Pr. Prof. Univ. Dr. Liviu Stan (1910-1973). Cel mai mare canonist ortodox român, care a revoluţionat cercetarea ştiinţifică a studiilor de Drept canonic în Biserica Ortodoxă Română şi în întreaga Ortodoxie, în secolul al XX-lea, s-a format în studiile teologice la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1928-1932), unde l-a avut profesor de Drept roman şi Drept bisericesc pe profesorul Dr. Valerian Şesan. Cu aprobarea Mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, un ierarh iubitor al Dreptului canonic, Liviu Stan a studiat şi la Facultăţile de Teologie şi Drept la Atena (1932-1934). După 1934 a mai urmat cursuri de teologie, drept şi litere la Universitatea din Varşovia, apoi cursurile Facultăţii de Drept canonic şi de Teologie a Universităţii Gregoriene din Roma (1935-1936), precum şi cursuri de filosofie şi drept la Munchen (1936-1937). În cadrul acestor studii, Liviu Stan şi-a finalizat teza de doctorat în teologie (1936), un adevărat monument al Dreptului canonic ortodox din perspectivă istoric-canonică, Mirenii în Biserică, Sibiu, 1939, „operă care aşează pe baze noi, reale, colaborarea dintre elementul cleric şi laic în cadrul Bisericii Ortodoxe”[1]. Din 1937 devine profesor universitar la Academia Teologică din Sibiu, din 1943 titularul disciplinei Drept bisericesc, pentru ca din 1949 să se transfere ca profesor la Institutul Teologic din Bucureşti unde a funcţionat până în anul 1972. Profesorul Liviu Stan, în urma studiilor de specialitate din ţară şi din străinătate, s-a implicat în cercetarea ştiinţifică, cunoscând şi multe limbi moderne şi clasice, fiind întotdeauna în strânse legături cu colegii săi din străinătate şi bine informat asupra problemelor, preocupărilor şi proiectelor canoniştilor ortodocşi[2]. A participat la Conferinţele Panortodoxe de la Rhodos (1961) şi Chambésy (1968), precum şi la Adunarea generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Uppsala (1968). Fiind un canonist foarte competent, cu o vastă operă în Drept canonic, a participat la numerose conferinţe în străinătate, a publicat în cele mai importante reviste ortodoxe, primind în anul 1968 titlul de Doctor honoris causa al Facultăţii de Teologie din Tesalonic. Încetarea sa din viaţă în 1973 a lăsat un mare gol în învăţământul teologic superior[3], în urma sa rămânând „o operă deosebit de valoroasă, iar prin întreaga activitate s-a afirmat ca un teolog şi canonist desăvârşit care a făcut cinste şcolii teologice şi Bisericii Ortodoxe Române pe care cu devotament a slujit-o”[4].
[1] Sorin JOANTĂ, Contribuţia Pr. Prof. Dr. Liviu Stan la dezvoltarea dreptului bisericesc, Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2002, p. 5.
[2] REDACŢIA, „Necrolog Pr. Prof. Dr. Liviu Stan”, in: Biserica Ortodoxă Română, 3-5 (1973), p. 479.
[3] Ibid., p. 478.
[4] Sorin JOANTĂ, Contribuţia Pr. Prof. Dr. Liviu Stan la dezvoltarea dreptului bisericesc, p. 8.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu