintre reglementările dreptului canonic şi ale dreptului familiei de stat, obligativitatea căsătoriei civile pentru administrarea căsătoriei religioase făcând şi mai necesară o astfel de abordare juridico-canonică. O astfel de tematică se impune cu necesitate a fi abordată de teologii şi canoniştii Bisericii noastre, mai ales în contextul Noilor Coduri, civil şi penal, care aduc elemente de noutate privind reglementarea familiei şi căsătoriei, prevederile actualului Cod al familiei fiind incluse în textul Codului civil (Legea nr. 287/2009, publicată în M. O. Nr. 511 din 24 iulie 2009).

Importanţa unei astfel de tratări astăzi este de netăgăduit, aceasta reieşind din dezvoltarea subiectului, observând problemele apărute în societatea secularizară din ţara noastră, o societate aflată pe calea integrării depline în marea familie europeană (Uniunea Europeană), răspunsurile aşteptate de la Biserică pentru rezolvarea crizei morale netrebuind să întârzie. Este de datoria teologilor şi a canoniştilor Bisericii să afirme cu tărie, alături de jurişti, că instituţia familiei trebuie să se bazeze întotdeauna pe unirea liberă şi plină de iubire a bărbatului cu femeia, promovând în armonie condiţiile pentru încheierea căsătoriei, precum şi acordul juridic privind eventualele impedimente care pot apărea din lipsa condiţiilor. Faţă de pericolele actuale, care pot afecta stabilitatea familiei creştine, Părintele Profesor Vasile Mihoc precizează: „Instituţia sfântă a familiei este atacată astăzi din toate părţile şi prin toate mijloacele. Cel rău pare a-şi fi concentrat atacurile josnice asupra fortăreţei celei mai puternice a umanităţii, cea care-i asigură însăşi supravieţuirea. Marşul satanic împotriva familiei, a mântuirii şi a însăşi vieţii membrilor ei, pare victorios pe toate fronturile. Lupta credinţei pare gata a închina steagul înaintea monstruosului şi sângerosului balaur”[2]. Reflectând asupra acestor cuvinte îndreptățite, consider că este momentul cel mai potrivit ca Biserica să ia poziție față de problemele actuale privind familia și căsătoria, mai ales în contextul Noilor Coduri care vor intra în vigoare, dar și în perspectiva modificării Constituției României în urma referendumului popular din noiembrie 2009.

***

Privind această temă, precizez că încă din timpul studiilor seminariale (1992-1997) am fost atras de disciplina Dreptului canonic, dorind să studiez cu atenţie aspectele canonice ale căsătoriei, constatând încă de atunci multitudinea de probleme ce se impun a fi tratate, dezvoltate şi aprofundate, conştientizând că teologii şi canoniştii Bisericii noastre pot contribui decisiv la întărirea fundamentului familiei creştine, bazată pe căsătorie, evidenţiindu-se aspectele canonice şi necesitatea armonizării lor pe bază religios-morală cu normele dreptului de stat. Preocupările mele faţă de o asemenea temă, de mare actualitate, au continuat şi în decursul anilor de facultate (1997-2001), abordând în parte acest subiect al administrării Sfintei Taine a Cununiei, în teza de licenţă la disciplina Drept canonic, continuând cu studiile de masterat (2002-2004), ca bursier la Institutul de Studii Superioare în Teologie Ortodoxă de la Chambésy-Geneva (Elveţia), la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice, unde am susţinut teza de masterat cu tema Les empêchements au mariage dans la tradition canonique de l’Eglise Orthodoxe et la législation roumaine (octombrie 2004) sub conducerea ştiinţifică a Domnului Prof. Univ. Dr. Vlassios Phidas, rectorul Institutului, Profesor de Drept canonic şi Istorie a Bisericii la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena. De fapt, discuţiile avute cu Domnia Sa la Chambésy m-au determinat să-mi îndrept atenţia spre dezvoltarea în cadrul tezei de masterat a problemei impedimentelor la căsătorie, o temă de mare actualitate aflată pe agenda Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care ar trebui să aprobe hotărârile de principiu ale celei de-a II-a Conferinţe Panortodoxe Presinodale de la Chambésy din 1982. Fiind o temă mult discutată şi încă discutabilă, sub aspect canonic şi juridic, fiind coordonat în studiile mele de la Geneva de Profesorul V. Phidas, cu adevărat o autoritate competentă în domeniu, am realizat că această temă poate fi abordată şi în teza mea de doctorat în Drept canonic, teză susţinută public în 2007 la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna”, cu titlul Căsătoria – Sfântă Taină a Bisericii şi instituţie juridică de dreptul familiei. Studiu canonic şi juridic comparat, la care am lucrat sub conducerea ştiinţifică a marelui canonist şi jurist al Bisericii noastre, Dascălul şi Părintele nostru, vrednicul de pomenire Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan N. Floca (†2006).

Aşadar, prezenta carte, care este o urmare firească a lucrării mele cu titlul Biserica şi instituţia căsătoriei. Condiţiile administrării căsătoriei. Studiu juridico-canonic, apărută la Editura Aius, Craiova, 2008, 252 p. (ediția a II-a, Ed. Christiana, București, 2010), prezintă impedimentele la căsătorie, ca taină a Bisericii şi ca instituţie juridică de stat, fiind abordate din perspectivă ortodoxă, cu expunerea aspectelor canonice ale tradiţiei romano-catolice, având ocazia să le aprofundez pe acestea din urmă în cadrul cursurilor şi a cercetărilor ştiinţifice la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Fribourg (2004-2005) sub coordonarea Prof. Dr. Pier Virginio Aimone-Braida, de asemenea la Institutul de drept canonic şi bisericesc din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Fribourg (Elveţia).

***

Studierea evoluţiei legislative privind instituţia căsătoriei şi prin excelenţă impedimentele matrimoniale, duce la concluzia necesităţii expunerii şi a precizării cu exactitate a condiţiilor canonice pentru cununie din legislaţia bisericească, numai aşa, prin aplicarea normelor canonice, putându-se împiedica acele căsătorii care se bazează pe impedimente. Stabilirea prin lege bisericească a impedimentelor urmăreşte evitarea diferitelor cauze de natură religioasă, morală şi fizică, aceste piedici la căsătorie alterând sănătatea familiei, înrudirea de natură fizică fiind chiar o adevărată maladie care afectează grav unirea bărbatului cu femeia în căsătorie, ducând astfel la afectarea vieţii bisericeşti însăşi şi a vieţii sociale. De fapt, rudenia fizică între soţi duce la degradarea lor morală şi fizică, a rudelor şi a copiilor care se nasc în sânul unor asemenea uniri nelegiuite.

În cazul impedimentelor mai puţin grave şi în anumite grade se poate obţine totuşi dispensă, prin aplicarea iconomiei bisericeşti, acest principiu canonic având scopul corectării, în unele situaţii, a rigorii legii, însă fără a se face abuz de aplicarea iconomiei bisericeşti de către autoritatea competentă. Cu toate acestea, se impune, respectând tradiţia canonică a Bisericii, aplicarea epitimiilor pentru cei care săvârşesc delicte fără circumstanţe atenuante, fiind vizată aici acrivia canonică pentru a se evita posibilitatea banalizării punerii în practică a normelor canonice. Astfel, trebuie să fie subliniat faptul că întreaga viaţă a omului se raportează la Dumnezeu şi este reglementată de Biserică după învăţătura Sfintei Scripturi şi după canoanele bisericeşti, însuşi raportul om-Dumnezeu fiind un raport de acrivie canonică. Lipsa precizării limitelor aplicabilităţii iconomiei bisericeşti şi a impunerii acriviei canonice privind impedimentele la căsătorie este un motiv în plus în abordarea cu seriozitate a acestei teme de maximă actualitate.

Lucrarea de faţă se doreşte a fi un ghid juridic-canonic al impedimentelor matrimoniale, de folos pentru teologi, canonişti, jurişti, pentru studenţii teologi, cât şi pentru cei interesaţi, precum credincioşii Bisericii noastre care doresc să cunoască doctrina canonică ortodoxă şi romano-catolică în raport cu actuala legislaţie civilă privind impedimentele la căsătorie în dreptul familiei şi în Noile Coduri din România.

Astăzi trăim cu toţii într-o lume secularizată în care se constată slăbirea conştiinţei apartenenţei eclesiale, a inaplicării normelor canonice ale Bisericii la realităţile existente în viaţa practică bisericească, prin urmare, fie lipsa de cunoaştere a Dreptului canonic, fie indiferentismul organelor competente în aplicarea dispoziţiilor canonice matrimoniale pentru păstrarea disciplinei bisericeşti ducând la lipsa conştientizării importanţei şi a necesităţii Dreptului canonic matrimonial pentru buna funcţionare a instituţiei căsătoriei, atât pentru viaţa civilă, cât şi pentru cea bisericească. În aceste împrejurări, Biserica noastră are datoria sfântă de a contribui la întărirea căsătoriei creştine, prin afirmarea învăţăturii sale de credinţă şi a normelor care reglementează administrarea Sfintei Taine a Cununiei, scopul fiind modelarea vieţii familiale după legea divină dată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. O contribuţie importantă, după Revoluţia din decembrie 1989, a fost organizarea la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, în perioada 25-27 septembrie 2001, a Congresului internaţional cu tema „Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin”, cu acest prilej vrednicul de pomenire Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române († 30 iulie 2007), afirmând: „Familia a ocupat, neîncetat, un loc central în învăţătura noastră creştină despre viaţă, fiind înţeleasă drept cea mai însemnată alcătuire socială, de care depind dezvoltarea, stabilitatea şi, mai ales, existenţa întregii omeniri… Aşadar, a ne apleca, nu fără îndreptăţită îngrijorare, asupra stării familiei în zilele noastre înseamnă a reflecta asupra uneia dintre cele mai serioase probleme sociale actuale, de a cărei ameliorare depinde felul în care va arăta umanitatea de mâine: fie reaşezată pe bazele creştine care au susţinut-o în creşterea ei timp de două milenii, fie destrămată şi recăzută în bezna necunoaşterii de Dumnezeu şi în robia păcatului…”[1]. Astfel, familia creştină devenind „celula vie a Trupului Tainic al lui Hristos, în care este integrată prin Taina Cununiei”[2], aşa cum afirma Înaltpreasfinţitul Profesor Doctor Laurenţiu Streza, ne responsabilizează şi ne determină să readucem permanent în lumină caracterul său de taină, subliniind bazele sale religios-morale, dar şi temeiurile canonico-juridice pentru înlăturarea confuziilor, pentru afirmarea cu tărie a poziţiei Bisericii în faţa problemelor actuale şi pentru tragerea unui semnal de alarmă cu privire la coliziunile legislative existente în România şi posibilitatea gândirii unor perspective de armonizare în spiritul tradiţiei bisericeşti, uneori invocată şi de legiuitorul român.

Referindu-se la raportul Biserică-Stat, Preafericitul Părinte Patriarh Dr. Daniel consideră că, pe lângă efortul Bisericilor de a apăra familia naturală, tradiţională şi universală, relaţia Stat-Biserică (Biserici) este o altă sursă majoră de speranţă pentru întărirea familiei creştine ca speranţă a României, afirmând că „este necesară consultarea şi cooperarea dintre Stat şi Biserică în domeniul legislaţiei privind familia, în domeniul educaţiei copiilor şi tinerilor, în domeniul asistenţei sociale privind copiii şi părinţii cu copii mulţi sau cu probleme majore de ordin social. Este nevoie de programe şi proiecte de cooperare a Bisericii cu diferite instituţii de resort ale Statului, atât pe plan local, regional, cât şi naţional”[3], numai pe calea colaborării viabile între cele două instituţii şi pe baza unor studii de specialitate ale teologilor, canoniştilor şi juriştilor putem spera la o viziune unanimă în spirit creştin asupra unirii bărbatului cu femeia în căsătorie.

În noile împrejurări în care societatea modernă trece printr-o criză morală caracterizată de libertinaj, indiferentism, necredinţă şi ignorarea dimensiunii religioase a unirii în căsătorie, Biserica trebuie să intervină şi să întărească propria sa disciplină canonică, normele ei de conducere putând să contribuie decisiv la întărirea familiei creştine prin ferirea sa de neajunsurile actuale, rămânând „rai pământesc care să adăpostească şi fericească generaţiile viitoare”[4]. Normele canonice ale Bisericii, întemeiate pe Revelaţia divină, şi care reglementează legătura omului cu Dumnezeu, precum şi raporturile între credincioşii Bisericii, în vederea împlinirii scopului existenţial al omului, moştenirea Împărăţiei cerurilor[5], constituie chiar temelia importanţei şi a necesităţii abordării acestui subiect cu atenţia cuvenită. Canoanele Bisericii, ca reguli care ne conduc în viaţă după voinţa lui Dumnezeu, nu sunt opera subiectivă a gândirii unei persoane ca în Biserica Apusului[6], ci sunt emise de organe colegiale sau individuale competente, întărite de sinoadele ecumenice ale primelor opt secole, fiind păstrate spre „tămăduirea sufletelor şi vindecarea suferinţelor” (can. 2 Trulan)[7], „bucurându-ne de ele ca şi când cineva ar găsi comori multe, cu bucurie (ne însuşim), primim în inimile noastre sfintele canoane, şi întărim întreaga şi nestrămutata orânduire a lor, a celor ce sunt aşezate de către sfintele trâmbiţe ale Duhului, ale preaslăviţilor apostoli, ale celor şase sfinte sinoade ecumenice, şi ale celor ce s-au întrunit local pentru aşezarea unor astfel de rânduieli, şi ale sfinţilor noştri părinţi” (can. 1 sin. VII ec.)[8]. Părintele Constantin Dron a afirmat tăria de nezdruncinat a „Sfintelor Canoane”, ca şi Părintele Profesor Liviu Stan[9], afirmând că hotărârile dogmatice şi morale ale sinoadelor ecumenice nu pot fi puse niciodată la îndoială şi contrazise, „canoanele fiind până la desfiinţarea lor, cu totul sau în parte de alt sinod ecumenic, obligatorii pentru toată lumea”[10], în ciuda unei eventuale legislaţii ostile din partea puterii seculare.

***

Scopul lucrării constă în analizarea aprofundată critică şi comparativă a normelor canonice şi a întregii legislaţii bisericeşti care reglementează administrarea Sfintei Taine a Cununiei, în Ortodoxie şi în Catolicismul Roman, privind impedimentele şi căsătoriile mixte, în comparaţie cu legile autorităţii seculare şi în prezent ale dreptului familiei din România, cu unele referiri la Noile Coduri, evidenţiind apropierile, diferenţierile şi măsura în care se pot armoniza şi înlătura inevitabilele coliziuni legislative în contextul secularizării căsătoriei, promovând idei concrete pentru păstrarea tradiţiei canonice ortodoxe fără a se face abuz de aplicarea iconomiei bisericeşti.

Pentru realizarea scopului propus, am stabilit următoarele obiective:

§ identificarea termenilor cheie şi explicarea lor pentru înlăturarea neînţelegerilor şi a confuziilor;

§ stabilirea metodelor de cercetare;

§ analizarea evoluţiei istorico-juridice a instituţiei căsătoriei, având în vedere raportul Biserică-Stat sub aspect legislativ, relaţia între cununie şi căsătoria civilă în urma secularizării ei, consecinţele şi luările de poziţie, toate acestea necesare pentru evidenţierea cu succes a stadiului actual privind impedimentele matrimoniale;

§ analizarea tradiţiei canonice a Bisericii Ortodoxe şi a Bisericii Romano-Catolice privind impedimentele la căsătorie, urmând principalele surse ale dreptului canonic;

§ studierea tuturor etapelor de reglementare a căsătoriei în dreptul familiei din România;

§ studierea posibilităţii armonizării juridico-canonice în domeniul matrimonial din România;

§ elaborarea propriilor idei şi recomandări în contextul actual, socio-politic şi ecumenic, pentru întărirea instituţiei familiei bazată pe căsătorie.

Menţionăm aici că semnificativă în decursul alcătuirii acestui demers ştiinţific a fost perioada în care am consolidat abordările metodologice şi reţeta de lucru. Am urmat etapele specifice unei lucrări ştiinţifice şi anume: alegerea temei, alcătuirea unei bibliografii, parcurgerea şi aprofundarea acesteia, precum şi îmbogăţirea surselor de informaţie pe parcursul cercetării, adunarea şi fişarea materialului, stabilirea titlului şi a planului lucrării, redactarea lucrării şi finalizarea ei. S-a urmărit lămurirea unor noţiuni canonice şi juridice care încă mai sunt folosite greşit, făcându-se chiar unele confuzii atât printre teologi, cât şi printre juriştii care fac adesea referiri la dreptul canonic al Bisericii, expunând sistematic problematicile aflate în discuţie din perspectivă ortodoxă, găsind şi răspunsuri la unele întrebări de actualitate – şi aceasta pe parcursul întregii lucrări – care reflectă concentrat ansamblul reglementărilor juridico-canonice actuale. Am încercat o expunere clară care să se bucure de o lectură cursivă, atrăgătoare, plăcută şi care să ajute la înţelegerea diverselor aspecte matrimoniale, atât din perspectivă canonică, cât şi juridică. Stabilirea scopului cercetării şi a obiectivelor, cunoaşterea stadiului actual prin valorificarea cercetărilor anterioare, a izvoarelor şi a lucrărilor de specialitate, măsura în care se armonizează cele două dimensiuni ale căsătoriei astăzi şi evidenţierea punctelor comune şi a diferenţelor au constituit priorităţi în abordarea prezentei lucrări. Prin modalitatea de lucru, prin alegerea, selecţionarea, compararea şi prelucrarea materialului ştiinţific, prin redactarea lucrării şi promovarea unor soluţii la problemele actuale, am reflectat în lucrarea de faţă propria personalitate, reevaluând într-o nouă viziune unele dintre elementele preexistente, dar încercând în acelaşi timp să contribui şi cu elemente de noutate. Posibilitatea de a consulta lucrări avizate apărute în literatura de specialitate mi-a fost facilitată de accesul la bibliotecile universitare din ţară şi din străinătate, menţionând aici pe cele de la Geneva, Chambésy şi Fribourg, căutând să exploatez cât mai bine materialul disponibil, fiind nevoit să-mi reevaluez uneori anumite consideraţii şi perspective pentru coerenţa demersului meu ştiinţific, dată fiind dificultatea şi vastitatea dreptului matrimonial.

Metodele generale aplicabile şi în alte domenii de cercetare sunt prevăzute în lucrarea de faţă, pentru rezolvarea problemelor care au apărut în cursul cercetării şi a activităţii cognitive. Pentru a pune în lumină aspectele esenţiale canonice privind impedimentele matrimoniale în Ortodoxie şi în Catolicismul Roman, evidenţiind şi raportul existent între reglementările bisericeşti şi cele civile în domeniul matrimonial, am folosit metoda comparativă, de fapt lucrarea în sine fiind un studiu juridico-canonic comparat, accentuând principalele probleme aflate în discuţie. Această metodă comparativă, ca metodă ştiinţifică de cunoaştere, s-a concretizat, ca aplicare prin sublinierea aspectelor analoge sau similare, dar şi prin exprimarea deosebirilor existente datorită formelor îmbrăcate în funcţie de context. Metoda istorico-comparativă permite dezvoltarea evoluţiei în timp a normelor care reglementează instituţia căsătoriei, cu perceperea diferită a noţiunilor şi aplicabilitatea lor, permiţând, în acelaşi timp, studiul comparativ în timp şi spaţiu, dar şi aprofundarea stadiului actual pentru conturarea perspectivelor. Astfel, prin încercarea de promovare a asemănărilor legislative de conţinut, constatăm că baza logică a metodei istorico-comparative este analogia. Prin analogie, ca metodă general-ştiinţifică de cunoaştere, care constă în fapul că pe baza unor asemănări între elemente comparate se deduc alte asemănări cu elemente constitutive ale sistemului, am expus normele juridice de dreptul familiei din România şi doctrina canonică a Bisericii Ortodoxe, precum şi aspectele dreptului matrimonial canonic romano-catolic, în scopul constatării şi promovării asemănărilor, dar şi a sublinierii poziţiei personale faţă de coliziunile juridice actuale. Am dorit generalizarea prevederilor canonice şi juridice actuale, a tezelor diferiţilor autori de referinţă în domeniul canonic şi juridic din România şi la nivel internaţional, pentru a întări şi poziţia personală cu privire la unele probleme discutabile. În scopul abordării cât mai complete a prezentei lucrări, deşi nu se pretinde a fi o tratare exhaustivă a numeroaselor aspecte legate de impedimentele la căsătorie şi cununie, am folosit şi alte metode de cercetare, precum: metoda istorică, metoda analitică, metoda analizei şi sintezei, metoda sistematizării, metoda inducţiei şi deducţiei.

Pe lânga metodele ştiinţifice amintite, comune şi altor domenii de cercetare, am utilizat şi principiile de interpretare specifice abordărilor canonico-juridice pentru evaluarea corectă a tradiţiei canonice a Bisericii Orientului şi a Occidentului, raportând normele canonice plenitudinii experienţei sacramentale, pastorale şi spirituale a Bisericii. Canoanele constituie sursa fundamentală a dreptului canonic, dându-ne mărturie autentică asupra diferitelor probleme bisericeşti prezente în anumite vremuri şi locuri, iar prevederile Constituţiei, ale Codului familiei, ale Codului civil şi de procedură, precum şi ale altor legi cu aplicabilitate naţională şi internaţională, constituie sursa dreptului familiei în România. În raportul celor două legislaţii, bisericească şi civilă, am avut în vedere natura divino-umană specifică a Bisericii pentru evaluarea corectă a dispoziţiilor bisericeşti în raport cu legea civilă, normele canonice fiind privite în raport cu unele surse istorice, ţinând cont şi de unele supoziţii bisericeşti fundamentale, deosebit de importante pentru înţelegerea corectă a tradiţiei canonice. Prin sublinierea cu tărie a tradiţiei canonice ortodoxe în raportul ei cu actualul Cod de drept canonic al Bisericii Romane din 1983, dar şi cu dreptul familiei, ne-am propus înlăturarea contradicţiilor privind poziţia Bisericii Ortodoxe în materie matrimonială şi explicarea anumitor neconcordanţe canonice aparente, întărind ideea că pretinsa cădere în desuetudine a unor norme canonice actuale nu este decât consecinţa acelor poziţii subiective ale canoniştilor pornite din lipsa suficientă de efort a interpretării canonice.

Aşadar, în lucrarea noastră am dorit eliminarea subiectivităţii în interpretarea canoanelor şi a aplicării lor la realităţile actuale, privindu-le în strânsa lor legătură cu izvoarele Revelaţiei divine, ele fiind chiar integrate Sfintei Tradiţii a Bisericii. Pentru pătrunderea şi înţelegerea corectă a normelor canonice, s-a impus delimitarea aspectelor particulare istorice de spiritul tradiţiei canonice, înlăturând unele paralelisme care pot duce la concluzii eronate, dar şi corelaţiile subiective şi nepertinente asupra doctrinei canonice a Bisericii, păstrând respectul cuvenit echilibrului istoric între litera şi spiritul canoanelor şi a legislaţiei bisericeşti postconciliare.

---

[1] Preafericitul TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mesaj la deschiderea Congresului internaţional Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin, în Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin, EIBMBOR, Bucureşti, 2002, pp. 11-13.

[2] P.S. Prof. Univ. Dr. Laurenţiu STREZA (actualmente Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului) în Prefaţa la lucrarea Părintelui Dr. Vasile GAVRILĂ, Cununia - viaţă întru Împărăţie, Fundaţia “Tradiţia Românească”, Bucureşti, 2004, p. 2.

[3] Vezi articolul Familia creştină – speranţa României, în vol. Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin, EIBMBOR, Bucureşti, 2002, p. 36.

[4] Pr. Ştefan SLEVOACĂ, Căsătoria creştină, în rev. MMS, XVIII (1967), nr. 9-10, p. 612.

[5] A se vedea Pr. Constantin DRON, Valoarea actuală a canoanelor, teză de doctorat, Bucureşti, 1928, p. 18.

[6] Precizăm că Biserica Romano-Catolică, moştenitoarea tradiţiei şi a rânduielilor romane, a dovedit în timp o excepţională vocaţie istorică, arătând dinamism înţeles ca acţiune transformatoare a istoriei, dinamism care, în virtutea concepţiei de organizare şi funcţionare, a degenerat prin ajungerea la politizarea teologiei; vezi Dan ZAMFIRESCU, Ortodoxie şi Romano-Catolicism în specificul existenţei lor istorice, Bucureşti, 1992, pp. 160-161.

[7] Arhidiacon Prof. Dr. Ioan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, Bucureşti, 1991, p. 95.

[8] Ibidem, p. 153.

[9] Pr. Prof. Liviu STAN, Tăria nezdruncinată a sfintelor canoane, în rev. O, XXII (1970), nr. 2.

[10] Pr. Constantin DRON, Valoarea actuală a canoanelor, p. 30.

---

[1] Spre deosebire de literatura de specialitate limitată în Biserica Ortodoxă, în Biserica Romano-Catolică se poate constata existenţa a numeroase lucrări şi studii de drept canonic matrimonial, unele dintre ele constituind un punct de plecare în alcătuirea lucrării de faţă, între care amintesc: Jacques VERNAY, L’Eglise Catholique casse-t-elle le mariage?, Ed. Fleurus/Tardy, Lyon, 1990; Jacques VERNAY, Les dissolutions du lien matrimonial en droit canonique, în AC, t. XXXII, 1989; Jacques VERNAY, Le mariage civil en droit canonique, în Mariage civil et mariage canonique, Téqui, Paris, 1985; Michel LEGRAIN, Les divorcés remariés, Centurion, Paris, 1987; Armand LE BOURGEOIS, Chrétiens divorcés remariés, Desclée de Brouwer, Paris, 1990; Patrick VALDRINI, Jean-Paul DURAND, Olivier ECHAPPE, Jacques VERNAY, Droit canonique, éd. IIe, Dalloz, Paris, 1999; Gaston CANDELIER, Le droit de l’Eglise au service des époux, Cerf, Paris, 1999; Roger PARALIEU, Guide pratique du Code de droit canonique, Ed. Tardy, 1985; Alain SERIAUX, Droit canonique, PUF, Paris, 1996; ***Dictionnaire de théologie catholique, „Mariage”, t. IX, p. IIème, Paris, 1927.

[2] A se vedea lucrarea regretatului Părinte Dr. Constantin MIHOC, Taina Căsătoriei şi familia creştină în învăţăturile marilor Părinţi ai Bisericii din secolul IV, Editura Teofania, Sibiu, 2002 (coperta 2), teză de doctorat în teologie.