IPS Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

Noul Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, Irineu Popa, a fost întronizat, ieri, la Craiova. La ceremonia oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de un sobor de 18 arhierei, în Catedrala „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“, au participat preoţi şi credincioşi din Oltenia şi din alte zone ale ţării, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice româneşti. În primul cuvânt rostit în calitate de arhipăstor pentru credincioşii din Oltenia, IPS Mitropolit Irineu a schiţat programul pastoral pe care îl va adopta în noua sa misiune.
Înalt Preasfinţitul Irineu Popa este, de ieri, Mitropolitul credincioşilor ortodocşi din Oltenia. Ceremonia de întronizare a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată de soborul de arhierei prezenţi la Craiova, condus de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un număr impresionat de preoţi şi diaconi. Au slujit alături de IPS Mitropolit Teofan, următorii ierarhi: IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului; IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei; IPS Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale; IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; IPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei; PS Gherasim, Episcopul Râmnicului; PS Timotei, Episcopul Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului; PS Lucian, Episcopul Caransebeşului; PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului; PS Sebastian, Episcopul Slatinei; PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria; PS Gurie Gorjeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei; PS Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; PS Irineu Slătineanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului şi Mitropolit ales al Mitropoliei Olteniei şi PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului.
„Vrednic este!“
După Sfânta Liturghie a avut loc ceremonia propriu-zisă de întronizare. Momentul solemn a început cu citirea Gramatei Patriarhale de către Preasfinţitul Episcop Gurie Gorjeanul, după care PS Irineu a primit însemnele mitropolitane. Astfel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit pe rând crucea pectorală, engolpionul, camilafca neagră cu cruce şi cârja mitropolitană, „ca să păstoriţi turma cuvântătoare a lui Hristos din Mitropolia Olteniei, cea încredinţată Înalt Preasfinţiei Voastre“.
După aceasta, IPS Mitropolit Teofan şi IPS Mitropolit Laurenţiu l-au condus pe IPS Irineu spre tronul mitropolitan, iar Patriarhul a rostit: „Vă înălţăm şi Vă aşezăm, de Hristos iubitorule şi al nostru preaiubit frate în Domnul, Înalt Preasfinţite Părinte Irineu în tronul de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei“. Apoi, IPS Mitropolit Irineu a binecuvântat credincioşii cu dichero-tricherele aduse de diaconi.
Felicitat de preşedinte şi de premier
După aceste momente solemne, PF Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de felicitare, prin care a subliniat, în primul rând, misiunea arhiereului în Biserică şi grija sa pentru credincioşii pe care trebuie să-i conducă pe calea mântuirii, dar şi responsabilitatea pe care IPS Irineu o va avea în noua slujire.
Prezent la Craiova, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, l-a felicitat pe noul mitropolit întronizat, precizând că prezenţa domniei sale la acest eveniment este un act de patriotism, întrucât Biserica Ortodoxă Română este Biserica noastră naţională. Referindu-se la faptul că Mitropolia Olteniei este un spaţiu de cultură şi de spiritualitate, preşedintele a dat câteva exemple care întăresc această afirmaţie: „Tismana, ctitoriile domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, Cozia, Polovragi sau Hurezi sunt doar câteva exemple de cultură sfântă românească europeană şi cultură sfântă a lumii, prin includerea acestor mănăstiri în patrimoniul UNESCO. Mai mult decât atât, spaţiul Mitropoliei Olteniei este şi un spaţiu de voinţă românească“, a subliniat preşedintele.
În continuare, domnul Gigel Sorinel Ştirbu, ministru secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor, a citit un mesaj din partea premierului Călin Popescu-Tăriceanu care şi-a exprimat bucuria de a saluta acest eveniment important pentru viaţa Bisericii Ortodoxe Române. „Este un prilej de a privi cu încredere şi speranţă la lucrarea în slujba Bisericii Ortodoxe Române, în folosul tuturor cetăţenilor din această zonă, prin misiunea pentru care a fost ales noul mitropolit al Olteniei“, a transmis Tăriceanu.
Vorbind despre activitatea semnificativă în contextul învăţământului teologic din România şi de cultura reală a dialogului, concretizată în cadrul întrunirilor ecumenice din ţară şi străinătate a IPS Mitropolit Irineu, prim-ministrul României s-a adresat acestuia, precizând că a devenit arhipăstor într-o mitropolie cu importante rezonanţe istorice. „Fiind un cunoscător şi trăitor al acestei tradiţii spirituale, avem încrederea că veţi actualiza, în viaţa de zi cu zi a credincioşilor din această zonă a României, aceste mărturii şi valori ale patrimoniului spiritual şi cult românesc“, s-a exprimat domnul Tăriceanu.
„Bine aţi venit!“
Cuvântul de bun venit din partea Centrului Eparhial Craiova a fost rostit de către părintele consilier Ştefan Resceanu. Acesta a schiţat pe scurt calităţile şi activitatea de până acum ale noului mitropolit, ca garanţie a implicării şi a reuşitei în plan mai larg în Mitropolia Olteniei. „Plaiul sfinţit de paşii Sfântului Nicodim de la Tismana, de Sfântul Calinic de la Cernica şi ocrotit de Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistriţa Vă primeşte Înalt Preasfinţite Irineu, ca pe cel ce aţi crescut şi v-aţi format cu credinţă şi cu dragoste în aceste izvoare, cu toată bucuria şi dragostea... Înalt Preasfinţia Voastră, aveţi mare avantaj că lucrarea la care porniţi astăzi nu vă este cu totul necunoscută şi nici cei cu care veţi lucra, în frunte cu PS Episcop-Vicar Gurie Gorjeanul. Aţi fost, alături de IPS Teofan, cunoscător şi ajutor în cele ce a iniţiat în Arhiepiscopia Craiovei: reînfiinţarea istoricei Episcopii a Severinului şi Strehaiei, a Episcopiei Slatinei, a Tipografiei eparhiale, a Centrului de pelerinaj, a numeroase aşezăminte sociale, a postului de radio Logos şi a tuturor împlinirilor în plan duhovnicesc. Acestea toate şi, în mod deosebit, Aşezământul «Buna Vestire» şi Colegiul Naţional «Buna Vestire», constituie dovada implicării majore a Înalt Preasfinţiei Voastre în slujirea celor neajutoraţi şi garanţia implicării şi reuşitei în plan mai larg în Mitropolia Olteniei. Toate acestea mă îndreptăţesc ca, în numele preoţimii, a monahilor şi a monahiilor, a clerului, a profesorilor, a studenţilor, teologilor şi binecredincioşilor creştini din Arhiepiscopia Craiovei şi Mitropolia Olteniei să vă spunem Înalt Preasfinţite Irineu - «Bine aţi venit!»“.
Apoi, IPS Părinte Mitropolit Irineu a adresat primul cuvânt în calitatea sa de Mitropolit al Olteniei, prin care a arătat rolul Bisericii în lumea de astăzi şi a schiţat programul pastoral pe care îl va adopta în noua sa demnitate.
Printre proiectele pe care le va demara, IPS Irineu a amintit dinamizarea vieţii pastoral-misionare, prin consolidarea parohiilor existente şi prin înfiinţarea de altele noi, potrivit cerinţelor pastorale actuale; continuarea catehezei pentru credincioşi la nivelul parohiei; apropierea tinerilor de Biserică, prin programe sociale şi culturale; apropierea intelectualilor de Sfânta Biserică; refacerea vieţii monahale printr-o participare activă la rânduielile şi slujbele din sfintele mănăstiri de pe cuprinsul eparhiei.
La final, soborul arhiereilor, care au slujit ieri la Catedrala oltenilor, a ieşit pe platoul special amenajat în faţa Catedralei mitropolitane, unde PF Părinte Patriarh Daniel şi IPS Părinte Mitropolit Irineu au vorbit credincioşilor prezenţi la eveniment, binecuvântându-i.
„Vom lucra ca toţi să treacă de la confruntare, la cooperare“
Fragment din cuvântul IPS Mitropolit Irineu, rostit ieri, după întronizare
În duh de părintească purtare de grijă şi ca Părinte al tuturor clericilor şi credincioşilor din această regiune, ne vom strădui să adoptăm măsuri concrete de ajutorare a parohiilor sărace şi să intensificăm activitatea social-filantropică în societate.
Ne vom strădui, în egală măsură, să apropiem pe intelectuali de Sfânta Biserică, printr-o diversitate de programe evanghelice şi filocalice. În acest domeniu, vom fi călăuziţi de experienţa noastră academică, pe care dorim s-o extindem în toată Mitropolia noastră. Vom avea în vedere accesul direct al credincioşilor noştri la textele sfinte şi la spiritualitatea adevărată a Bisericii.
Ne vom îndrepta preocuparea în vederea ajutorării spirituale a sufletelor înnegurate şi lipsite de ocrotire duhovnicească, atât a celor din spitale, cât şi a celor din orfelinate.
Vom insista, permanent, ca mărturia credinţei noastre, într-o lume în schimbare şi într-o societate secularizată, să fie în sensul dragostei lui Dumnezeu faţă de om.
Ne vom strădui ca dezbinările să fie vindecate prin Evanghelia iubirii lui Hristos, mărturisind credinţa în Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească.
Vom lucra ca toţi laolaltă, clerici şi mireni, să treacă de la polemică la dialog, de la confruntare la cooperare şi ajutorare frăţească.
„Ne vom strădui să refacem viaţa monahală“
Întrucât, în anii din urmă, s-a înregistrat o slăbire progresivă a disciplinei bisericeşti, credem că atitudinea unora de a trece peste Sfintele Canoane şi peste rânduielile bisericeşti, precum şi a altora care trec de la Ortodoxie la catolicism sau la greco-catolicism, nu este după Biserica noastră şi după Sfinţii Părinţi, ci, dimpotrivă, condamnabilă.
Ca părinte sufletesc, conştient de mântuirea credincioşilor noştri, sunt pe deplin convins că Sfânta Euharistie trebuie să fie manifestarea cea mai intensă a vieţii noastre ortodoxe. Pentru aceasta, vom reafirma principiul fundamental al eclesiologiei noastre, anume că, fără de Mântuitorul Hristos nu putem face nimic. Deci, trebuie să ne silim să ne împărtăşim cât mai des, cu o pregătire adecvată prin spovedanie şi pocăinţă.
Ne vom strădui să refacem viaţa monahală printr-o participare activă la rânduielile şi slujbele din sfintele noastre mănăstiri. Vom veghea ca stareţii şi stareţele să slujească Domnului şi comunităţilor încredinţate lor de Mântuitorul Hristos, cu frică şi cu cutremur, bine ştiind că mântuirea lor depinde de a celor pe care îi conduc. De asemenea, vom veghea la respectarea cu stricteţe a rânduielilor Sfinţilor Părinţi, înlăturând plimbările dintr-o mănăstire în alta, în căutarea unui loc mai uşor sau mai confortabil.
Sursa: http://www.ziarullumina.ro/ ; 28 iulie 2008

IPS PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA A FOST INTRONIZAT ASTAZI MITROPOLIT AL OLTENIEI

Peste 1.000 de persoane au luat parte astăzi, la ceremonia de întronizare a noului mitropolit al Olteniei, ÎPS Irineu Popa.
Slujba, la care a participat şi preşedintele ţării, Traian Băsescu, a avut loc la Catedrala Mitropolitană, Biserica Sf Dumitru. Băsescu a fost întâmpinat de primarul Craiovei, Antonie Solomon, şi aplaudat de oamenii aflaţi în curtea catedralei. În interiorul lăcaşului de cult au intrat doar 200 de persoane, restul urmărind evenimentul pe două plasme amplasate de organizatori. Preşedintele Băsescu, sosit în jurul orei 11:30, a mărturisit că “participarea la ceremonia de întronizare este un act de patriotism”.
“Mă înclin în faţa dumneavoastră şi vă mărturisesc că astăzi sunt un ortodox oltean, venit să îşi întâmpine noul mitropolit. Oltenia este o puternică vatră de ortodoxism, şi mă refer aici la tot ceea ce înseamnă spiritualitate în această zonă,” a spus preşedintele.Slujba de întronizare a fost oficiată de PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. La ceremonie au participat mitropoliţi din toate zonele ţării, slujba liturgică fiind oficiată de fostul Mitropolit al Olteniei, ÎPS Teofan Savu, actualmente Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
ÎPS Irineu Popa este cel de-al şaselea mitropolit al Olteniei. De la înfiinţare, din anul 1939, postul a mai fost ocupat de Nifon Criveanu, Firmilian Marin, Teoctist Arăpaşu, Nestor Vornicescu şi Teofan Savu.
Irineu Slătineanul s-a născut la 16 noiembrie 1957, în localitatea Perişani, judeţul Vâlcea, numele de botez fiind Ioan. Este licenţiat în teologie la Bucureşti şi a făcut studii teologice la Paris, iar în 1991 a fost numit doctor în teologie la Institutul Saint Serge din capitala Franţei. Din 1991 este arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, iar din 1994 este şi conferenţiar la Facultăţile de teologie din Sibiu şi Craiova.
Noul mitropolit îşi doreşte apropierea tinerilor şi intelectualilor de biserică
"Vom sprijini apropierea tinerilor de biserică prin programe sociale şi culturale şi ne vom strădui, în egală măsură, să apropiem pe intelectuali de biserică printr-o diversitate de programe evanghelice şi filocalice. Ne vom îndrepta preocuparea în vederea ajutorării spirituale a sufletelor îngreunate şi lipsite de ocrotire duhovnicească, atât a celor din spitale, cât şi a celor din orfelinate', a spus Irineu Popa, citat de Agerpres. Mitropolitul Olteniei şi-a exprimat convingerea că este necesară reformularea modului de a gândi şi de a trăi în Hristos al clericilor, monahilor şi creştinilor, iar pentru aceasta consideră că trebuie promovată o strategie nouă de a recupera spiritualitatea specifică primelor comunităţi creştine.
Irineu Popa a spus că şi-a propus să realizeze o serie de proiecte, cum ar fi dinamizarea vieţii pastoral-misionare, prin consolidarea parohiilor existente şi prin înfiinţarea altora noi, sprijinirea parohiilor sărace şi intensificarea activităţii social-filantropice în societate. De asemenea, şi-a propus să continue cateheza pentru credincioşi la nivelul parohiei, pentru că, uneori, sub pretextul orei de religie, s-a diminuat necesitatea catehezei. Mitropolitul Olteniei a făcut referire şi la disciplina bisericească, afirmând că în ultimii ani s-a înregistrat o "slăbire progresivă" a acesteia, iar "atitudinea unora de a trece peste Sfintele Canoane şi peste rânduielile bisericeşti, precum şi a altora care trec de la ortodoxie la catolicism sau la greco-catolicism este condamnabilă".

Sursa: http://www.evz.ro/ ; 27 iulie 2008.

ÎN ATENŢIA POSTURILOR DE TELEVIZIUNE DIN ROMÂNIA


Duminică, 27 iulie 2008, între orele 9:00 – 13:30, Patriarhia Română, prin postul de televiziune TRINITAS TV, oferă cu titlu gratuit şi fără obligaţii contractuale imagini în direct de la Sfânta Liturghie oficiată în catedrala mitropolitană din Craiova şi de la ceremonia de întronizare a Înaltpreasfinţitului Irineu Popa, noul mitropolit al Olteniei.Posturile de televiziune din România interesate de acest eveniment vor putea prelua transmisiunea directă a televiziunii TRINITAS TV prin satelit, parametrii de recepţie fiind următorii:Satelit: Eutelsat W2 16° EFrecvenţa: 11.055.5 MHzPolarizare: HSimbol Rate: 3327Frecvenţa (FEQ): 5/6 sau automatMenţionăm că transmisiunea în direct va acoperi integral evenimentul, fără comentariu şi fără intercalarea de alte materiale documentare.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Sursa: www.basilica.ro ; 25 iulie 2008

PROMOVARE

IPS PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA, DECANUL FACULTĂŢII DE TEOLOGIE DIN CRAIOVA, VA FI ÎNTRONIZAT LA CRAIOVA PE 27 IULIE 2008

Ceremonia de întronizare a Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu Popa, noul mitropolit al Olteniei

Duminică, 27 iulie 2008, în catedrala mitropolitană cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Craiova, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, va oficia Sfânta Liturghie (de la ora 9:00) şi ceremonia de întronizare a Înaltpreasfinţitului Părinte Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, noul Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei (de la ora 11:30). La eveniment vor participa membri ai Adunării Eparhiale ai Arhiepiscopiei Craiovei, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice locale, preoţi, monahi şi credincioşi din Oltenia şi alte regiuni ale ţării.Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu Popa a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 8-9 iulie 2008.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Sursa: www.basilica.ro ; 25 iulie 2008.

RELAŢII INTERORTODOXE

Delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române la aniversarea a 1020 de ani de la creştinarea poporului rus

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, Preasfinţitul Părinte Casian, Episcopul Dunării de Jos şi Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar patriarhal, va participa la Kiev, în zilele de 26-28 iulie 2008, la festivităţile prilejuite de aniversarea a 1020 de ani de la creştinarea poporului rus, în timpul cneazului Vladimir al Kievului.Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române va transmite participanţilor la această aniversare din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, următorul mesaj: Sanctităţile Voastre,Înaltpreasfinţia Voastră Vladimir,Prea Iubiţi Fraţi întru Arhierie,Distinşi Participanţi,Cu multă dragoste în Domnul nostru Iisus Hristos, suntem recunoscători Bunului Dumnezeu, ierarhilor şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe din Ucraina de a ne fi făcut părtaşi la bucuria prilejuită de momentele aniversare pe care le sărbătoriţi în aceste zile.Această sfântă şi mare sărbătoare, împlinirea a 1020 de ani de la creştinarea poporului rus, în timpul cneazului Vladimir de Kiev, este încă o dovadă a faptului că Duhul lui Dumnezeu ne călăuzeşte paşii pe calea credinţei, a dragostei şi a unităţii Bisericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca slujitori ai Bisericii Sale bimilenare. În acest spaţiu al Răsăritului creştin sfinţit şi resfinţit de sângele martirilor, Bisericile noastre sunt chemate să arate, pe lângă fidelitatea faţă de credinţa ortodoxă, şi multă activitate pastoral misionară şi socială pentru a răspunde noilor provocări ale lumii de astăzi, care pot constitui, în acelaşi timp, noi şanse de a întări misiunea comună a creştinilor într-o lume ameninţată de secularizare şi indiferentism religios, de individualism şi slăbire a solidarităţii în societate.În aceste momente sfinte, aflându-ne în comuniunea rugăciunii cu fraţii arhierei ai Bisericilor Ortodoxe surori, avem încredinţarea că suntem împreună „prietenii Mirelui” Hristos (Marcu 2,19), Capul Bisericii şi Arhiereul veşnic. Mărturia unităţii noastre se întemeiază şi acum, ca din totdeauna, pe piatra dreptei credinţe trăită de înaintaşii noştri, dintre care mulţi, cunoscuţi sau necunoscuţi de noi, au primit cununa sfinţeniei. Între aceştia, la loc de cinste se află Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ (Velicicovski) şi alţii, sfinţi odrăsliţi de popoarele noastre, ctitori de cultură şi spiritualitate ortodoxă. Ei ne-au lăsat o comoară nepieritoare, faţă de care avem datoria să o sporim şi să o lăsăm moştenire de mare preţ urmaşilor noştri. Tot în duhul unităţii şi dragostei creştine, personalităţi proeminente din trecutul Bisericilor noastre s-au întipărit în conştiinţa dreptcredincioşilor ca modele trainice de autentică împreună vieţuire creştinească. Nu putem să nu-l pomenim, în acest context, pe Sf. Atanasie III Patelarie, Patriarh al Constantinopolului (ale cărui sfinte moaşte se află la Galaţi, în România), care a desfăşurat o remarcabilă activitate pastorală pe pământ românesc, găsind, în vremuri tulburi, adăpost şi loc de odihnă pe pământul binecuvântat al Ucrainei şi fiind, atât in timpul vieţii, cât mai ales după mutarea sa la cele veşnice, o adevărată punte de legătură între popoare şi Biserici de origine greacă, slavă şi latină.De aceea, participarea Noastră la aceste momente de adâncă trăire duhovnicească, prin delegaţia Bisericii Ortodoxe Române - compusă din Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscop al Târgoviştei, Preasfinţitul Părinte Casian, Episcop al Dunării de Jos, Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar patriarhal şi Precucernicul Diacon Eugen Rogoti - este expresia vie a comuniunii noastre frăţeşti în Hristos Domnul – Capul Bisericii.La acest popas aniversar, rugăm pe Preasfânta Treime, întru Care a primit Botezul poporul din această ţară, să ne ajute pe toţi să păstrăm dreapta credinţă şi să cultivăm comuniunea şi cooperarea frăţească dintre Bisericile şi popoarele noastre.Cu frăţească îmbrăţişare în Hristos Domnul şi aleasă preţuire,S S † DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe RomâneBIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Sursa: www.basilica.ro ; 25 iulie 2008.

APARIŢIE EDITORIALĂ

Aparitie editoriala. Sfanta Scriptura, izvor viu al vietii crestine si al teologiei ortodoxe.

Cu deosebita bucurie va facem cunoscut faptul ca in cadrul Editurii Universitaria a aparut volumul “Sfanta Scriptura, izvor al vietii crestine si al teologiei ortodoxe”, volum ce cuprinde lucrarile prezentate in cadrul Simpozionului National Studentesc organizat la Sfanta Manastire Tismana, in perioada 16-17 Mai 2008, de catre Facultatea de Teologie a Universitatii din Craiova. Simpozionul National Studentesc “Sfanta Scriptura, izvor viu ala vietii crestine si al teologiei ortodoxe” a dat expresie hotararii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, care, la propunerea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel a consacrat anul 2008 Sfintei Scripturi si Sfintei Liturghii. Volumul numara 26 de studii ale studentilor teologi din majoritatea centrelor universitare ale tarii, studii ce au fost elaborate sub indrumarea profesorilor de studii biblice. Volumul este prefatat de cuvantul Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Irineu care subliniaza importanta studierii Sfintei Scripturi, fata de care trebuie sa ne apropiem cu rugaciune si cu smerenie. Coordonatorii prezentului volum sunt: Conf. Univ. Dr. Mihai Valentin Vladimirescu, Lector Univ. Mihai Iulian Constantinescu si Prep. Univ. Mihai Ciurea, cadre didactice universitare la Facultatea de Teologie a Universitatii din Craiova.

Sursa: www.mihaivladimirescu.ro ; 25 iulie 2008.

PF DANIEL, PATRIARHUL BOR LA 57 DE ANI

Patriarhul României împlineşte 57 de ani
Sfânta Liturghie şi Te Deum
Ziua de naştere a Patriarhului va fi marcată, astăzi, prin Sfânta Liturghie, oficiată în paraclisul din incinta Palatului Patriarhal, iar de la ora 12:00, se va săvârşi o slujbă de Te Deum. Va urma un moment aniversar la care vor participa colaboratorii Preafericitului Părinte Daniel de la Administraţia Patriarhală şi ai Arhiepiscopiei Bucureştilor. Sărbătoarea oficială a Patriarhului României va avea loc pe 30 septembrie, dată întronizării în cea mai mare demnitate a Bisericii Ortodoxe Române.
Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împlineşte, astăzi, 57 de ani. S-a născut la 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, ca al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea. Între anii 1958 şi 1962 urmează şcoala primară în satul natal Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic, judeţul Timiş, între anii 1962 şi 1966. În anul 1966, începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care, din anul 1967, le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu“, absolvind în anul 1970.
După ce obţine bacalaureatul, în anul 1970, este admis ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu pe care îl absolvă în anul 1974, susţinând şi teza de licenţă în Teologie (Noul Testament).
În perioada 1974-1976, frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig“ din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).
Teologul Dan Ilie Ciobotea îşi susţinea, în 15 iunie 1979, teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată „Réflexion et vie chrétiennes aujourdâhui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité“ (424 p.). Pentru teza pregătită sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi, Gerard Ziegwald şi André Benoît, tânărul teolog Daniel Ciobotea primeşte calificativul maxim, devenind astfel doctor al Universităţii din Strasbourg.
Pregăteşte şi o versiune extinsă a acestei teze, sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, pe care o susţine la 31 octombrie 1980, la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, sub titlul: „Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală“.
În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, doctorandul Dan Ilie Ciobotea este declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Cu acest prilej, Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae a spus: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi, mai ales, pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei, se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică“.
În 1987, intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, din Judeţul Neamţ, cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe preacuviosul părinte arhimandrit Cleopa Ilie.
Promotor al culturii şi educaţiei
În activitatea sa de până acum, PF Părinte Patriarh Daniel s-a remarcat ca fondator de instituţii, publicaţii, organizator a 27 de simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii, iniţiator, sprijinitor şi coordonator a 14 programe sociale, culturale şi educative. A înfiinţat şi susţinut mai multe instituţii de învăţământ teologic, facultate şi seminarii, în Arhiepiscopia Iaşilor, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, mai multe asociaţii social-filantropice şi centre cultural-pastorale.
În anul 2008, la Bucureşti, Patriarhul Daniel a spus bazele primului Centru de presă al Bisericii Ortodoxe Române, BASILICA, care cuprinde Radio Trinitas, TV Trinitas, „Ziarul Lumina“, Agenţia de ştiri „Basilica“ şi Biroul de Presă al Patriarhiei Române.
În perioada în care a fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Preafericitul Părinte Patriarh a înfiinţat peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 protopopiate şi a iniţiat şi sustinut construirea a peste 250 de biserici noi. De asemenea, a organizat 15 aniversări, comemorări şi proclamări de canonizare în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. În timpul arhipăstoririi sale în Moldova, pelerinajul prilejuit de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi a căpătat o amploare deosebită, numărându-se printre cele mai mari pelerinaje ale Ortodoxiei. Preafericirii Sale i se datorează aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Bogată activitate academică şi teologică
Părintele Patriarh deţine mai multe funcţii şi onoruri, cum ar fi cea de membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles, şi a obţinut mai multe titluri şi distincţii. Este Doctor Honoris Causa a Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi şi a Universităţii Catolice „Sacred Heart“, Fairfield, Connecticut - S.U.A., iar la 30 septembrie 2007, când a fost întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a primit, din partea Preşedintelui Traian Băsescu, Ordinul „Steaua României“ în grad de mare Cruce.
Patriarhul Bisericii noastre a fondat mai multe publicaţii şi a participat la 116 simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale şi a publicat şapte volume. De asemenea, se află în curs de apariţie cinci cărţi. Este autorul a 49 de broşuri; 876 de articole, studii, cuvântări, prefeţe în limba română; 45 de studii şi articole scrise în limba franceză; 35 de studii şi articole scrise în limba engleză; 19 studii şi articole scrise în limba germană; 14 studii şi articole apărute în alte limbi.

Sursa: http://www.ziarullumina.ro/ ; 22 iulie 2008.

SĂ NE TRĂIŢI ÎNTRU MULŢI ANI, PREAFERICIREA VOASTRĂ!

Preafericitul Daniel, Patriarhul României, împlineste 57 de ani

Duminica, 20 iulie a.c., la sarbatoarea Sf. Proroc Ilie Tesviteanul, aniversam ziua numelui de botez (Dan-Ilie) a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, iar marti, 22 iulie 2008, Preafericirea Sa împlineste 57 de ani. Intru multi ani, Preafericite Parinte Patriarh!Preafericitul Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a nascut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobresti, comuna Bara, judetul Timis, ca al treilea copil în familia învatatorului Alexie si Stela Ciobotea. A primit la botez numele Dan-Ilie. Scoala primara a urmat-o în satul natal (1958-1962), iar gimnaziul în localitatea Lapusnic, judetul Timis (1962-1966). În anul 1966 începe cursurile liceale în orasul Buzias, pe care le continua în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).Dupa absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970-1974), unde sustine si Teza de licenta în teologie (la catedra de Noul Testament).În perioada 1974-1976 frecventeaza cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti, Sectia Sistematica, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae. Îsi continua studiile în strainatate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestanta a Universitatii de Stiinte Umane din Strasbourg (Franta) si doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolica (Germania).În 15 iunie 1979 îsi sustine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulata:Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p). Teza a fost pregatita sub îndrumarea a doi reputati profesori francezi: Gerard Ziegwald si André Benoît si a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universitatii din Strasbourg.O versiune extinsa a acestei teze a fost pregatita sub îndrumarea mentorului sau, Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae si a fost sustinuta la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti sub titlul: Teologie si spiritualitate crestina. Raportul dintre ele si situatia actuala.În urma examenului oral si a sustinerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxa, de asemenea, cu calificativul maxim. Pr. Prof. Dr. D. Staniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare ca are în fata sa un candidat bine pregatit, bine informat si mai ales patruns de dorinta si râvna de a trai o viata teologica de adâncime duhovniceasca. Noua asemenea oameni ne trebuie, oameni care sa traiasca în învatatura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevarata a preotului aceasta este: sa traiasca în asa fel încât sa poata raspunde si întrebarilor omului de azi, dar sa ramâna si preot adevarat. Cu o preotime fara cultura teologica si fara trairea demnitatii si misiunii sublime a preotiei se va ajunge la îndepartarea poporului credincios de Biserica.”În 1987 intra în viata monahala la Manastirea Sihastria, Jud. Neamt, cu numele Daniel, avându-l ca nas de calugarie pe Prea Cuviosul Parinte Arhimandrit Cleopa Ilie. Este hirotonit ierodiacon la 14 august 1987 si ieromonah la 15 august 1987. In 1988 este hirotesit protosinghel si numit Consilier Patriarhal, Director al Sectorului „Teologie Contemporana si Dialog Ecumenic”. Tot in anul 1988 devine Conferentiar la Catedra de Misiune Crestina a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti.Este ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, cu titlul de Lugojanul si este hirotonit arhiereu la 4 martie 1990. La 7 iunie 1990 este ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Intronizarea s-a facut la 1 iulie 1990. A desfasurat o bogata activitate pastoral-misionara, culturala si social-filantropica in perioada 1990-2008, în demnitatea de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.La 12 septembrie 2007 Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales in functia de Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române si Loctiitor al Tronului Cezareei Capadociei. Intronizarea Prefericitului Patriarh Daniel s-a facut duminica, 30 septembrie 2007, la Catedrala patriarhala din Bucuresti.FUNCTII SI ONORURI: · 1980-1988 – Lector la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elvetia) si profesor asociat la Geneva si Fribourg în Elvetia · 1988 – Consilier Patriarhal, Director al Sectorului „Teologie Contemporana si Dialog Ecumenic” · 1988 – Conferentiar la Catedra de Misiune Crestina a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti · 1990 (4 martie) – Ales si hirotonit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei · 1990 (iunie) – Ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei · Din 1992 – Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” – Iasi · Presedinte al Comisiei Sinodale Nationale pentru Educatia Religioasa (Bucuresti) · Presedinte al Comisiei Teologice si Liturgice a Sfântului Sinod al B.O.R. · Membru de onoare al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice (Bucuresti) · Membru al Comitetului Executiv si Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998) · Membru al Prezidiului si Comitetului Central al Conferintei Bisericilor Europene (din 1997) · Vicepresedinte al celei de-a II-a Adunari Generale a Conferintei Bisericilor Europene (Graz, 1997) · Membru titular al Academiei Internationale de Stiinte Religioase de la Bruxelles (din 2000) · Presedinte al fundatiei internationale 'Omenia'· Profesor al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (2007) DISTINCTII SI TITLURI: · Ordinul «Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce» acordat de catre Presedintele României, Emil Constantinescu, Bucuresti, 2000 · Premiul „Pro Humanitate” acordat de Fundatia Europeana pentru Cultura „Pro Europa” (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania, 2002 · Doctor Honoris Causa al Universitatii Catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut – S.U.A., 2003 · Senator de onoare al Universitatii „Dunarea de Jos”, Galati, 2003 · Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arte „George Enescu” din Iasi – 14 ianuarie 2006· Ordinul National “Steaua României în Grad de Mare Cruce”, acordat de catre Presdintele României, Traian Basescu, Bucuresti, 30 septembrie 2007· Membru de onoare al Academiei Române, 19 decembrie 2007ACTIVITATI EDUCATIONALE SI CULTURALE: I) Fondator de institutii: · Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” (reactivata), Iasi - 1990 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Cuvioasa Parascheva”, Agapia - 1991 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Gheorghe”, Botosani - 1992 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ioan Iacob”, Dorohoi - 1993 · Scoala Teologico-Sanitara Postliceala, Piatra Neamt - 1993 · Academia Ortodoxa „Sf. Ioan de la Neamt”, Manastirea Neamt - 1993 · Scoala Teologico-Sanitara Postliceala „Sf. Cuv. Parascheva”, Iasi - 1994 · Centrul Mitropolitan de Cercetari T.A.B.O.R. - 1994 · Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, Durau - 1995 · Biblioteca Ecumenica „Dumitru Staniloae”, Iasi - 1995 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare”, Iasi - 1995 · Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Împarati Constantin si Elena”, Piatra Neamt - 1996 · Institutul Ecumenic si Social-Pastoral „Sf. Nicolae”, Iasi - 1997 · Institutul Cultural-Misionar TRINITAS (Editura Trinitas, tipografie si Radio Trinitas), Iasi - 1997 · Centrul de Conservare si Restaurare a Patrimoniului religios „Resurrectio” – 1998 · Trinitas TV (post de televiziune), Bucuresti – 2007 · Centrul de presa „Basilica” ce cuprinde: Radio Trinitas, Trinitas TV, Ziarul Lumina, Agentia de stiri „Basilica” si Biroul de Presa al Patriarhiei Române, Bucuresti - 2007 II) Fondator de publicatii: · „Vestitorul Ortodoxiei”, periodic de informatie bisericeasca, teologie si spiritualitate al Patriarhiei Române (1990) · „Candela Moldovei”, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei · „Teologie si Viata”, revista de gândire si spiritualitate (Iasi, 1992) · „Lumina”, primul cotidian crestin din România (2005)· “Vestitorul Ortodoxiei”, revista de informatie bisericeasca, serie noua, Bucuresti, 2008 III) Organizator de simpozioane, colocvii, congrese si expozitii.IV) Initiator, sprijinitor si coordonator a 14 programe sociale, culturale si educative.ACTIVITATI SOCIAL-CARITATIVE Fondator de institutii si sustinator activ al lor: · Cabinetul stomatologic „St. Pantelimon”, Iasi - 1993 · Asociatia Medicilor si Farmacistilor Ortodocsi din România, Iasi - 1993 · Departamentul socio-caritativ „Diaconia”, Iasi - 1994 · Cantine pentru saraci la Iasi, Pascani, Dorohoi, Hârlau - 1993-1995 · Dispensar policlinic „Sf. Ap. Petru si Pavel”, Iasi - 1998 · Centrul de diagnostic si tratament „Providenta”, Iasi - 2000 · Fundatia „Solidaritate si Speranta”, Iasi - 2002 · Centrul de educatie si informare medicala „Providenta II”, Iasi - 2002 · Institutul social-caritativ „Diaconia”, Iasi - 2003 · Centrul Social-Cultural „Sfântul Paisie de la Neamt”, Manastirea Neamt - 2004 · Centrul Social-Cultural „Sf. Ilie”, Manastirea Miclauseni, 2005 ACTIVITATI LITURGICE SI MISIONARE · I) Aducerea moastelor unor sfinti si a unor relicve sfinte la Iasi si în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei si Bucovinei: o 1992 – fragment din lemnul Sfintei Cruci care se pastreaza la Manastirea Xiropotamu din Muntele Athos – Grecia o 1996 – moastele Sfântului Apostol Andrei din Patras – Grecia o 2000 – moastele Sf. M. Mc. Gheorghe din Livadia – Grecia– moastele Sf. Ierarh Vasile cel Mare si Sf. Grigorie Teologul din Bucuresti o 2001 – Brâul Maicii Domnului din Volos – Grecia o 2002 – moastele Sf. Ioan Casian din Marsilia – Franta o 2003 – moastele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, din Tesalonic – Grecia o 2004 – fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se pastreaza la Manastirea Panaghia Soumela, Veria – Grecia o 2005 – moastele Sf. Apostol Pavel din Veria – Grecia o 2006 – moastele Sf. Nectarie din Eghina – Greciao 2007 – aducerea moastelor Sf. Ioan Gura de Auro 2007 – punerea pietrei de temelie si sfintirea locului pentru noua Catedrala patriarhala din Bucuresti· II) A înfiintat peste 300 de parohii, 40 de manastiri si schituri, 5 Protopopiate (Iasi I, Darabani, Saveni, Roznov si Ceahlau) si a initiat si sustinut construirea a peste 250 de biserici noi. · III) A organizat 16 aniversari, comemorari si proclamari de canonizare în Mitropolia Moldovei si Bucovinei. · IV) A participat la 120 simpozioane, congrese, conferinte, colocvii sau întruniri nationale si internationale. ACTIVITATE STIINTIFICA SI PUBLICISTICA · I) Lucrari în volum: A. Publicate: o „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”. 12 Scrisori pastorale de Craciun si Pasti, Trinitas, Iasi, 1996, 100 p. o Confessing the Trouth in Love: Orthodox Perceptions on Life, Mission and Unity, Trinitas, Iasi, 2001, 258 p. o Faclii de Înviere – Întelesuri ale Sfintelor Pasti, Trinitas, Iasi, 2005, 184 p. o Daruire si dainuire. Raze si chipuri de lumina din istoria si spiritualitatea românilor, Trinitas, Iasi, 2005, 439 p. o Daruri de Craciun – întelesuri ale sarbatorii Nasterii Domnului, Trinitas, Iasi, 2005, 138 p. o Brâncusi. Sculptor crestin ortodox, Trinitas, Iasi, 2007, 88 p.o Comori ale Ortodoxiei. Explorari în spiritualitatea liturgica si filocalica, Trinitas, Iasi, 2007, 450 p.o Faclii de Înviere – Întelesuri ale Sfintelor Pasti, Basilica, Bucuresti, 2008, 184 p. o Foame si sete dupa Dumnezeu. Întelesul si folosul postului, Basilica, Bucuresti, 2008, 220 p. B. În curs de aparitie: o Stiinta mântuirii (Studii de teologie sociala si misionara, 350 pagini); o Teologie si Spiritualitate (teza de doctorat, 372 pagini); o Pastorul Cel Bun (Cateheze si omilii, 450 pagini); o Fais l’oeuvre de l’Evangeliste (studii de spiritualitate ortodoxa si misiune crestina în limba franceza, 215 pagini). · II) Traduceri: o Staniloae Dumitru – Le génie de l’Orthodoxie. Introduction, Edit. Desclée de Brouwer, Paris, 1985, col. Théophanie, 144 p. · III) Alte lucrari: o 52 de brosuri; o peste 900 de articole, studii, cuvântari, prefete în limba româna; o 45 de studii si articole scrise în limba franceza; o 35 de studii si articole scrise în limba engleza; o 19 studii si articole scrise în limba germana; o 14 studii si articole aparute în alte limbi.

Sursa: http://www.basilica.ro/ ; 20 iulie 2008.

CINE SE TEME DE PATRIARHUL DANIEL?

Andrei PLEŞU
În ianuarie 1990, m-au vizitat, acasă, trei feţe bisericeşti (Bartolomeu Anania, Daniel Ciobotea, Iustin Marchiş) şi un tînăr (pe atunci) teolog: Teodor Baconsky. Reprezentau Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii şi voiau să capete o audienţă la viceprim-ministrul momentului, care se ocupa, între altele, de culte. Cum întîmplător stau lîngă guvern iar vremurile erau bezmetic revoluţionare, lucrul s-a făcut pe loc. Am dat un telefon, iar cuvioşiile lor n-au trebuit, pentru a se întîlni cu înaltul demnitar, decît să treacă strada. Am apucat totuşi să stăm de vorbă şi am fost bucuros să văd că oameni de generaţii diferite erau preocupaţi în mod genuin de o înţeleaptă reaşezare a Bisericii. Experienţa colabora bine cu entuziasmul, febrilitatea cu buna-cuviinţă. Mi-l amintesc pe Daniel Ciobotea, nu prea vorbăreţ, politicos, decis, dar rezonabil, gata să se angajeze fără ezitare în noul proiect. L-am mai întîlnit, de-atunci, de cîteva ori şi mi-am confirmat mereu buna impresie. Cînd a ajuns mitropolit şi apoi patriarh am avut sentimentul că avem noroc, cu alte cuvinte că Duhul lucrează riguros şi benefic.
Am fost – şi continui să fiu – cu atît mai mirat cînd, în jurul Preafericirii Sale, au început să se ţeasă reţele întregi de – tipic autohtonă – bombăneală. O sumedenie de înalţi ierarhi, dar nu numai ei, au văzut abătîndu-se asupra plaiului strămoşesc primejdii fatale. Tot ceea ce, pentru privirea mea laică şi diletantă, erau calităţile Părintelui Patriarh s-a transformat în defect şi subversiune. Preafericirea Sa a studiat mulţi ani în Apus şi a ţinut, în mari centre europene, cursuri de teologie ortodoxă pentru neortodocşi. Suspect! Înseamnă că a fost contaminat de năravurile occidentale. Preafericirea Sa a fost membru al Comitetului Executiv şi Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998), Membru al Prezidiului şi Comitetului Central al Conferinţei Bisericilor Europene (din 1990) şi vicepreşedinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinţei Bisericilor Europene (Graz, 1997). Suspect! S-o fi dat cu schismaticii. Preafericirea Sa a fost, ca mitropolit, hiperactiv în plan public: a ctitorit o facultate, mai multe seminare, publicaţii, un post de radio, instituţii caritabile (cantine, cabinete medicale). Suspect! E prea lumesc. Noi, ortodocşii adevăraţi, trăim în contemplaţie şi rugăciune. Preafericirea sa a scris şi a publicat (şi în ţară, şi în străinătate) cărţi, studii, articole. Suspect! Cochetează cu intelectualii. Oameni care nu se sfiesc să îmbrăţişeze duhovniceşte (contra cost) cîte un oier solvabil au mari rezerve cu privire la Părintele Patriarh. Oameni care s-au deprins să fie obedienţi cu „superiorii“ pînă la slugărnicie au prins curaj. Ies în stradă, lipesc afişe, scriu la gazetă, fac declaraţii amare. O să fim vînduţi papistaşilor, o să ajungem să cerşim în latineşte pe străzile Vestului eretic, o să ne pierdem chipul. Oameni, în sfîrşit, care au valsat cu dictatura fără să se ruşineze prea tare se tem brusc de dictatura patriarhală. Insul trebuie demascat ca depozitar al tuturor viciilor: cripto-catolic, turnător, francmason. (Să înţelegem, atunci, că toţi sinodalii care au votat pentru el sînt la fel de dubioşi?)
Pînă la urmă, toată această rumoare negativistă îmi apare ca un semn bun. Ceva în deprinderile obosite şi ţepene ale mediului nostru eclezial se simte ameninţat. Părintele Patriarh are un alt tip de limbaj decît predecesorii săi: nou fără idolatria noului. Are o altă deschidere, o altă înzestrare pentru dialog, o altă dinamică a ideilor. Ştie să rămînă conform, fără să cadă în convenţional. Sub mandatul său, avem deja un nou statut al BOR. A avut grijă să reia seria de tipărituri „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti“. Crede în virtuţile colaboratorilor tineri şi îi încurajează. Îndrăznesc să spun că şi conducătorul său de doctorat, P. Prof. Dumitru Stăniloae (care, cu ocazia susţinerii tezei, a vorbit, prin contrast, despre „preoţimea fără cultură teologică“ ca fiind vinovată de „îndepărtarea poporului credincios de Biserică“) şi „naşul“ său de călugărie, P. Ilie Cleopa, ar fi fost, astăzi, printre sprijinitorii lui. Am şi eu o mulţime de îngrijorări cu privire la viaţa Bisericii noastre. M-aş fi aşteptat la dezbateri mai vii în legătură cu preoţii care şi-au făcut afişe electorale pozîndu-se cu icoana pe burtă, m-aş fi aşteptat la o atitudine mai nobilă şi mai smerită în spinoasa chestiune a colaborării cu Securitatea, la un alt mod de asumare a tragediei ateismului demolator, la un discurs mai inteligent şi mai creştinesc cu privire la ecumenism. Dar la noi se confundă, în mod „tradiţional“, fineţea dogmei cu jurisprudenţa, ascultarea cu disciplina militară, solidaritatea în Duh cu patriotismul de duzină. Dacă mari trăitori ai Ortodoxiei ajung să sugereze că Toma d’Aquino şi Pascal sînt manifestări ale demonului, nu mă mai miră cît de repede se poate alcătui un front de iritare ţîfnoasă împotriva unui patriarh ca Preafericitul Daniel.
Sursa:http://www.dilemaveche.ro/index.phpnr=229&cmd=articol&id=8585

18 iulie 2008

ADMITERE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE DIN CRAIOVA, SESIUNEA IULIE 2008

1. STUDII UNIVERSITARE DE LICENTĂ - Sesiunea Iulie 2008

Nr.
Domeniul /Specializarea
Durata
Locuri
Criterii
Bugetzi
Taxazi
Domeniul Teologie Ortodoxa /Teologie pastorală
4 ani,zi
45
30
Interviu (probă eliminatorie) - Verificarea aptitudinilor vocaţionale (trăsături ale personalităţii candidatului, aspecte ale vieţii moral-religioase şi capacitatea de discernământ) - 40%
Media generală a anilor de liceu: 40%
Media la bacalaureat: 20%
Domeniul Teologie Ortodoxă /Teologie didactică
3 ani,zi
17
10
Media generală a anilor de liceu: 80%
Media la bacalaureat: 20%
Domeniul Teologie Ortodoxă /Asistenţă socială (atenţie!!! Această secţie este acreditată ca "Asistenţă socială", nu ca "Teologie socială")
3 ani,zi
20
20

* Pentru proba de Interviu, candidaţii vor lectura Catehismul Ortodox, lucrare care poate fi găsită pe pagina de internet http://www.credo.ro/

PROGRAMUL DE ADMITERE:
1.1. Admiterea la specializarea TEOLOGIE ORTODOXĂ PASTORALĂ
Perioada de înscriere: 10-23 iulie 2008
Susţinerea interviului: 24 iulie 2008
Afişarea rezultatelor: 25 iulie 2008
1.2. Admiterea la specializările TEOLOGIE ORTODOXĂ DIDACTICĂ şi ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Perioada de înscriere: 10-23 iulie 2008
Afişarea rezultatelor: 25 iulie 2008

NOTĂ: Dosarul cu actele va fi depus la Facultatea de Teologie după definitivarea Examenului de Bacalaureat. Perioada de înscriere la admitere se va hotărî în funcţie de finalizarea Examenului de Bacalaureat şi se va afişa la sfârşitul lunii iunie 2008.
ACTE NECESARE, TAXE AFERENTE
Fişa de înscriere (se eliberează de la Secretariat);
Diploma de Bacalaureat şi Foaia Matricolă (în original) sau Adeverinţa de absolvire (pt absolvenţi, promoţia 2008);
Certificat de botez (copie);
Binecuvântarea ierarhului de care aparţineţi;
Certificat de naştere (copie legalizată);
Certificat medical cu analiza sângelui şi analiza radiologică, la zi;
Certificat medical de sănătate eliberat de medicul de familie, din care să reiasă că sunteţi apt pt înscrierea la facultate şi nu sunteţi luat în evidenţă cu boli cronice;
Declaraţie pe proprie răspundere că nu sunteţi bolnav de epilepsie, boli psihice şi că adeverinţele medicale sunt complete;
Trei fotografii tip buletin;
Un dosar plic;
Taxa de înscriere şi de şcolarizare pentru locurile cu taxă se va fixa la începutul lunii iunie.

2. STUDII UNIVERSITARE DE MASTER - Sesiunea Septembrie 2008

Nr.
Domeniul /Specializarea
Durata
Locuri
Criterii
Bugetzi
Taxazi
Domeniul Teologie Ortodoxă /Doctrină şi cultură
2 ani,zi
13
13
Teologie dogmatică - scris
Istoria Religiilor sau Morală creştină - scris
Domeniul Teologie Ortodoxă /Teologie biblică şi asistenţă socială
2 ani,zi
12
12
Teologie dogmatică - scris
V.T. sau N.T. sau Bioetică sau Sociologie - scris

PROGRAMUL DE ADMITERE:
Perioada de înscriere: 9-17 septembrie 2008
Proba scrisă: 18 septembrie 2008
Afişarea rezultatelor: 19 septembrie 2008

ACTE NECESARE, TAXE AFERENTE:
Fişa de înscriere (se eliberează de la Secretariat);
Diploma de Bacalaureat şi Foaia Matricolă (în original) sau Adeverinţa de absolvire (pt absolvenţi, promoţia 2008);
Certificat de botez (copie);
Binecuvântarea ierarhului de care aparţineţi;
Certificat de naştere (copie legalizată);
Certificat medical cu analiza sângelui şi analiza radiologică, la zi;
Certificat medical de sănătate eliberat de medicul de familie, din care să reiasă că sunteţi apt pt înscrierea la facultate şi nu sunteţi luat în evidenţă cu boli cronice;
Declaraţie pe proprie răspundere că nu sunteţi bolnav de epilepsie, boli psihice şi că adeverinţele medicale sunt complete;
Trei fotografii tip buletin;
Un dosar plic;
Taxa de înscriere şi de şcolarizare pentru locurile cu taxă se va fixa la începutul lunii iunie.

APARIŢIE EDITORIALĂ

Vlassios I. Phidas, Drept canonic - o perspectiva ortodoxă, Editura Trinitas, Iasi, 2008, 214 p.

Constituindu-se într-o sinteză a aplicăriii canoanelor de-a lungul vremii, cartea distinsului profesor de Drept canonic şi Istorie bisericească al Facultătii de Teologie Ortodoxă din Atena, Vlassios I. Phidas, apare la Editura Trinitas din Iasi în traducerea, din franceză, a Pr. Lect. Dr. Adrian Dinu.Folosind un stil concis, clar, autorul prezintă un comentariu al canoanelor sinoadelor ecumenice si locale, urmărind aplicarea si evolutia lor în cadrul Bisericii. Astfel, lucrarea încearcă să răspundă interesului mai general, arătat de crestinătatea occidentală fată de modul actual de functionare a Dreptului canonic în Biserica Ortodoxă.Ultimul capitol al cărtii, 'Concordanta canoanelor sinoadelor ecumenice si locale', demonstrează unitatea de spirit a traditiei canonice si înlesneste folosirea directă de către specialistii în drept canonic a tuturor canoanelor identice sau asemănătoare, aplicabile la fiecare problemă.

Sursa: http://www.basilica.ro/ ; 15 iulie 2008.

BIBLICAL STUDIES - APARIŢIE EDITORIALĂ

Aparitie editoriala: Volumul colectiv “Biblical Studies”, Editura Universitaria, Craiova

In cadrul Editurii Universitaria a aparut volumul “Biblical Studies”, coordonat de conf. univ. dr. Mihai Valentin Vladimirescu si lector univ. dr. Gelu Calina, cadre didactice la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Craiova. Volumul se intinde pe 378 pagini, numara peste 20 de studii ale unor renumiti profesori de studii biblice din intreaga lume si este editat in cadrul Centrului pentru dialog intre stiinte si teologie din cadrul Universitatii din Craiova. Din sumarul volumului amintim:
Foundations of Tzedek and Tzedakah: Righteousness and Charity in the Jewish Tradition, de Lawrence H. Schiffman, New York University
QOUMRÂN : UNE BEIT-MIDRASH ESSÉNIENNE ?Un essai de synthèse provisoire, de André Lemaire, “Philologie et épigraphie hébraïques et araméennes”, Section des sciences historiques et philologiques, École Pratique des Hautes Études, Sorbonne, PARIS
Sanction, Loi et christologie dans la tradition Q, de Jacques Schlosser, Professeur émérite, faculté de théologie catholique de Strasbourg
Semitic Insults in the New Testament de George Wesley Buchanan, Professor Emeritus of New Testament, Wesley Theological Seminary, Washington, DC, USA
Society of Biblical Literature - International Cooperation Initiative, de Ehud Ben Zvi Professor of Religious Studies at the University of Alberta, Edmonton, Alberta, Canada si Leigh Andersen, Managing Editor, Society of Biblical Literature, Atlanta, USA
Scripture, Meditation, and the Inner Life de Schuyler Brown, Professor Emeritus, University of Toronto
Re-Reading Rom 12, 3-21 with the African Cultural Eyes for Romanian Readership, Professor Ukachukwu Chris Manus (PhD KU Leuven, 1981), Department of Religious Studies, Obafemi Awolowo University, Ile-Ife, Nigeria.
THE DEPOLITICIZATION OF JESUS’ KINGDOM-KERYGMA, Eric K. C. Wong Divinity School of Chung Chi College, The Chinese University of Hong Kong, Hong Kong
Ananias and Sapphira—killed by the Holy Spirit and St. Peter, de Heikki Leppä, University of Helsinki, Finland
The Distinction between pa~j and a(pa~j in the Work of Luke, with the Variant Readings of Codex Bezae, Codex Vaticanus and Codex Sinaiticus de Dr. Jenny Read-Heimerdinger, School of Theology and Religious Studies, Bangor University, BANGOR
Creation Texts in Scripture: An Introduction, Rev. John G. Gibbs, Park Rapids, USA
INTERPRETING THE BIBLICAL TEXT AND BEYOND, de Prof. Dr. Joseph Pathrapankal, Anugraha Renewal Centre, Kerala, India
The Spirituality of Peacemaking, de Willard M. Swartley, Professor Emeritus of New Testament
Matthew 13.10-17: Perspectives on Seeing, Hearing, and Understanding, Or: Did Isaiah Really Say That? de Dr. Elizabeth Hayes, Wolfson College, Oxford
Searching for the Bride: Nuptial Imagery in the Gospel of John and the Book of Revelation, de Kari Syreeni, Åbo Academy University, Finland

Sursa: http://www.mihaivladimirescu.ro/ ; 14 iulie 2008.

IPS PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA, DECANUL FACULTĂŢII DE TEOLOGIE DIN CRAIOVA, UN MITROPOLIT AL PACII

IPS PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA, MITROPOLITUL ALES AL OLTENIEI

"Doresc să imprim dialogul păcii în viaţa bisericească din Oltenia"

Interviu cu Preasfinţitul Părinte Irineu Popa, noul Mitropolit ales al Olteniei.

Preasfinţia Voastră, cum trăiţi acest moment, în care Biserica v-a chemat la slujirea ei ca mitropolit?Acest moment de bucurie şi de înaltă responsabilitate la care am fost chemat să slujesc este poate o prelungire şi o continuitate a ceea ce am întreprins în timpul mitropoliţilor de dinaintea mea, cunoscând din postura în care mă aflam în viaţa bisericească realităţile zonei Olteniei. Răspund la o chemare sfântă, care mi s-a adresat în vremea aceasta şi doresc să port stindardul Ortodoxiei româneşti predat nouă de către strămoşii noştri, de către sfinţii care au vieţuit pe pământul acesta, în frunte cu Sfântul Nifon Patriarhul, care a întemeiat Episcopia Râmnicului, alături de Sfântul Antim Ivireanu, Sfântul Ierarh Calinic şi de toţi sfinţii care s-au ostenit ca episcopi, ca monahi şi ca martiri, în această zonă a ţării, pe care o voi păstori.Ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului aţi avut posibilitatea să cunoaşteţi realităţile din Mitropolia Olteniei. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, această Mitropolie?Mitropolia se suprapune pe regiunea Olteniei, regiune veche, cu rădăcini adânci în istoria creştinismului, ştiut fiind faptul că în sudul Dunării a propovăduit Sfântul Apostol Pavel şi ucenicii săi.Mitropolia Olteniei are o dimensiune istorică, una temporală, şi trebuie să aibă şi o dimensiune a viitorului. În prezent ea are o viaţă creştină care se vrea îmbunătăţită şi, în acelaşi timp, promovată din toate punctele de vedere. Preoţii, călugării şi călugăriţele din această zonă sunt pe deplin „antrenaţi” în viaţa Bisericii. Ei trăiesc mesajul creştin în toată plinătatea, având în vedere că în zona Vâlcei, în cea a Gorjului, în zona Severinului şi în partea Oltului sunt nenumărate mănăstiri cu viaţă de obşte, unde înfloreşte o viaţă monahală temeinică, statornică şi bine reglementată. În Mitropolia Olteniei există una dintre mănăstiile unicat în ţara noastră, Mănăstirea Frăsinei, unde m-am format şi unde am crescut şi am dobândit identitatea monahală, preoţească şi apoi arhierească. Sunt legat de această Mitropolie cu fire statornice. Am cunoscut îndeaproape viaţa bisericească, fiind seminarist la Craiova, apoi profesor la Facultatea de Teologie şi decan al acestei facultăţi.Care sunt priorităţile de ordin pastoral-misionar, pe care le aveţi în vedere, ca întâistătător al Mitropoliei Olteniei?Mă gândesc în primul rând la analizarea vieţii religioase din Mitropolia Olteniei, la o investigare a tuturor părţilor componente ale acestei mitropolii începând cu mănăstirea, parohia, şcoala, spitalul şi tot ce include viaţa socială şi bisericească. Voi dialoga cu toţi factorii de răspundere, nu numai bisericeşti, ci şi civili, laici. Viaţa bisericească trebuie privită în complexitatea ei, atât preoţească cât şi laică, mirenească, pentru că ideile inovatoare, care în mod sigur există în minţile multora, să devină realităţi concrete. Mă gândesc la îmbunătăţirea vieţii preoţeşti, a vieţii de parohie, atât ca misiune cât şi ca viaţă economică. Doresc promovarea valorilor corespunzătoare Sfintelor Canoane şi regulamentelor bisericeşti. Îmi doresc să promovăm valoarea, nu subiectivitatea. Valoarea obiectivă dăinuie şi dă posibilitatea ca omul să se exprime cu toată sinceritatea.Aţi fost numit Mitropolit al Olteniei într-o periodă dificilă, în care unii preoţi au încercat, fără binecuvântare, înfiinţarea unui sindicat. Cum vedeţi rezolvarea acestei probleme?Rezolvarea stă în dialog. Din punct de vedere juridic şi canonic contestarea acestui sindicat se întemeiază pe Statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii noastre, pe Sfintele Canoane, unde sunt reglementări precise cu privire la participarea preotului la diverse forme şi asociaţii, care nu au orientare bisericească. În ceea ce priveşte preoţii care au recurs la această formă de organizare, sper ca în urma dialogului să lămurim împreună care sunt priorităţile, care sunt năzuinţele şi părerile care corespund sau nu cu viaţa Bisericii.Preasfinţia Voastră, ca Decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Craiova consideraţi învăţământul teologic o prioritate în misiunea dumneavoastră?Învăţământul teologic şi familia academică reprezintă punctul central de clădire a valorilor în Biserică. Omul învaţă cum să se comporte în societate, acasă prin educaţia pe care o primeşte de la părinţi şi apoi îşi desăvârşeşte această învăţătură în şcoală. Dacă şcoala este bine orientată şi dacă profesorii sunt cu har pedagogic şi respectă învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos vom avea un învăţământ de performanţă cât şi o preoţie cu adevărat misionară. Totdeauna am îndreptat gândirea studenţilor spre a înţelege că facultatea de teologie ortodoxă este o facultate vocaţională. Noi căutăm această vocaţie, în tinerii noştri pentru a o amplifica şi să aprindem focul sacru în sufletele lor, ca apoi ei să devină „jăratecul” care să aprindă alte suflete, atât în şcoală, cât şi în Biserică. Ne dorim din tot sufletul ca profesorii să fie bine pregătiţi, să fie oameni de Biserică, conştienţi de credinţa pe care o mărturisesc, pentru că exemplul este primordial în tot ceea ce facem. Nădăjduiesc ca aceast mod de vieţuire să se imprime la toţi cei care sunt modelatori de conştiinţe.Care credeţi că este rolul Bisericii, în general, şi al unui ierarh, în special, în contextul actual, în care dialogul joacă un rol atât de important?Datoria unui ierarh este de a-L face cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, în orice context. Orice formă de exprimare, de dialog care se abate de la Evanghelie nu este constructivă. Noi ştim că ne-am născut, am crescut, ca popor creştin şi vom dăinui astfel numai dacă suntem creştini ancoraţi în Sfânta Evanghelie. În tot lucrul pe care îl voi face, voi aşeza frica de Dumnezeu şi chemarea oamenilor la dialog, pentru ca aceştia să îl cunoască pe Dumnezeu. Cel care trăieşte cu adevărat creştin, simte nevoia de a împărtăşi şi celuilalt din iubirea sa. Fiecare dintre noi trebuie să ne însuşim învăţătura Bisericii, în temeinicia ei, şi să o transmitem celor de lângă noi, cu căldura sufletului nostru românesc. Eu nu cred că Europa aşteaptă de la noi o elocinţă sterilă, ci mai degrabă cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi, care este plin de miere duhovnicească. Dacă avem credinţă, aceasta trebuie exprimată în faptă, în întâlnirea cu celălalt. E necesar să avem dialog strâns cu Dumnezeu şi atunci o să avem dialog strâns şi cu fraţii noştri de pretutindeni aşa după cum ne învaţă Părinţii Bisericii: „Sfătuieşte-te cu Dumnezeu şi oamenii vor veni şi se vor sfătui cu tine”.Doresc să imprim în viaţa bisericească din Oltenia acest dialog al păcii şi al bucuriei întâlnirii cu celălalt.

(Interviu realizat de Ciprian Bara - Ziarul Lumina)

Sursa: http://www.m-ol.ro/ ; 13 iulie 2008.

HOTĂRÂRILE SFÂNTULUI SINOD AL BOR, 8-9 IULIE 2008

Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008

În zilele de 8-9 iulie 2008, la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfăşurat şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dintre hotărârile luate menţionăm:- canonizarea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul Mitropolit al Ţării Româneşti (cu ziua de prăznuire la 28 octombrie), a Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, părintele erei creştine şi al dreptului bisericesc (1 septembrie) şi a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, Domnitorul Ţării Româneşti, om de cultură isihastă şi prinţ al păcii (26 septembrie);- prăznuirea Sfântului Sfinţit Mucenic Ciprian, episcopul Cartaginei, în ziua de 13 septembrie;- înfiinţarea de birouri de catehizare a tineretului în fiecare eparhie a Bisericii Ortodoxe Române pentru dezvoltarea proiectului Hristos împărtăşit copiilor;Sfântul Sinod a ales pe Părintele Arhimandrit Andrei – Nicolae Moldovan în postul de episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului cu titlul de Făgărăşanul.Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act cu bucurie de decizia congreselor celor două Eparhii ortodoxe româneşti din Statele Unite ale Americii şi Canada de a aproba propunerile Comisiei Mixte de Dialog şi de a împuternici această comisie să continue lucrarea în vederea realizării unificării celor două eparhii într-o singură Mitropolie Ortodoxă Românească pentru America de Nord, în comuniune canonică şi spirituală directă cu Patriarhia Română.Sfântul Sinod felicită clerul şi ceilalţi delegaţi din Congresul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Nicolae şi, de asemenea, clerul şi ceilalţi delegaţi din Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Nathaniel, pentru această decizie istorică şi îşi exprimă speranţa că eforturile de unificare din punct de vedere statutar şi administrativ vor fi încununate de succes.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Sursa: www.basilica.ro ; 9 iulie 2008.

OLTENIA ARE MITROPOLIT: IPS PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA, DECANUL FACULTĂŢII DE TEOLOGIE DIN CRAIOVA

UN NOU MITROPOLIT AL OLTENIEI: IPS PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA, UN MARE TEOLOG AL BISERICII NOASTRE

Întrunit în şedinţă de lucru la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti, în zilele de 8-9 iulie 2008, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales prin vot secret, după două tururi de scrutin, cu 24 de voturi din 47 exprimate, pe Preasfinţitul Părinte Irineu Slătineanul, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului, în scaunul vacant de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, Preasfinţitul Părinte Episcop vicar patriarhal Vincenţiu Ploieşteanul obţinând 22 de voturi, iar un vot a fost nul.Ceremonia de întronizare a noului Mitropolit al Olteniei, Prof. Dr. Irineu Popa, va fi oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în Catedrala mitropolitană din Craiova, duminică, 27 iulie 2008.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Sursa: http://www.basilica.ro/ ; 8 iulie 2008.

O ALEGERE ISTORICA: IPS IRINEU POPA, MITROPOLITUL OLTENIEI

Alte poze:

Poza 4 IPS Irineu
Poza 5 IPS Irineu
Poza 6 IPS Irineu
Poza 7 IPS Irineu
Poza 8 IPS Irineu

IPS Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, noul Mitropolit al Olteniei

Repere biografice

Preasfintitul dr. Irineu Slătineanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului, s-a născut la 16 noiembrie 1957, în localitatea Perişani, judeţul Vâlcea ( nume de botez: Ioan).Formarea teologică a dobândit-o la Seminarul Teologic din Craiova (1975—1980) şi Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1981—1985), unde a fost admis şi pentru cursurile de doctorat, cursuri ce le-a continuat la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge' din Paris (1987—1990), unde i s-a conferit titlul de doctor în 1990. Între 1986-1987 a urmat cursurile de Limba si literatura franceză la Universitatea din Grenoble. În 1974 intră ca frate la Mânăstirea Frăsinei, unde este tuns în monahism în anul în anul 1985, iar ulterior a fost hirotonit ierodiacon (1985) şi ieromonah (1986). În 1991 a fost ales ca Arhiereu Vicar al Episcopiei Râmnicului cu numele „Slătineanul”. Începand cu 1990 a predat ca profesor de Istoria Bisericii Universale la Institutul Teologic „Saint Serge' (1990—1991), şi ca suplinitor al catedrei de Istoria culturii şi civilizaţiei bizantine (1992—1995). Din 1995 este titular la catedra de Teologie Dogmatica si Morală la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova. Pe lângă activitatea didactică, a desfăşurat şi o bogată activitate misionar-pastorală, precum şi ştiinţifică, concretizată în cărţi, studii şi articole. A participat şi participă activ la diferite simpozioane şi întruniri ecumenice în ţară şi peste hotare.

CARTI SI TRADUCERI PUBLICATE
1.Irineu Popa, La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand, Paris 1991, 570 pagini (teza de doctorat)2.Antonie de Suroj, Scoala rugaciunii, introd. trad. din limba engleza, ed. Adonai, Bucuresti 1994, 174 pagini.3.Jon Dunlop, Staretul Ambrozie de Optina, introd. si trad. din engleza si rusa, ed. Adonai, Bucuresti 1994, 160 pagini.4.Paul Evdochimov, Ortodoxia, introd si trad. din franceza, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti 1996, 382 pagini.5.Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii si cuvantari, introd. si trad. din limba greaca, Ed. Episcopiei Ramnicului, 1995, 144 pagini.6.Staretul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, introd. si traducere din limba rusa, Ed. Adonai, Bucuresti, 1995, 318 pagini.7.Sfantul Ioan Gura de Aur, Din ospatul Stapanului, Cuvantari si discursuri, introd. si traducere din limba greaca, Ed. Adonai, Bucuresti 1995, 191 pagini.8.Sfantul Ioan Gura de Aur, Dascalul pocaintei, Cuvantari despre pocainta, introd. si trad. din limba greaca, Ed. Episcopiei Ramnicului, R. Valcea. 1996, 160 pagini.9.Irineu Slatineanu, Convorbiri despre spovedanie, Ed. Ramida, Bucuresti, 1996 150 pagini.10.Irineu Slatineanu, Preoti in catuse, (Cuprinde descrierea felului de vietuire morala a unor preoti din Eparhia Ramnicului care au suferit pentru credinta in temnitele comuniste) Ed. Ramida, Bucuresti 1997, 157 pagini.11.Irineu Slatineanu si Mihail Radulescu, Antim Ivireanul, invatator, scriitor, personaj, Ed. Ramida, Bucuresti 1997.12.Irineu Slatineanu, Experiente mistice la Parintii orientali, Ed. Universitaria, Craiova, 2002, 200 pagini.13.Irineu Slatineanu, Iisus Hristos sau Logosul inomenit, Ed. Romania Crestina, Bucuresti, 1999, 150 pagini.14.Irineu Slatineanu, Omul Fiinta spre indumnezeire, Ed. Arhiepiscopiei de Alba Iulia, Alba Iulia, 2000, 227 pagini.15.Irineu Slatineanu, In duhul Sfinteniei lui Hristos, Ed. Universitaria, Craiova, 2001.16.Irineu Slatineanu, L’Eglise communion des hommes dans la Sainte Trinite, Ed. Universitaria, 2003, 249 pagini.17.Irineu Slatineanu, Le Mistere de la Sainte Trinite dans la communion des Personnes, Ed. Universitaria, Craiova, 2003, 217 pagini.18.Ion Popa Irineu, Fundamentele morale ale dreptului european, in pregatire19.Ion Popa Irineu, Substanta morala a dreptului, in pregatire20.Arhiereu, Irineu Slatineanu, Experiente mistice la Parintii Orientali vol. II. in pregatire21.Arhiereu Irineu Slatineanu, Iisus Hristos este acelasi, ieri si azi si in veac. Tratat asupra dogmei hristologice. in pregatire
STUDII SI ARTICOLE PUBLICATE
1.Har si libertate in Pateric, Ortodoxia 1987 / 42.Doctrina despre Sfantul Duh la Sfantul Atanasie cel Mare, Ortodoxia, 1987 / 3.3.Les prieres eucharistiques de la Didache, Pomeyrol 2 / 19904.Biserica si rolul ei in timpul imparatului Constantin cel Mare, Renasterea II, 3-4 1994.5.Rational si irational in mistica ortodoxa, Renasterea II, 1994, 1-26.Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, inceputul imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, Renasterea , 1994 1-27.Icoana fereastra spre absolut, Renasterea 1-2 / 1994.8.Colindatul la romani, Renasterea II, 3-4, 1994.9.Invatatura bisericeasca a Vladicii Antim, Lumina Lumii, 5 / 1995.10.Dimensiunea eccleziala a monahismului la Sfantul Ioan Casian, Renasterea Cluj, 4-5 / 1995.11.Cult si rugaciune in opera Sfantului Antim Ivireanul, Lumina Lumii, 5 / 1996.12.Necesitatea predicii si valoarea predicatorului, Renasterea, 10 / 199613.Taina credintei in Dumnezeu intru Duhul Sfant de la “transcendenta catre evidenta”, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 1 / 199614.Infinitul divin, fundament al teologiei mistice in teologia Sfantului Grigorie de Nyssa, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 1 / 1996.15.Monahismul ortodox in lupta pentru apararea Sfintelor icoane, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 2 / 1997.16.Dreptul moral universal - instrument al providentei divine, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 3 / 1998.17.Duhovnicia in lumina canoanelor Bisericii Ortodoxe, Renasterea 10 / 199918.Concretism si antropomorfism religios in gandirea taranului roman, Renasterea civilizatiei rurale romanesti, 1 / 1999.19.Experienta Duhului pe pamant romanesc, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 5 / 1999.20.Experienta realitatii euharistice ca trup al Fiului lui Dumnezeu Inomenit dupa Sfantul Chiril al Alexandriei, Mitropolia Olteniei, 5-6 / 2001.21.Theologie et connaissance de Dieu, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 7 / 2001.22.Cunoasterea contemplativa a lui Dumnezeu in iubire spre vederea eshatologica, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 7 / 2001.23.Identitatea metafizica a credintei, in vol. Teologie si Stiinte naturale, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2002.24.Discursul despre adevar si cunoastere in descoperirea epistemologica a Duhului Sfant, in vol. Teologie si Stiinte naturale, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2002.25.Creation, oeuvre de la Sainte Trinite destinee a la deification, in vol. Science and Religion Dialogues, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2002.26.La ressemblance et l’image de Dieu developpees dans la communion, in vol. Science and Religion Dialogues, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2002.27.Cunoasterea duhovniceasca a ratiunii lumii, raspuns la intrebarile omului contemporan, in vol. Buletinul centrului pentru dialog intre stiinte si teologie, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2002.28.Cunoasterea filozofico - religioasa si experienta mistica in viata si opera lui Origen, in Buletinul centrului pentru dialog intre stiinte si teologie, Craiova, 2002.29.Unirea principatelor de la 1859, in contextul european, Mitropolia Olteniei, 5-8 / 2002.30.Relatia dintre credinta si cunoastere in taina vederii lui Dumnezeu, Mitropolia Olteniei 9-12 / 2002.31.Logos, rationalitate si inaintare mistica in teologia Sfantului Maxim Marturisitorul, in Altarul Banatului, 10-12 / 2002.32.Contemplatie si cunoastere ca depasire a materialitatii lucrurilor in teologia Sfantului Maxim Marturisitorul, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 9 / 2002.33.Martiriul sau experienta mortii si invierii in Hristos, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, 9 / 2002.34.Omul creat dupa chipul lui Dumnezeu, intre posibilitatea asemanarii si catastrofa caderii, Mitropolia Olteniei, 1-4 / 2003.35.Vindecarea omului de pacat si suferinta si indumnezeirea lui prin Hristos, Mitropolia Olteniei, 5-8 / 2003.36.Complexitatea si bogatia teologica a invataturii despre Sfantul Duh in gandirea Sfantului Apostol Pavel in Analele Universitatii din Craiova seria Teologie, Anul VIII, nr. 11 / 2003.37.Fundamentele crestine si necesitatea morala a dreptului european, in acte ale colocviului “Ortodoxia parte integranta din spiritualitatea si cultura europeana”, Ed. Manastirea Constantin Brancoveanu, Sambata de Sus, 2004.38.Prezenta Sfantului Duh in viata si opera Sfantului Antonie cel Mare, Mitropolia Olteniei nr. 5-8, 2004.39.Omul si relatia sa cu Dumnezeu in gandirea teologica a Parintelui Dumitru Staniloae, in Buletinul centrului pentru dialog intre stiinte si teologie, Craiova, 2 / 2004.40.Omul si dimensiunea lui duhovniceasca in gandirea si experienta mistica a Sfantului Antonie cel Mare, Mitropolia Olteniei nr. 9-12, 2004.41.Consideratii privind complemetaritatea si coresponsabilitatea dintre preceptele morale si normele juridice in Revista de studii Juridice, Craiova, Nr. 31, 2004.42.Aspecte privind deosebirile esentiale si formale dintre preceptele morale si normele juridice in Revista de studii Juridice, Craiova, Nr. 31, 2004.43.L’Incarnation du Fils de Dieu et la Restauration de l’homme dans la communion avec Dieu, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, Anul IX, Nr. 12, 2004, pp. 334-368.44.Cuviosul Paisie, isihastul de la Sihastria Neamtului, in volumul Parintele Paisie Olaru, povatuitorul spre poarta raiului, Ed. Trinitas, Iasi 2005.45.Experienta comuniunii prin cunoasterea spirituala intru dobandirea indumnezeirii la Sfantul Vasile cel Mare. Mitropolia Olteniei nr. 5-8, 2005, pp. 5-25.46.Sensul apofatic si rationalitatea mai presus de ratiune a dogmelor bisericii, Mitropolia Olteniei nr. 9-12, 2005, pp. 19-30.47.Experienta comuniunii prin cunoastere spirituala intru dobandirea indumnezeirii la Sfantul Vasile cel Mare, Analele Universitatii din Craiova, seria teologie, Anul X, Nr. 14, 2005, pp. 122-146.48.Arhetipul proprietatii in Biblie, consideratii despre lume ca proprietate a lui Dumnezeu, in actele colocviului Administratia Publica in Spatiul European - Prezent si Perspectiva, Ed. Universitaria, Craiova, 2006.49.Vanzatorii de apocalipse ratacite sau slujitorii inconstienti ai lui Antihrist 666, in Omagiu profesorului Nicolae Dura la 60 de ani, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, Constanta, 2006.50.Teologia iconomiei in preocuparile hristologice a unor teologi contemporani, in Teologia Dogmatica Ortodoxa la inceputul celui de al III lea mileniu, Colocviul National de Teologie Dogmatica Arad 2006, Ed. Centrul de Studii Teologice - Istorice si de Prognoza pastoral - misionara al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Arad, Arad, 2006 pp. 8-59.51.Epectaza ca experienta mistica intru nesfarsita adancire in Dumnezeu la Sfantul Grigorie de Nyssa, Mitropolia Olteniei, anul LIX, nr. 5 -8/2007, pp. 7 - 3452.Cunoastere si indumnezeire prin Hristos in Duhul Sfant in mistica ortodoxa, Colocviu National de Teologie Dogmatica Arad 2006, Ed. Centrul de Studii Teologice - Istorice si de Prognoza pastoral - misionara al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Arad, Arad, 200753.Hristos cel rastignit si inviat, centrul iconomiei mantuirii in trairea si cugetarea Sfantului Apostol Pavel, in omagiu Mitropolitului Laurentiu Streza, Sibiu 2007
Participari la Congrese, Conferinte, Simpozioane si Intruniri stiintifice
1.Paris, 12-19 iunie, 1986, Congresul liturgic la Institutului Teologic Saint Serge.2.Bossey Elvetia, 17-24 aprilie 1987, Colocviul international “Ortodoxia si frumusetile ei intr-o intr-o lume secularizata”.3.Paris, 5-8 martie 1988, Colocviul stiintific “Rolul religiei in cultura si civilizatia popoarelor”, organizat de Institutul mondial al Religiilor.4.Paris, 7-12 februarie, 1989, Colocviul ortodox - protestant “Constantinopol si Biserica”.5.Avignion - Franta, 50-10 iunie 1991, Colocviul biblic “Credinta pe care o marturisim”.6.Pomeyrol - Franta, 1-6 august 1991, Colocviul interconfesional, “A trai in comuniune Evanghelia lui Hristos”.7.Atena, 20-25 martie 1993, Congresul international iudeo crestin ortodox “Dificultati si progrese in dialogul nostru”.8.Lyon - Franta, 3-7 aprilie 1997, Simpozionul interdisciplinar “Le developpement economiqu un defi pour la foi chretienne”.9.Caransebes, 16-18 noiembrie 2001, Simpozionul international “Painea si vinul sacru”.10.Ramnicu Valcea, 25-26 octombrie 2001, Seminarul dedicat a “50 de ani de activitate a Arhivelor Nationale Directia Judeteana Valcea”.11.Nicosia - Cipru, 8-11 martie 2002, Congresul International “Meeting of Religions and cultures”.12.Bose - Italia, 15-17 septembrie 2002, Congresul al X-lea ecumenic international, “Sfantul Simeon Noul Teolog si monahismul constantinopolitan”.13.Torino, 19-21 septembrie 2002, Congresul Ecumenic International, “Optina pustiniei si paternitatea spirituala”.14.Praglia - Italia, 24-26 septembrie 2003, Colocviul ecumenic international “Biserica si societatea”.15.Manastirea Sambata 29-30 aprilie 2004, Colocviul international, “Ortodoxia - parte integranta din spiritualitatea si cultura europeana”.16.Torino 10 - 14 septembrie 2004, Participare la colocviul ecumenic international “Sfantul Atanasie Atonitul si Muntele Atos”.17.Bose Italia, 15 - 19 septembrie 2004, Colocviul ecumenic international cu tema “Rugaciunea lui Iisus in Rusia secolului XIX”.18.Craiova 2-4 februarie 2006, Simpozionul International cu tema “Fenomenul administrativ in spatiul european”.19.Arad 30-31 martie 2006 Colocviul National de Teologie Dogmatica cu tema “Teologia Dogmatica Ortodoxa la inceputul celui de al III lea mileniu”.20.Ramnicu Valcea 20 mai 2006 Al XI lea simpozion medical in cadrul Policlinicii Straubing cu tema Situatia actuala a transplantului de organe in Romania (aspecte medicale, etice, financiare, juridice, politice).21.Philadelphia, 3-7 iunie,22.Manastirea Tismana, 23 septembrie 2006, Simpozionul “Rolul Sfantului Nicodim in monahismul romanesc”.23.Manastirea Sambata, 16-19 octombrie 2006, Colocviul Toward Jerusalem Concil Two (TJC II) Spre al doilea sinod de la Ierusalim.

Sursa: http://www.basilica.ro/ ; 8 iulie 2008.

Importanta vechilor sinoade ecumenice si problema unui viitor sinod ecumenic

In gandirea teologica a Bisericii Ortodoxe Romane, problema intrunirii unui Sinod Ecumenic, a fost pusa pe la 1883 de mitropolitul Bucovinei, Silvestru Moraru (1880-1895). Modul in care a pus el problema ca si modul in care a sugerat unele masuri pentru a se intari legaturile interne ale ortodoxiei, au fost reluate mai tarziu si au avut ecou in intreaga teologie ortodoxa, fiind retinute cu multa atentie atat de catre teologi greci cat si de catre rusi.
Ce propunea mitropolitul Silvestru Moraru in fond ?
Trei lucruri si anume: 1. Convocarea unui Sinod Ecumenic, aratand ca un sinod panortodox nu e altceva decat un Sinod.Ecumenic; 2. Constituirea unui Sinod Permanent pe langa scaunul din Constantinopol, sinod format din cate un delegat al fiecarei Biserici ortodoxe autocefale si 3. Publicarea unei reviste teologice ortodoxe in limbile greaca, rusa si romana, prin care sa dea grai atitudinii Ortodoxiei fata de problemele care o framanta.
Problema Sinodului Ecumenic a preocupat teologia ortodoxa, astfel incat sa fie pusa prin consens interortodox de catre Conferinta Pan ortodoxa de la Rodos din anul 1961.
Ulterior, datorita unei smerenii care nu-si avea locul, si probabil, dorindu-se a se arata un atasament traditional fata de un anumit limbaj canonic, folosit de Sinodul I Ecumenic, Patriarhia Ecumenica a luat initiativa de a adopta in locul numelui simplu si clar de "Sinod Ecumenic", formula "Sfantul si Marele Sinod", formula pe care Sinodul I Ecumenic o foloseste pentru sine insusi.
Daca formula aceasta "Sfantul si Marele Sinod", este adoptata in sensul in care a folosit-o Sinodul I Ecumenic, ea este buna si binevenita. Daca insa ea a fost adoptata din socotinta ca Ortodoxia n-ar mai putea intruni singura un Sinod Ecumenic, asa cum s-au exprimat si o seama de participanti directi, sau prin delegati, la primul Congres al profesorilor de teologie, intrunit la Atena in 1936, iar altii chiar mai tarziu, atunci formula nu este buna, este gresita si trebuie socotita, ca neortodoxa.
Intrucat chiar si aceasta chestiune constituie un obiect de discutie, pe langa altele nenumarate in legatura cu tematica unui viitor Sinod Ecumenic, apoi cu convocarea si cu prezidarea lui, cu randuiala privitoare la luarea hotararilor etc, dar mai ales, pentru ca nu s-a lamurit in modul trebuitor raportul dintre Sinodul Ecumenic si "consensus ecclesiae dispersae", dupa cum nu s-a lamurit nici problema tuturor cauzelor reale care au determinat intrunirea vechilor sinoade ecumenice, si nici aceea a componentei lor, gasim ca este necesar sa fie reluata problema atat de actuala a Sinodului Ecumenic si organizata o dezbatere mai ampla si mai completa a ei.
Chestiuni principale
O chestiune atat de importanta pentru viata Bisericii, cum este aceea Sinodului Ecumenic, a preocupat si va continua sa preocupe atat carmuirea bisericeasca si pe carturarii din toate ramurile teologiei, cat si masa de slujitori si de credinciosi, pentru ca, in trecutul istoric indepartat sinoadele ecumenice au fost acelea care au fixat in scris o parte considerabila a Sfintei Traditii, precum si foarte numeroase principii si norme fundamentale pentru organizarea si conducerea Bisericii.
Ele au fost privite si trebuie socotite mereu atat ca organe ale infailibilitatii Bisericii, cat si ca organe supreme de conducere a Bisericii. Dar privindu-le astfel, se nasc in mod spontan doua intrebari, carora trebuie sa li se dea raspunsul cuvenit si fara de echivoc chiar de la inceputul oricarei dezbateri privitoare la sinoadele ecumenice.
Iata aceste intrebari:
A. Biserica isi manifesta oare infailibilitatea ei numai prin sinoade ecumenice, si, fara de ele, se gaseste oare in imposibilitate de a si-o manifesta ?
B. Apoi, daca sinoadele ecumenice sunt cea mai inalta autoritate carmuitoare a Bisericii, a ramas oare Biserica fara aceasta autoritate in lipsa sinoadelor ecumenice?
De obicei, aceste intrebari sunt ocolite si se recurge la tot felul de teoretizari ecleziologice si mai putin ecleziologice, iar de la o vreme incoace, la teoretizari de "timp ecumenist", folosindu-se termenii: ecumenic si ecumenism in cele mai nastrusnice acceptiuni, ajungandu-se chiar sa fie infatisati si unii sfinti parinti ca precursori ai ecumenismului modern.
Cat despre formulele emise in cadrul unei pretinse gandiri ecleziologice, una dintre cele mai graitoare pentru confuzia care domneste in ecleziologia ecumenista si care suna, nici mai mult nici mai putin decat a gol sau a pustiu desavarsit in capetele din care a iesit, este aceea lansata sub numele de "teologie a convergentei". Ei nu i se poate opune desigur alta mai seaca sau mai goala de continut, decat una care ar suna tocmai in sens contrar : "teologia divergentei".
De ce si cui poate sa-i spuna ceva vreuna dintre aceste formule ?
La fel se petrec lucrurile si cu termenii : sinod, sinodalitate, conciliaritate, sobornicitate, etc.
A. Raspunsul la prima intrebare, este ca Biserica a fost infailibila si si-a manifestat aceasta infailibilitate si inainte de intrunirea vreunui sinod ecumenic, si in intervalul dintre sinoadele ecumenice si in timpul de dupa ultimul sinod ecumenic, si ca aceasta insusire a ei, de a fi si de a ramane infailibila, nu este conditionata de intrunirea sau de neintrunirea vreunui sinod ecumenic.
Infailibilitatea tine de natura Bisericii, pe cand sinodul ecumenic este numai una din formele prin care se aduce la expresie insusirea infailibilitatii Bisericii. Ea nu este insa singura forma adoptata in acest scop si nu are caracterul necesitatii, in sensul ca fara de el s-ar retusa ori ar scadea insusirea eminenta a Bisericii de a fi infailibila.
Forma constanta prin care Biserica si-a manifestat intotdeauna infailibilitatea a fost si a ramas consensul intregii Biserici adica punerea de acord a intregului corp social al Bisericii, a trupului tainic al Domnului, asupra oricarei probleme privind pastrarea, apararea si definirea adevarului revelat.
Modul in care s-a realizat si continua a fi realizat acest consens, a depins de vremea si de imprejurarile in care s-a aflat Biserica in decursul timpului. Intr-o anumita vreme, a fost posibil ca forma prin care Biserica si-a manifestat infailibilitatea, realizand consensul intregului ei corp social in acest scop, sa fie tocmai Sinodul Ecumenic.
S-ar putea sa fie nu numai surprinzatoare, ci chiar de neinteles, aceasta infatisare a Sinodului Ecumenic doar ca una din formele prin care Biserica si-a realizat consensul. Cu toate acestea, lucrurile asa se prezinta in realitate, si nimic intemeiat nu se poate obiecta impotriva acestui inteles care trebuie sa i se dea Sinodului Ecumenic.
De buna seama, ca si inainte de epoca sinoadelor ecumenice ca si dupa aceasta epoca, Biserica a fost tot atat de constienta de misiunea sa mantuitoare si a fost inzestrata cu aceleasi mijloace in scopul indeplinirii acestei misiuni, iar pe deasupra, a avut aceeasi indatorire si aceeasi imputernicire sa le foloseasca in chipul pe care il va gasi cel mai potrivit pentru a asigura eficacitatea lucrarii sale. De aceea, pe langa forma Sinodului Ecumenic si alaturi de aceasta, ea a folosit numeroase alte forme in care s-a realizat consensul intregului sau corp, pentru a-si manifesta infailibilitatea. Astfel, la inceput a folosit consensul comunitatilor ecleziale vecine, apoi consensul episcopilor vecini sau dintr-un anumit teritoriu, apoi consensul scaunelor ierarhice principale din epoca veche, apoi consensul unor sinoade locale pe scara regionala sau generala a imperiului, a imbinat apoi consensul scaunelor ierarhice principale cu acela al unor sinoade locale, iar de la o vreme, a recurs la formula cunoscuta sub numele de pentarhie si paralel cu ea a folosit in acelasi scop si formula sinoadelor cunoscute sub numele de sinoade endemice,-care nu trebuie confundate cu simplele sinoade locale, si in fine, a recurs la consfatuiri, conferinte, congrese, comisii sau simple intalniri cu caracter interortodox sau panortodox.
Daca Biserica in decursul timpului, tinand seama de conditiile in care si-a putut desfasura lucrarea, a folosit o atat de variata gama de mijloace pentru a-si realiza consensul in scopul pastrarii, apararii si definirii adevarului revelat, apoi este de la sine inteles ca in imprejurari schimbate, adica pusa in conditii diferite de cele din trecut, poate recurge si la alte forme, diferite si ele de toate acelea pe care le-a folosit in trecut. Acestea vor fi inevitabil forme noi, care trebuie sa corespunda insa atat naturii Bisericii si indatoririi ei de a-si duce misiunea in orice imprejurari, cat si insesi acestor noi imprejurari.
Iata o problema asupra careia e necesar sa se reflecteze indelung si mereu in perspectiva timpurilor care vin, pentru ca lucrarea Bisericii nu se desfasoara in chip automat si fara spiritul de prevedere de care a dat dovada conducerea ei de-a lungul vremii pana astazi.
Din tot ce am sipus pana acum, in legatura cu prima intrebare la care am schitat, un raspuns, rezulta ca Biserica nu si-a periodizat si nu si-a institutionalizat nici una din formele pe care le-a folosit pentru a-si manifesta consensul sau general in problemele care au reclamat o astfel de lucrare. Aceasta inseamna ca ea nu si-a periodizat si nu si-a institutionalizat nici macar Sinodul Ecumenic, desi alte tipuri de sinoade si le-a periodizat, si fireste, le-a isi insititutionalizat, stabilind norme precise sau macar suficient de clare in legatura cu toate aspectele lucrarii lor.
Este un lucru bine stiut, ca nici unul din sinoadele ecumenice n-a adus vreo hotarare prin care sa defineasca insusi caracterul sinodului ecumenic, sa stabileasca norme de institutionalizare a lui, aratand macar intr-un mod mai general, dar suficient, cine are dreptul sa-l convoace, cine are dreptul sa faca parte din el, cine are vot deliberativ si cine eventual are numai vot consultativ la un astfel de sinod ; ce probleme pot fi inscrise pe ordinea de zi a lui, cum se aduc hotararile sinodului ecumenic, cum se aproba si se investesc cu putere executorie aceste hotarari, cum se aplica in mod practic si mai ales ce se intampla cu hotararile acelor sinoade intrunite ca ecumenice, care nu sant acceptate de intreaga Biserica, sau, cu alte cuvinte, care nu sunt consacrate prin "receptia" intregii Biserici.
In legatura cu toate aceste chestiuni, numai practica sinoadelor ecumenice si unele moduri in care Biserica s-a rostit in alte forme de care s-a folosit pentru randuirea treburilor sale, ne dau niste raspunsuri a caror valabilitate se intemeiaza pe ceea ce se numeste obiceiul juridic.
In nici un caz insa, normele stabilite pe baza obiceiului juridic in privinta sinoadelor ecumenice, nu pomenesc nimic nici de dreptul exclusiv sau macar legitim al imparatilor, si cu atat mai putin de vreun astfel de drept al papilor, pentru convocarea, prezidarea ori aprobarea hotararilor de orice fel ale sinoadelor ecumenice. De asemenea, ele nu vorbesc nimic despre dreptul exclusiv al episcopiilor de a fi convocati cu totii si numai ei, la sinoadele ecumenice, si de a avea numai ei vot deliberativ la acestea.
In fine, ar mai fi multe de spus si in legatura cu alte randuieli care sunt socotite ca lucruri statornicite de catre insesi sinoadele ecumenice, desi tocmai sinoadele ecumenice, dupa cum am mai spus n-au hotarat nimic in privinta lor insesi.
Nefiind periodizate si nici inistitutionalizate in vreun alt chip, sinoadele ecumenice reprezinta pentru lucrarea Bisericii forme cu totul exceptionale, din practica carora apare cu evidenta adevarul ca ele au caracterul unor harisme, care prin insasi natura lor nu puteau fi supuse inistitutionalizarii. Ca urmare, intrucat harismele nu constituie mijloace de lucrare curenta si la dispozitie autoritatii bisericesti, numai daruri exceptionale ale Duhului Sfant, este de la sine inteles, ca oricit ar incerca autoritatea bisericeasca sa intruneasca un nou Sinod Ecumenic, acest lucru nu va fi posibil decat daca dorinta si stradania autoritatii bisericesti va fi binecuvantata prin dublarea ei de lucrarea Duhului Sfant in chip de harisma, ca sa se poata spune asa cum s-a spus la Sinodul Apostolic si la sinoadele ecumenice : "parutu-i-s-a Duhului Sfant si noua", iar nu invers "parutu-ni-s-a noua si Duhului Sfant".
Acestea pe scurt in legatura cu cea dintai intrebare, careia am incercat sa-i dam un raspuns de natura sa inlature confuziile si echivocurile curente aparute in legatura cu Sinodul Ecumenic.
B. Relativ la cea de-a doua intrebare privitoare la autoritatea bisericeasca suprema in lipsa Sinodului Ecumenic, sunt de asemenea necesare o seama de precizari, in acelasi scop al evitarii confuziilor si echivocurilor.
Intr-adevar, asa precum intr-o anumita epoca a vietii sale, sinoadele ecumenice au reprezentat una din formele cele mai bine realizate de manifestare a consensului intregii comunitati a Bisericii asupra problemelor de credinta, tot la fel aceste sinoade au reprezentat pentru epoca respectiva si cele mai inalte si mai complete forme de manifestare a autoritatii bisericesti. Dar Biserica nu a fost lipsita, nici inainte de epoca sinoadelor ecumenice, nici intre sinoadele ecumenice si nici dupa epoca lor, de autoritatea trebuitoare, si inca de una cu nimic mai prejos decat aceea, pe care au reprezentat-o sinoadele ecumenice.
Confuziile care se produc si in privinta aceasta decurg din neintelegerea corespunzatoare a notiunii de autoritate bisericeasca, care este folosita in tot felul de intelesuri, unele mai straine decat altele de ceea ce reprezinta cu adevarat insasi autoritatea bisericeasca.
Mai intai de toate trebuie aratat, ca in alcatuirea ei intra totalitatea mijloacelor cu care Mantuitorul a inzestrat Biserica, pentru ca prin folosirea lor sa poata fi dusa la indeplinire misiunea ei mantuitoare.
Inexistenta unui Sinod Ecumenic, sau neputinta de a intruni un Sinod Eumenic, nu lipseste insa Biserica de autoritatea ei suprema, adica de calitatea ei de detinatoare a tuturor mijloacelor cu care a inzestrat-o Mantuitoruil. Si, intocmai precum Biserica a recurs la diverse forme pentru realizarea consensului ei unanim in scopul manifestarii infailibilitatii sale, tot la fel ea a recurs, si poate recurge si azi, la formele pe care le-a gasit si le gaseste mai potrivite pentru a-si manifesta deplina sa autoritate in rezolvarea problemelor de orice fel, care ar reclama hotarari si indrumari corespunzatoare.
Este necesar sa se stie insa, ca constituirea formelor prin care se exercita autoritatea bisericeasca, spre deosebire de acelea prin care se realizeaza consensul ei in probleme de credinta, a fost institiutionalizata, adica reglementata prin randuieli cu caracter juridic, iar unele din aceste forme au fost chiar periodizate. Acestea sunt diversele tipuri de organe individuale sau sinodale, care detin si exercita puterea bisericeasca, in frunte cu sinoadele de orice fel in afara de Sinodul Ecumenic.
Mai trebuie precizat apoi, ca intrucat numai in materie de pastrase, aparare si definire a adevarului revelat, autoritatea bisericeasca se pronunta in mod infailibil prin asistenta Duhului Sfant, ea nu a pretins si nu pretinde ca in folosirea altor mijloace care intra in continutul autoritatii bisericesti, ar fi procedat sau ar proceda in acelasi mod infailibil, atunci cand statorniceste bunaoara, norme de continut canonic sau juridic, ori chiar si norme privitoare la anumite aspecte ale culturii, care sunt supuse schimbarii in decursul vremii, asa cum dovedeste intreaga dezvoltare a vietii bisericesti.
Prin urmare, desi in continutul autoritatii bisericesti intra si mijloacele care formeaza asa-numita putere propovaduitoare a Bisericii, iar folosirea celei mai inalte forme a acestor mijloace implica infailibilitatea, a carei manifestare nu se realizeaza decat prin formele consensului intregului corp social al Bisericii sub calauzirea directa a Duhului Sfant si anume, in forme care nu au putut si nu pot fi institutionalizate, totusi, intreg restul puterii bisericesti, inclusiv al celei propovaduitoare, se exercita in forme institutionalizate, fara girul infailibilitatii, pe care il exclude insasi imposibilitatea de a se institutionailiza vreuna din formele de manifestare sau de exprimare, ori de folosire a acestei insusiri a Bisericii.

Caracterizare generala a Sinoadelor Ecumenice si Concluzii
Din cunoasterea conditiilor istorice in care au avut loc sinoadele ecumenice, a cauzelor care au determinat intrunirea lor, precum si a modului in care s-au desfasurat lucrarile lor, putem schita, in elementele lor cele mai graitoare, caracteristicile acestor sinoade.
Intr-o insiruire logica, ele pot fi infatisate dupa cum urmeaza :
- Toate sinoadele ecumenice au fost convocate de catre imparatii romani sau de catre imparatii bizantini.
- Toate hotararile lor, atat cele dogmatice, cat si cele juridice sau canonice ori de alta natura, adica cele cultice, cele de natura morala sau si cele numai de comportare sociala in genere, au fost aprobate de imparati, si prin insasi aceasta aprobare, au fost investite cu puterea legilor de stat.
- Fiecare sinod ecumenic a marcat o noua etapa in dezvoltarea vietii bisericesti, ca si in dezvoltarea istorica a societatii si a statului din epocile respective.
- La nici un sinod ecumenic nu au fost invitati toti episcopii Bisericii, ci un numar mai mic sau mai mare dintre cei mai reprezentativi. Asa se explica numarul extrem de variat al episcopilor participanti la sinoadele ecumenice (318 la Sinodul I; 150 la Sinodul II ; 630 la Sinodul IV etc.)".
- La toate sinoadele ecumenice au fost invitati si au participat pe langa episcopi, si un numar insemnat de clerici din alte trepte, demnitari de stat, carturari ai timpului, credinciosi si monahi.
- In practica sinoadelor ecumenice nu se cunoaste distinctia intre votul deliberativ si votul consultativ, aceasta reprezentand o randuiala moderna care nu poate fi folosita cu aplicare la epoca in care s-au tinut sinoadele ecumenice.
Semnarea hotararilor sinoadelor ecumenice nu s-a facut numai de catre episcopi, ci si de catre alti clerici, unii reprezentand episcopi absenti, dintre cei invitati, iar altii in nume propriu, ba uneori si de catre unii monahi.
Faptul ca unele sinoade ecumenice sunt numite dupa numarul episcopilor care au luat parte la lucrari sau care au semnat hotararile lor, nu arata decat ca ei au fost membrii principali ai sinoadelor ecumenice si ca prin ei s-a dat expresia cea mai corespunzatoare principiului ierarhic, hotararilor luate prin vot obstesc de intregul corp al participantilor la acele sinoade.
- Pentru definirea adevarurilor de credinta si pentru determinarea hotararilor adoptate de sinoadele ecumenice, nu a fost hotaratoare apartenenta la treptele ierarhice superioare, ci pregatirea si destoinicia membrilor sinoadelor ecumenice. Este destul sa citam cazul diaconului Atanasie (devenit apoi Sfantul Atanasie cel Mare)-la Sinodul I Ecumenic.
- Pentru intrunirea fiecaruia dintre sinoadele ecumenice, au fost determinate, pe langa cauzele religioase, si un numar insemnat de cauze nereligioase, strict legate de nevoile imparatiei romane sau ale celei bizantine.
- Prin structura lor si prin importanta pe care au dobandit-o, pe de o parte, prin caracterul lor ecumenic, iar pe de alta parte, prin hotararile pe care le-au adus si prin eficacitatea modului in care acestea s-au rasfrant asupra vietii bisericesti, ele au reprezentat, fara a se numi astfel, cele mai largi si mai importante parlamente de atunci.
- Drept criteriu pentru consacrarea caracterului lor ecumenic in sens religios, a servit receptia sau insusirea de catre intreaga Biserica a hotararilor lor cu caracter dogmatic.
- Pe langa cele sapte Sinoade Ecumenice, s-a incercat sa fie realizate si alte sinoade, carora sa li se consacre caracterul de sinoade ecumenice, dar neacceptarea hotararilor lor dogmatice de catre intreaga Biserica, sau respingerea spontana a acestor hotarari, le-a lipsit de caracterul ecumenicitatii.
- In sensul cel mai larg si mai autentic, ecumenicitatea-ca insusire a Bisericii - a fost adusa la expresie de sinoadele ecumenice prin asigurarea faptica a unitatii dogmatice, cultice si canonice a Bisericii.
- In acest sens, toate stradaniile ecumeniste moderne, nu vizeaza in ultima analiza decat refacerea unitatii ecumenice a Bisericii, ca unitate dogmatica, cultica si canonica.
- Prin lucrarea sinoadelor ecumenice, s-a fixat in scris o parte a Sfintei Traditii, de aceea hotararile lor dogmatice sunt asezate alaturi de textul Sfintei Scripturi.
- In epoca sinoadelor ecumenice si prin lucrarea lor s-a inchegat baza dogmatica, cultica si canonica a intregului edificiu al Bisericii.
Dar cu toata unitatea edificiului Bisericii, inchegata in primul crug al dezvoltarii sale pana la sfarsitul epocii sinoadelor ecumenice, aceasta nu trebuie inteleasa ca o unitate de monolit, ci doar ca o unitate in varietate, pentru ca ceea ce se numeste uniformitate, nu a fost si nu va putea fi realizata niciodata, deoarece absolutizarea unor forme si eternizarea lor este contrara legilor naturii.
- Lucrarea sinoadelor ecumenice dovedeste, ca numai cu vrerea si sub calauzirea Duhului Sfant a putut fi realizata aceasta inalta forma de manifestare a consensului intregului corp social al Bisericii, si ca pentru manifestarea in alte imprejurari a acestui consens, sunt date si alte posibilitati tot atat de multiple si de variate pe cat de multiple si de variate vor fi conditiile obiective in care Biserica isi va desfasura lucrarea sa.
De aici rezulta clar, ca ceea ce se numeste de obicei "consensus ecclesiae disersae" nu este un al doilea mod in care Biserica se pronunta asupra problemelor sale de credinta in chip infailibil, si anume, nu este un al doilea mod secundar, fata de modul principal pe care l-ar reprezenta sinoadele ecumenice, ci ca acestea din urma reprezinta doar unul din modurile in care se realizeaza consensul intregului corp social al Bisericii in conditii determinate.
In fine, din lucrarea sinoadelor ecumenice mai rezulta in chipul cel mai evident: ca la fiecare pas si in fiecare vreme, viata Bisericii se impleteste cu viata credinciosilor timpului respectiv; ca viata si lucrarea Bisericii nu se situeaza deasupra societatii si civilizatiilor, ci in comunitatea si pentru comunitatea credinciosilor ; ca alaturi de factorii religiosi, au mai contribuit in mod esential si numerosi -factori nereligiosi-la realizarea sinoadelor ecumenice ca cele mai inalte forme de manifestare a consensului Bisericii in problemele de credinta si de afirmare a autoritatii sale si ca in fine, cu sau fara sinoade ecumenice, Biserica are in ea insasi, in natura si fiinta ei, insusirea sau puterea de a se pronunta oricand in mod infailibil, pe calea oricarei alte forme de consens realizabil al intregului sau corp social, in problemele de credinta, si ca ea are in aceeasi masura, neimputinata prin nimic, autoritatea necesara pentru a se conduce in toate privintele, pentru a solutiona orice probleme care a s-ar pune in legatura cu viata si lucrarea sa.
Pr. Prof. Liviu Stan

Sursa: www.crestinortodox.ro ; 7 iulie 2008.