Pe când o repunere în drepturile ei, adicã în rândul disciplinelor
de studiu si cercetare în cadrul Facultãtilor de Drept?!
| Dreptul canonic - o disciplinã ecleziologicã - juridicã, cu o arie largã de investigatie si cercetare în domeniul istoriei, dreptului, teologiei, sociologiei etc. În sfera ei de studiu si cercetare intrã: a. legislatia canonicã si nomocanonicã din primul mileniu b. legislatia privind organizarea si functionarea Bisericilor crestine (ortodoxã, catolicã si protestantã) c. legislatia românã si bizantinã, referitoare, îndeosebi, la Bisericã, ca institutie, si raporturile ei cu statul d. legislatia de stat (a statelor lumii) privind libertatea religioasã si drepturile omului e. legislatia civilã si canonicã, privind raporturile dintre stat si Bisericã f. statutul juridic si canonic al institutiilor de stat si religioase g. legislatia europeanã privind cultele religioase etc. |
Vom mentiona aici cateva aspecte privind situatia disciplinei Drept canonic, dupa Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae V. Dura.
Dupã cum este si firesc, Biserica crestinã, fiind cea mai veche institutie europeanã, si-a creat, deci, un drept al ei, cunoscut sub genericul de Drept canonic. Dacã în tãrile ortodoxe, din Rãsãritul Europei, aceastã disciplinã este predatã doar în cadrul unei Catedre universitare, în schimb, în lumea catolicã apuseanã, existã facultãti de drept, unde studiul acestei discipline - care începe în primul an de licentã si se opreste cu Doctoratul - se predã la toate ramurile sale (drept constitutional canonic, drept international canonic, drept civil canonic, drept penal canonic). Dintre absolventii catolici de drept international sunt recrutati toti cei care fac parte din Corpul diplomatic al Vaticanului. Spre exemplificare, as aminti, de pildã, cã Mgrs. Perisset, nuntiul apostolic la Bucuresti (seful Corpului diplomatic acreditat în tara noastrã), este unul dintre acesti absolventi, respectiv profesor de Drept canonic la o universitate de stat din Elvetia.
Ce sã mai spunem de faptul cã, reprezentanti ai sefilor de stat si ai Primilor ministri în organismele internationale (europene si transatlantice), de resort religios - politic, sunt recrutati si dintre canonisti. De-altminteri, acestia sunt recrutati si pentru posturile de consilieri prezidentiali, parlamentari in institutii de stat etc., pentru sectoarele vietii în care sunt implicate realitãtile ecleziastice. În fine, tot canonistii sunt aceia care fac si politica bisericeascã a Vaticanului, a Moscovei, a Constantinopolului etc. si care interpeleazã si orienteazã, de fapt, si politica religioasã a statelor respective... Quod erad demonstrandum!
Se stie, de asemenea, cã Dreptul canonic este una dintre cele mai vechi discipline de studiu si predare, din universitãtile din Europa. De pildã, în secolul al VI-lea, printre principalele obiecte de studiu la Universitatea din Constantinopol, s-a aflat si Dreptul Canonic. În secolul al XII-lea, când apar corporatiile colegiilor organizate sub formã de “universitas” - precursoare ale Universitãtii de astãzi - Dreptul canonic a fost, de asemenea, la loc de cinste printre disciplinele facultãtii de drept. Într-adevãr, chiar de atunci, aflãm aceastã realitate la toate marile Universitãti ale Europei (Bolonia, Padova, Sorbona, Oxford etc.) Astãzi, nu existã facultate de drept sau universitate de prestigiu care - printre disciplinele de predare - sã nu aibã si Dreptul canonic, mãcar cu ramurile sale pricipale (public, privat, comparat, international, penal, civil etc.). Nu ne referim, însã, doar la tãrile de traditie si culturã crestinã, ca de exemplu: Germania, Spania, Anglia, Elvetia etc., unde existã pânã si Institut de Drept canonic si unde Dreptul canonic formeazã elitele vietii publice, de stat si religioase, ci si la tãri precum Franta, unde, desi se aplicã legile din anii 1902 si 1905, privind separatia dintre Stat si Bisericã, sau mai bine-zis, dintre domeniul vietii de stat si cel religios, totusi, Dreptul canonic se predã pânã si în vestita Universitate Sorbona (Paris, II, Faculté de droit).
Idealul oricãrui jurist din Europa medievalã, inclusiv din epoca Renasterii, a fost acela de a fi “doctor utriusque jurist”, adicã doctor în drept civil si doctor în Drept canonic. Unul dintre acesti doctori a fost si cunoscutul jurist si canonist Gratianus (secolul XII), profesor la Universitatea din Bolonia (Italia), considerat a fi pãrintele dreptului canonic romano-catolic. Dar, o asemenea formatie - de jurist si canonist - a avut-o, cu mult înaintea sa, chiar un strãromân de-al nostru, si anume, Dionisie Exiguul (cel mic) (+545), care este considerat “pãrintele dreptului canonic apusean”. Format la scolile de mare culturã teologicã, canonicã si juridicã din metropola Scythiei Minor, Tomis (Constanta de astãzi) - unde se studia si preda teologie, drept, filozofie etc. în cele douã limbi ale localnicilor, latina si greaca - Dionisie a studiat si predat, de altfel, Dreptul canonic nu nu mai la el acasã, la Tomis, ci si în scolile si universitãtile din cele douã capitale ale lumii europene din vremea sa, recte Roma si Constantinopol (“Roma Nouã”).
Sursa: http://injustitie.nervure.com/numer/2002/14/19-1.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu