Un grup de preoti din jud. Gorj va participa la un schimb intercultural în capitala Bulgariei, Sofia

În perioada 26 - 31 martie a.c., o delegație a Facultății de Teologie din Craiova, constituită din Lector univ. dr. Iulian Mihai L. Constantinescu, pr. Sârbu Ciprian (Parohia Brănești), pr. Făiniși Antonie (Parohia Strâmba Jiu), pr. Stoicoiu Nicolae (Parohia Cartiu) și pr. Popescu Ovidiu (Parohia Strâmtu) va participa la un atelier intercultural organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Sf. Kliment Ochridsky” din Sofia, Bulgaria.

Mobilitatea se desfășoară în cadrul Poiectului ”Metode Interculturale de Dezvoltare Comunitară” finanțat de Comisia Europeană prin Programul de învățare pe tot parcursul vieții Grundtvig și derulat de Facultatea de Teologie a Universității din Craiova, în calitate de instituție coordonatoare, în parteneriat cu alte 4 instituții europene: Facultatea de Teologie a Universităţii „Sf. Kliment Ochridsky” din Sofia – Bulgaria (http://www.uni-sofia.bg/index.php/eng/faculties/faculty_of_theology2), Europe Direct – Carrefour Europeo Emilia - Italia (http://www.europedirect-emilia.eu/Carrefour/it/Partners/index.asp), Institutul Teologic al Bisericii Evanghelice Luterane Estoniene (http://ui.eelk.ee/english.php) şi Şcoala Norvegiană de Teologie din Oslo (http://www.mf.no/index.cfm?id=179065). Proiectul îşi propune să creeze un cadru adecvat facilitării schimbului de experienţă şi colaborării între cele cinci instituţii partenere, în scopul dezvoltării abilităţilor unui număr de 80 de preoţi din comunităţile rurale defavorizate din ţările de origine ale partenerilor în proiect, de a contribui la procesul de dezvoltare a comunităţilor în care aceştia activează.

În cadrul atelierului intercultural organizat de partenerii din Bulgaria, reprezentanții Facultății de Teologie vor participa la diferite activităţi care au ca scop facilitarea schimbului de experienţă şi identificarea de modalităţi comune de implicare a Bisericilor creştine în dezvoltarea comunitară. Pe agenda atelierului intercultural se regăsesc activităţi precum:
• prezentarea instituțiilor partenere;
• prezentarea Bisericii Ortodoxe Bulgare în contextul societății actuale și prezentarea activităților sociale bisericești de către Prof. Andrian Aleksandrov, respectiv de Prof. Kostadin Nushev; alte prezentări vor mai avea Prof. Veska Zhivkova și Prof. Klara Stamatova;
• întâlnire cu decanul Facultății de Teologie a Universității „Sf. Kliment Ochridsky” din Sofia, Prof. Emil Traychev și prezentarea misiunii Bisericii Ortodoxe Bulgare în păstrarea păcii, de către Svetoslav Ribolov; prezentarea metodelor de dezvoltare comunitară de către fiecare participant;
• vizitarea unor centre de asistență socială, școli de duminică și fundații ale parohiilor din mediul rural, în regiunea Plovdiv și apoi în Blagoevgrad și identificarea celor mai bune practici de dezvoltare comunitară;
• întâlniri de cunoaştere şi discuţii cu preoţi și diaconi care activează în parohiile rurale vizitate;
• pelerinaj la Sfânta Mănăstire Rila, unde se va încheia seminarul din Bulgaria.

Menționăm, totodată, că atelierul intercultural organizat de partenerul din Bulgaria este cel de-al patrulea din cele cinci care se vor desfășura până la finalul proiectului, și care urmăresc facilitarea cunoașterii reciproce a preoților participanți la proiect, schimbului de bune practici în domeniul dezvoltării comunitare și împărtășirea de experiențe proprii fiecărei țări.

Rezultatul final al proiectului, care se va încheia în iulie 2011, urmărește înființarea și funcționarea unei rețele interculturale de dezvoltare comunitară, care, prin intermediul celor 5 instituții partenere în proiect, va constitui o interfață între grupurile de preoți din cele 5 țări participante la proiect, în vederea identificării și diseminării celor mai eficiente și inovative metode de participare și implicare a preoților la nivelul comunităților lor, în vederea producerii unor schimbări pozitive pentru membrii acestora.


Facultatea de Teologie,
Secretariatul proiectului
0766.44.75.63

NOUL MITROPOLIT AL CLUJULUI ESTE IPS ANDREI ANDREICUŢ

Noul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului este Înaltpreasfinţitul Andrei. Sfântul Sinod a ales astăzi prin vot secret pe Înaltpreasfinţitul Andrei ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Radio TRINITAS ne informează că Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, după alegerea ca mitropolit, a declarat: „Gândul este să continui misiunea deosebit de bogată pe care a întreprins-o Înaltpreasfinţitul Bartolomeu. Voi încerca pe cât se poate să conlucrez cu clerul şi cu poporul, pentru viaţă duhovnicească aleasă. Nu vom neglija, sper, nici slujirea socială, pentru că cele două aripi care îl ridică pe om spre Dumnezeu sunt viaţa duhovnicească şi pe de altă parte implicarea socială. Credinţa trebuie dublată de faptă, nu se poate altfel. Sper să ne ajute Dumnezeu să îndeplinim misiunea cea bună pentru Biserica Domnului Iisus Hristos. Aşa cum spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în conlucrarea cu Preafericirea Sa, cu Sfântul Sinod şi în comuniune cu celelalte eparhii, într-o lume în care este foarte multă nevoie de duhovniciei şi de Dumnezeu, trebuie să punem umăr la umăr şi să împlinim misiunea Bisericii Lui'.

Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ s-a născut la 24 ianuarie 1949, în satul Oarţa de Sus, judeţul Maramureş, din părinţii Andrei şi Elena. A urmat liceul în Cehul Silvaniei şi cursurile Facultăţii de Construcţii Căi Ferate din Bucureşti (între anii 1967-1972). După terminarea facultăţii a fost repartizat inginer la Întreprinderea de Construcţii Căi Ferate din Cluj-Napoca.

Începând cu anul 1976 a urmat Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, licenţiindu-se în vara anului 1978. În august 1978 a fost hirotonit preot de către Înaltpreasfinţitul Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului, activând apoi ca preot paroh timp de şapte ani în oraşul Turda (judeţul Cluj).

Din toamna anului 1985 a fost transferat, la cererea Preasfinţitului Episcop Emilian Birdaş, la Parohia Ortodoxă Română Maieri I din Alba Iulia şi ulterior numit vicar administrativ. A urmat cursurile de doctorat ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (începând cu anul 1985), avându-l drept îndrumător pe P.C. Arhid. Prof. Univ. Dr. Petru I. David. Teza şi-a pregătit-o în cadrul aceleiaşi secţii – Teologie sistematică – sub îndrumarea părintelui prof. univ. dr. Dumitru Popescu, obţinând titlul de „Doctor în Teologie” în anul 1998.

În 25 februarie 1990 a fost ales şi hirotonit arhiereu-vicar pentru Episcopia de Alba Iulia, în 4 martie 1990 a fost numit episcop locotenent al Episcopiei Alba Iulia, iar din luna iunie a aceluiaşi an a devenit episcop titular. În 16 iulie 1998 Episcopia Alba Iuliei a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, iar titularul ei la rangul de arhiepiscop.

http://www.basilica.ro/

Cuvânt de preţuire şi binecuvântare a femeii

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, marţi, 8 martie 2011:

Deşi Ziua Internaţională a Femeii nu este o sărbătoare creştină, ci o expresie a umanismului secularizat, totuşi ea poate fi un prilej de a evidenţia preţuirea pe care o acordă Biserica femeii credincioase.

Anul acesta, sărbătorirea Zilei Internaţionale a Femeii (8 martie) poate fi conexată cu o temă de reflecţie majoră în Biserica Ortodoxă Română. Este vorba de importanţa „Sfintei Taine a Cununiei”, ca sfinţire a legăturii de iubire dintre bărbat şi femeie sau încoronarea lor „cu cinste şi mărire”, pentru a trăi o viaţă binecuvântată în vederea fericirii şi a mântuirii. Prin această sfântă Taină a Cununiei, femeia fecioară devine soţie şi apoi mamă, dacă naşte copii. Unirea aceasta a fost binecuvântată de Dumnezeu mai întâi în Rai (Facere 2, 24), iar Hristos-Domnul a sfinţit Nunta la Cana Galileii, unde a participat împreună cu Mama Sa şi cu sfinţii Săi ucenici, săvârşind acolo prima Sa minune, adică prefăcând apa în vin, spre bucuria tuturor, graţie mijlocirii Maicii Domnului. Prin aceasta, se vede că familia se află în centrul iubirii şi binecuvântării lui Hristos şi în grija Bisericii Sale. Luminat de Evanghelia lui Hristos, creştinismul a consacrat definitiv în istorie demnitatea supremă şi valoarea unică a persoanei umane, indiferent de gen, rasă ori poziţie socială. Faptul că „în Hristos nu mai este nici bărbat, nici femeie” (cf. Galateni 3, 28) înseamnă că şi unul şi celălalt sunt în primul rând persoane, adică fiinţe raţionale, libere şi iubitoare, create după chipul lui Dumnezeu sau al Sfintei Treimi (cf. Facere 1, 27). Deci, bărbatul şi femeia ca persoane sunt fiinţe egale şi complementare, chemate la comuniune de iubire, dincolo de orice condiţionări fizice, biologice sau sociale. În această perspectivă, relaţia care se stabileşte între dimensiunea umană masculină şi cea feminină nu mai poate fi gândită ca un raport de forţe concurențiale în plan biologic, intelectual şi social. Iar în plan spiritual, sfinţenia exprimă cel mai bine egalitatea dintre bărbat şi femeie, întrucât sfinţii bărbaţi şi sfintele femei din calendar se bucură de aceeaşi cinstire din partea Bisericii. Arhetipul iubirii dintre bărbat şi femeie este legătura de iubire dintre Dumnezeu şi umanitate, mai precis iubirea sfântă dintre Hristos şi Biserica Sa, numită nu doar Trup al lui Hristos (cf. 1 Corinteni 12, 27; Efeseni 4, 12), ci şi Mireasă a lui Hristos (cf. Apocalipsa 19, 7; 21,9).

Prin iubirea milostivă şi binecuvântarea sfinţitoare a Preasfintei Treimi, femeia a devenit, în Maria din Nazaret, Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, pentru ca în Fiul ei, Iisus Hristos, să fie veşnic unite Dumnezeirea şi umanitatea. Astfel, femeia credincioasă şi smerită a fost chemată să nască pe Fiul lui Dumnezeu ca Om pe pământ, pentru ca umanitatea să se poată înălţa la viaţa cerească. După modelul Maicii Domnului, vocaţia sfântă a femeii este de a da viaţă şi de-a cultiva comuniunea de viaţă în familie şi societate, întrucât numai comuniunea de iubire smerită poate fi viaţă adevărată. Astfel, însăşi participarea femeii la viaţa publică are, de cele mai multe ori, o considerabilă pondere benefică. Femeia aduce un plus de suflet, de căldură, de comuniune prin prezenţa, cuvintele şi activitatea sa, participarea ei afectivă la promovarea vieţii în comuniune fiind un factor pozitiv, uneori chiar esenţial în demersul de soluţionare promptă a unor cazuri de suferinţă socială.

Astăzi trăim într-o lume înrobită de goana după profitul material imediat şi multiplu, încât omul pierde tot mai mult sensul vieţii sale şi capacitatea de-a discerne între valorile perene şi succesele efemere, între nobleţea sufletului şi abilitatea pragmatică. Odată cu pierderea acestui discernământ, slăbeşte atât credinţa omului în dobândirea vieţii veşnice sau a mântuirii, cât şi iubirea adevărată în familie şi societate. Prin urmare, este vital să ieşim din carapacea individualismului nostru egoist şi să cultivăm iubirea smerită faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri. În acest sens, să ne gândim astăzi, în stare de rugăciune şi solidaritate, în primul rând la mulţimea femeilor care suferă din cauza sărăciei, şomajului, bolilor, migraţiei, divorţului, singurătăţii, violenţei domestice şi multor umilirii. De asemenea, să ne gândim, cu preţuire şi recunoştinţă, la mulţimea femeilor credincioase şi harnice, înţelepte şi curajoase care ajută familia, Biserica şi societatea să cultive darul sfânt al vieţii ca existenţă în comuniune de iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni. Adresăm tuturor femeilor, dar mai ales celor care sunt soţii şi mame credincioase, cuvânt de preţuire şi binecuvântare pentru prezenţa şi lucrarea lor benefică în familie, Biserică şi societate.

Preasfânta Treime, pentru rugăciunile Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor, să lumineze şi să umple de bucurie toată lucrarea cea bună şi folositoare a femeilor din poporul român, întru mulţi şi fericiţi ani!



† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

www.basilica.ro

Posturi nepermise

Separarea crestinilor de pagani, iudei sau eretici la sarbatori

"Daca un cleric s-ar afla postind in ziua Duminicii sau a sambetei (afara numai de una), sa se cateriseasca; iar daca va fi laic, sa se afuriseasca." (Canonul 66 apostolic).

Canonul dispune caterisirea clericului si afurisirea mireanului care ar ajuna sambata, cu exceptia Sambetei Mari, cand se posteste in amintirea sederii Mantuitorului in mormant. Insa, ereticii marcioniti si apolinaristi posteau sambata in amintirea celor raposati. De asemenea, nu este ingaduit postul Duminica, caci aceasta zi este una de bucurie, amintudu-ne de Invierea Domnului, iar postul comporta umilinta si cainta. Totusi, Biserica Romei, la inceputul secolului al IV-lea, a introdus postul in zi de sambata in locul celui de miercuri.

"Daca un episcop, sau presbiter, sau diacon, sau oricine din ceata clericilor, ar posti impreuna cu iudeii, sau ar tine sarbatorile impreuna cu dansii, sau ar primi de la dansii daruri de sarbatori, precum azime, sau ceva de acest fel, sa se cateriseasca; iar daca va fi laic, sa se afuriseasca." (Canonul 70 apostolic).

Nu se cuvine nici clericilor si nici crestinilor, in general, sa se roage sau sa serbeze impreuna cu iudeii, deoarece prin aceasta ar deveni complici cu ei si ar aproba tacit atitudinea dusmanilor lui Hristos. Daca aceasta dispozitie ar fi incalcata de un cleric, sa fie caterisit, iar daca ar fi mirean, sa fie afurisit. De asemenea, canonul interzice crestinilor sa accepte mancare de la iudei, precum azima, dupa cum obisnuiesc ei la Paste si la sarbatori.

"Fiindca am aflat ca cei din cetatea Romei postesc in sambetele Sfantului Post al Patruzecimii, impotriva regulilor traditiei bisericesti, Sfantul Sinod hotaraste ca si in biserica Romei trebuie sa fie in vigoare, neschimbat, canonul care zice: "Daca un cleric s-ar afla postind in ziua Duminicii sau a sambetei, afara numai de una, sa se cateriseasca; iar daca va fi laic, sa se afuriseasca." (Canonul 55, Sinodul II Trulan).

Desi in Biserica Romei a fost introdus obiceiul de a se ajuna in sambetele Patruzecimii, totusi Biserica universala nu a fost de acord cu aceasta cutuma, care este contrara practicii orientale, dar si dispozitiilor canonului 66 apostolic. Astfel, reiterand prescriptia anterioara, Sinodul constantinopolitan a dispus conformarea Bisericii din Roma la aceasta norma.

"De asemenea, am aflat ca si in tara armenilor si in alte locuri unii mananca oua si branza in sambetele si in duminicile Sfintei Patruzecimi. Deci, s-a hotarat si aceasta ca Biserica lui Dumnezeu, cea din toata lumea, urmand unei singure randuieli, sa tina postul si sa se departeze, precum de tot felul de junghieri si de jertfe, asa si de oua si de branza, care sunt rodul si nasterea acelora, de la care ne infranam. Iar daca nu ar pazi-o pe aceasta, daca vor fi clerici, sa se cateriseasca; iar daca vor fi laici, sa se afuriseasca." (Canonul 56, Sinodul II Trulan).

Timpul postului Patruzecimii, fiind un timp de pocainta si de intristare, trebuie sa fie respectat intru totul, crestinii ferindu-se de mancarurile cu carne. Insa, deoarece in Armenia si in alte locuri, conform canonului, era obiceiul de a se manca oua si branza, Sinodul interzice aceasta incalcare a dispozitiei anterioare, hotarand caterisirea clericului si afurisirea laicului, care ar observa practica armenilor. Biserica noastra a raspuns afirmativ la intrebarea daca pestele trebuie considerat intre junghieri, interzicand astfel consumarea pestelui in postul Patruzecimii; totusi, a fost ingaduita consumarea icrelor in zilele de sambata si Duminica din aceasta perioada.

"Daca cineva, pentru asceza simulata, ar ajuna Duminica, sa fie anatema." (Canonul 18, Sinodul local de la Gangra).

Considerand ca Duminica, prin excelenta, este zi de bucurie, acest canon interzice crestinilor sa ajuneze in aceasta zi saptamanala. Concomitent este condamnata si invatatura ereticilor eustatieni, care nu observau insemnatatea acestei zile, practicand ajunarea.

"Nu se cuvine crestinilor sa urmeze obiceiurilor iudaice si sambata sa o petreaca in repaus, ci sa lucreze in ziua aceasta. Duminica insa, cinstindu-o cu deosebire, crestinii sa o petreaca in odihna, daca le-ar fi cu putinta. Iar daca s-ar afla ca sunt iudaizanti, sa fie anatema de la Hristos." (Canonul 29, Sinodul local de la Laodiceea).

Acest canon interzice serbarea sambetei, tocmai pentru a nu le da crestinilor prilej sa se piarda din vedere importanta Duminicii.

"Nu se cuvine a tine sarbatorile cu paganii si a se face partasi de nelegiuirea lor." (Canonul 39, Sinodul local de la Laodiceea).

"Se cuvine ca monahii sa ajuneze miercurea si vinerea din saptamana branzei; si dupa apolisul Liturghiei Darurilor celor inainte sfintite, sa manance branza, oriunde ar vietui, spre surparea invataturii lui Iacobi si a ereziei tetraditilor." (Canonul 33, Nechifor Marturisitorul).

Concluzii

Acest canon interzice postul si respectarea zilelor de sarbatoare, care nu au fost randuite de Biserica, tocmai pentru a nu se asemana crestinii cu iudeii sau ereticii.

Astfel:

1. Este supus afurisirii crestinul care va posti sambata sau duminica; clericul care va face asemenea va fi caterisit. Exceptie de la regula este ziua Sambetei celei Mari.

2. Nu este permis clericului de a posti concomitent cu paganii, iudeii sau ereticii, nici a manca impreuna cu acestia; cel care incalca aceasta dispozitie este supus pedepsei caterisirii.

3. Nu este ingaduita consumarea prodeselor din carne, precum si lactate sau oua in perioada postului Patruzecimii, precum faceau armenii.

4. Crestinii, dar in mod special clericii, nu trebuie sa tina sarbatori impreuna cu paganii, iudeii si ereticii.

Prof. Dr. Dimitrie Boroianu