În prezenta lucrare, INSTITUȚIA DIVORȚULUI între legislația
canonică și legislația civilă, publicată la prestigioasa editură academică Presa
Universitară Clujeană (Cluj Napoca, 2012; Editura Presa Universitară Clujeană
este acreditată de C.N.C.S., Categoria B), am analiza sistematic, critic și comparativ întreaga
legislație canonică și civilă din România (vechiul Cod al familiei și actualul
Cod civil), doctrina și jurisprudența privind instituția divorțului.
Această carte privind instituția divorțului
este o ultimă etapă în abordarea personală aprofundată a dreptului canonic
matrimonial. Primele două etape au vizat tratarea condițiilor administrării
căsătoriei (studiu juridico-canonic) și a problematicii impedimentelor
matrimoniale, astfel:
·
Biserica şi instituţia căsătoriei. Condiţiile
administrării căsătoriei. Studiu juridico-canonic, Editura Aius (CNCSIS), Craiova, 2008, 252 p., ISBN
978-973-1780-81-8; Ediția a II-a, Editura Christiana (CNCSIS), București, 2010,
272 p., ISBN 978-973-1913-22-3.
·
De impedimentis matrimonii. De la acrivia canonică
la iconomia bisericească, Editura
Universitaria (CNCSIS), Craiova, 2011, 282 p., ISBN 978-606-510-917-9.
Cele
două lucrări de mai sus sunt menționate în Bibliografia recomandată
membrilor săi de către Society for the Law of the Eastern Churches
(Viena), dec. 2011.
Tematica privind instituția divorțului este de
reală importanță și actualitate, studierea evoluţiei legislative privind divorțul
evidențiind necesitatea sublinierii comparative a normelor canonice și juridice
în contextul actual al reformelor juridice. Din păcate, pe lângă lipsa de
consens a teologilor și canoniștilor ortodocși privind divorțul, se poate
constata poziția canonică distinctă a canoniștilor romano-catolici privind
desfacerea căsătoriei, dar și lipsa unei armonizări legislative, între tradiția
canonică a Bisericii și legislația civilă a statului privind căsătoria și
desfacerea ei (ex. motivele de divorț, divorțul prin consimțământ mutual,
procedura etc.), în contextul în care în țara noastră nu avem sistemul
pluralist matrimonial, al recunoașterii efectelor civile pentru căsătoria
religioasă.
În astfel de împrejurări se impune cunoașterea
legislației canonice ortodoxe și romano-catolice, precum și dispozițiile civile
în materie, pentru a se evalua corect limitele aplicării iconomiei bisericești
în cazul divorțului și a căsătoriilor extraordinare. Principiul canonic cu fond
dogmatic și juridic al iconomiei bisericești are scopul de a corecta rigoarea
legii în anumite împrejurări, fără a se face abuz de către autoritatea
competentă bisericească (ex. cu privire la hirotonia divorțaților/recăsătoriților
sau privind pronunțarea sau nepronunțarea pedepsei canonice pentru clericii
divorțați). Astfel, se impune cunoașterea și respectarea legislației canonice
și de stat privind instituția divorțului, acrivia canonică neputând fi
neglijată, pentru a se evita banalizarea aplicabilității dispozițiilor canonice.
Lucrarea de faţă își propune să
expună sistematic și critic complexitatea instituției divorțului pentru a se
constitui într-un ghid practic pentru teologi, canoniști și juriști prin care să
cunoască doctrina canonică ortodoxă şi romano-catolică, dar și legislaţia
civilă privind instituția divorțului în vechiul Cod al familiei şi în Noul Cod
civil din România. Astfel, scopul lucrării de
față constă în analizarea aprofundată a normelor canonice care
reglementează divorțul, în Ortodoxie și în Romano-Catolicism, dar și doctrina
și jurisprudența ca izvoare ale dreptului canonic privind divorțul, precum și legile
autorităţii seculare în materie, propunându-ne evidenţierea similitudinilor și
a diferenţierilor, cât şi măsura în care se poate ajunge la un acord în
contextul secularizării căsătoriei.
Pentru atingerea scopului propus,
am stabilit următoarele obiective: 1.
identificarea acelor termeni care necesită explicații pentru înlăturarea neînţelegerilor;
2. analizarea evoluţiei instituţiei divorțului, raportul existent între cununie
şi căsătoria civilă privind divorțul; 3. studierea și analizarea etapelor de
reglementare a instituției divorțului în dreptul familiei din România; 4. studierea
posibilităţii armonizării juridico-canonice privind numeroasele aspecte legate
de divorț în România; 5. elaborarea propriilor idei şi recomandări, având în
vedere contextul actual.
Prin urmare, lucrarea de față este un efort
personal de a trata sistematic și comparativ legislația canonică și civilă
privind instituția divorțului, reflectând asupra dispozițiilor dreptului
canonic ortodox, a dreptului canonic romano-catolic, precum şi a legislaţiei
civile din România cu privire la divorț. Existența celor două căsătorii, civilă
și religioasă, precum și obligativitatea căsătoriei civile pentru administrarea
căsătoriei religioase (art. 48, Constituția României din 2003), cu consecințe
asupra reglementării divorțului, impun în literatura de specialitate o astfel
de lucrare, fiind deci necesară o astfel de abordare juridico-canonică. Abordarea
instituției divorțului se impune a fi tratată astăzi, în contextul Noilor Coduri, civil şi penal, care aduc
unele noutăți privind reglementarea căsătoriei și a divorțului, prevederile Codului
familiei, cu unele modificări, fiind incluse în actualul Cod civil (Legea nr. 287/2009, publicată în M. O.
Nr. 511 din 24 iulie 2009, modificată prin Legea nr. 71/2011).
PREFAȚĂ
Orice lucrare care se impune în domeniul Dreptului
canonic afirmă o anumită teză fundamentală, adică o idee principală care mai
apoi este dezvoltată științific, pe baza izvoarelor și a literaturii de
specialitate, argumentată într-un raport de afinitate cu operele marilor
canonişti clasici şi istorici, cu legislaţia canonică a Bisericii şi cu cea
civilă a statului, având și o amprentă de diferenţiere personală, originală. De
mare actualitate pentru gândirea juridică în general, cât şi pentru cea
canonică şi eclesiologică în special, lucrarea Domnului Lect. Univ. Dr. Iulian
Mihai Constantinescu, Instituția divorțului între legislația canonică și
legislația civilă, se distinge în peisajul contribuțiilor științifice în
domeniul canonic și juridic, punctul arhimedic fiind studierea pe o perioadă
mai lungă a problemelor juridico-canonice privind instituția divorțului.
Autorul a reușit prin
eforturile sale de cercetare și documentare să trateze un subiect interesant,
util şi necesar pentru literatura teologică și juridică românească şi mai ales
pentru Dreptul canonic al Bisericii noastre. Este de apreciat apariția unei
astfel de lucrări, mai ales că un asemenea demers academic actual lipsea din
literatura noastră de specialitate, în acest fel umplându-se un gol resimţit în
acest domeniu, cu atât mai mult cu cât lucrarea serveşte ca un ghid sau
orientare în aceste probleme. Prezenta lucrare se distinge prin ţinuta
academică, impunându-se prin bibliografia vastă de specialitate şi prin
abundența informaţiei, toate acestea presupunând o muncă temeinică, de
cercetare științifică, constatându-se că autorul are o bună pregătire de
specialitate.
Într-adevăr, problema
divorțului a constituit întotdeauna o preocupare în lumea juriștilor, a
teologilor și a canoniștilor, dată fiind lupta permanentă de competență dintre
Biserică și stat asupra domeniului matrimonial, respectiv asupra divorțului. În
fața normelor de drept emise de autoritatea de stat cu privire la instituția
divorțului, Biserica, prin legislația canonică, a legiferat în domeniul
matrimonial, stabilind în chip pozitiv procedura și motivele de divorţ. Față de
legislația statelor, în general, Biserica Ortodoxă nu acceptă, ci tolerează
desfacerea căsătoriei, însă numai pentru motive întemeiate canonic. După
legislația canonică romano-catolică, o căsătorie care este încheiată valid şi
consumată nu poate fi desfăcută prin acordul de voință al soților, cu excepţia
morţii naturale a unuia dintre soți. Accentuând actul fizic al consumării
căsătoriei, pe temelia unei teorii contractuale (jus in corpus), legaliste, a
căsătoriei, în Biserica Romano-Catolică o căsătorie neconsumată, deşi are
caracter sacramental prin Sacramentul Botezului, poate fi desfăcută la fel ca o
căsătorie nesacramentală consumată.
Având în vedere acest
context al diferențierilor canonice și legale din domeniul matrimonial,
respectiv privind instituția divorțului, lucrarea Domnului Lect. Univ. Dr. Iulian
Mihai Constantinescu se constituie într-un studiu aprofundat juridico-canonic care
se fundamentează pe izvoarele specifice demersurilor științifice în domeniul
Dreptului canonic, fiind, așadar, o remarcabilă cercetare ştiinţifică în
domeniul matrimonial. Este de remarcat puterea de analiză şi sinteză dovedită
de autor în a prezenta instituția divorțului, atât din punct de vedere al
Dreptului canonic matrimonial ortodox şi romano-catolic, cât şi privind
legislaţia actuală civilă din România, accentuând noutățile aduse de Codul
civil (Legea 287/2009).
Prin
conţinutul său, lucrarea de față este un compendiu care pune în discuție și
clarifică probleme canonice şi juridice de actualitate privind divorțul. Structura
lucrării, organizată pe șase capitole, cu subcapitolele respective, precum și
aprofundarea teoretică, critică și comparativă arată că autorul este un
căutător al izvoarelor dreptului matrimonial, canonic și civil, reușind cu mult
rafinament intelectual să prezinte în chip analitic și comparativ problematica
aflată în discuție. Este bine
documentată și judicios întocmită, structurată echilibrat, autorul expunând cu
atenție conținutul de idei și aprofundând principalele aspecte canonice și
juridice privind tema propusă.
Era firesc să apară o
astfel de lucrare, în contextul existenței a două căsătorii, civilă și
religioasă, în același timp păstrându-se obligativitatea căsătoriei civile
pentru căsătoria religioasă, conform Legii fundamentale a statului român (art.
48, Constituția României, 2003), acesteia din urmă nerecunoscându-i-se efectele
civile, precum căsătoriei civile. Astfel, avându-se în vedere coliziunile
legislative existente în domeniul matrimonial, trebuia aprofundată această
problemă din perspectiva divorțului și a efectelor lui. Mai mult, actualul Cod
civil care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 s-a impus prin noutățile
aduse în privința reglementării căsătoriei și a divorțului, cu efecte și asupra
dreptului canonic al Bisericii. După legislația canonică a Bisericii există
motive canonice precizate pentru desfacerea căsătoriei, spre deosebire de legislaţia civilă actuală prin care divorţul
se acordă de către instanţa de judecată numai pentru motive temeinice, însă
neprecizate în chip pozitiv, deschizând calea subiectivismului, numai când nu
se mai pot stabili raporturi între soţi şi nu se mai poate continua
convieţuirea lor. Divorțul prin acordul soților, de neacceptat pentru Biserică,
este promovat de legislația civilă, în condițiile lagale, pe cale
administrativă sau prin procedura notarială, banalizându-se pentru încă o dată
în plus legătura căsătoriei și procedura divorțului. În strânsă legătură, este
regretabil că au fost înlăturate și termenele de conciliere şi de gândire, care
puteau ajuta soții pentru o revenire asupra hotărârii lor, observându-se chiar
o neglijare a faptului că soții pot avea copii minori sau că au avut o
căsătorie mai lungă sau mai scurtă.
Prin
urmare, lucrarea de față își propune să expună sistematic şi comparativ
chestiunile aflate în discuţie, găsind răspunsuri la diferite întrebări de
specialitate, având întotdeauna în vedere principiile de interpretare specifice
abordărilor canonico-juridice pentru evaluarea corectă a tradiţiei canonice a
Bisericii Ortodoxe şi a Bisericii Romano-Catolice privind dreptul matrimonial
canonic.
În
final, apreciem contribuția științifică a Domnului Lect. Univ. Dr. Iulian Mihai
Constantinescu, care este rodul
activităţii de cercetare științifică în cadrul diferitelor stagii de
documentare din străinătate pe perioada studiilor sale de specializare în Drept
canonic, cu sigurață lucrarea impunându-se în literatura de specialitate din
țara noastră, neexistând astăzi astfel de lucrări care să abordeze sistematic
și comparativ problema divorțului.
Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin RUS*
Universitatea Aurel Vlaicu din Arad
Arad,
20.07.2012
Iulian Mihai L. Constantinescu (canonist și jurist), născut la 10 ianuarie 1978, în jud. Teleorman, localitatea Turnu
Măgurele; Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din
Craiova (2001); Doctor în Teologie, specialitatea Drept canonic, la
Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, cu teza Căsătoria – Sfântă Taină a Bisericii şi instituţie juridică de dreptul
familiei. Studiu canonic şi juridic comparat (2007); Absolvent al
Facultății de Drept și Științe
Administrative a Universității din Craiova (2010); Dintre studiile
postuniversitare și stagiile de cercetare științifică: Studii aprofundate la
Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Craiova (2001-2002); Studii
de masterat în Teologie, specialitatea Drept canonic, bursier la Institut d’Études Supérieures en Théologie
Orthodoxe – Chambésy/Geneva (2002-2004); Bursier al Universităţii din
Fribourg, Facultatea de Teologie Romano-Catolică, specialitatea Drept canonic (2004-2005); Cercetări
ştiinţifice în cadrul Consiliului
Ecumenic al Bisericilor din Geneva şi la Institut d’Études Œcuméniques din Fribourg (2002-2003; 2004-2006);
Cercetări științifice în cadrul Institut
de droit canon et de droit ecclésiastique al Facultăţii de Drept a Universităţii din Fribourg (2004-2006); École de langue et de civilisation
françaises (ELCF) – Geneva (2002-2003); Studii de masterat în Drept public,
la Facultatea de Drept, Științe Administrative și Sociologie, Universitatea Ovidius
din Constanța (2011-2012); din 2008 –
Lector universitar titular la Facultatea de Teologie, Istorie și Științe ale
Educației, Departamentul de Teologie, Universitatea din Craiova (cursuri nivel
licență și master de Drept canonic, Administraţie bisericească parohială şi
legislaţie); Membru în asociații internaționale de prestigiu în domeniul
Dreptului canonic; Publicaţii în ţară şi în străinătate; Stagii de
documentare în Elveţia, Franţa, Israel şi Grecia; Participări la manifestări
ştiinţifice naţionale şi internaţionale; Colaborări la emisiuni de radio şi
televiziune.
